Dacă ar fi să motivăm insistenţa cu care zăbovim asupra figurii lui Ion Creţeanu, am spune că, în primul rând, este unul dintre puţinii cobzari din România (sunt, în total, vreo douăzeci, cu tot cu Tudor Gheorghe). În al doilea rând, conduce trei tarafuri: unul în Morunglav – Olt, altul în Greceşti – Dolj şi încă unul în Albotina – Bulgaria (Valea Timocului). În al treilea rând, vorba reputatului etnomuzicolog şi compozitor Constantin Arvinte, “omul ăsta ştie ce cântă”.

Ion Creţeanu, cu taraful din Albotina, la Muzeul Satului

Cu Mircea Enache, vioristul tarafului din Morunglav-Olt

Ce are special Ion Creţeanu? Păi, s-o luăm tot aşa, aritmetic. În primul rând faptul că este rapsod şi a reuşit să descopere o “pepită” de folclor arhaic aproape neexplorată, în zona Romanaţi. În al doilea rând are o ipingea roşie veche de peste 150 de ani şi grea de vreo zece kilograme, pe care o îmbracă la fiecare concert. În al treilea rând are o cobză şi o pereche de opinci impregnate de aura Mariei Tănase. Aceasta pentru că au aparţinut unui cobzar vestit, Ion Şerban, zis Tarzan, care a fost cu marea cântăreaţă la New York, în 1939, când aceasta i-a cântat lui Benjamin Roosvelt o piesă pe care peşedintele SUA a aplaudat-o: “Ţine, Leano, curu’ zvelt” (sau “cu Roosvelt”, depinde cum vrei să interpretezi jocul de cuvinte). Ion Şerban i-a fost “profesor” de cobză şi lui Ion Creţeanu, şi lui Tudor Gheorghe.

 Ion Creţeanu şi familia lui Nelu Chende din Bixad

Din Ţara Maramureşului în Ţara Oaşului

La capitolul fapte ieşite din comun, Ion Creţeanu a comis, în ultimul an, vreo cinci. Prima a fost aceea că a iniţiat o formă de marketing absolut inedită: lansări de carte şi vernisaje “acompaniate” la cobză (are până acum, la activ, două vernisaje şi două lansări de carte).
A doua faptă specială a fost participarea sa la Marşul Cultural “Nichita Stănescu”: 30 de kilometri, de la Şişeşti la Drobeta Turnu Severin, parcurşi pe jos, cu tot “harnaşamentul” etnografic pe el.
A treia faptă a comis-o în luna iulie, la Muzeul Satului, unde a predat copiilor din tabăra “Vara pe uliţă”, primele cursuri de cobză ţinute vreodată în România, în cadru instituţional.
A patra a fost călătoria recentă la Săpânţa, pentru a-l întâlni pe Toader Şteţca şi pentru a-i rosti, din cobză, “salutul dacilor liberi din Sud”. Cu această ocazie, a tras o cântare şi în Cimitirul Vesel. Şi a dat şi o fugă în Ţara Oaşului, să însămânţeze şi pe-acolo nişte cântece din Sud. S-a întâmplat în curtea şi în casa lui Ioan Gorbea, zis Nelu Chende, din Bixad…

Al doilea dac coboară de pe Columnă

A cincea faptă specială (de data asta şi într-un sens dramatic) s-a produs recent, în cadrul Festivalului Internaţional “Enescu şi muzica lumii”. În ziua în care a primit cea mai cumplită veste din viaţa lui, Ion Creţeanu a susţinut la Sinaia, la Centrul Cultural “Carmen Sylva”, cel mai viu şi mai fierbinte concert din cariera sa. A dat totul şi a primit totul, de la un public minunat. Dar isprava cea mai de… ispravă abia urmează să se întâmple (cu voia lui Dumnezeu) pe 11 septembrie, la Roma. Ion Creţeanu va susţine, în faţa Columnei lui Traian, un concert în cadrul proiectului “Lira Tracă. Ion Creţeanu pe urmele lui Badea Cârţan. Al doilea dac coboară de pe Columnă”. Creţeanu vrea să atragă atenţia, prin acest proiect, că există un element de brand naţional chiar în instrumental la care cântă, şi anume cobza. Acest instrument era numit de romani Lira Tracă şi este de presupus că era chiar lira la care cânta Orfeu, simbolul universal al muzicii esenţiale. Cocertul lui Ion Creţeanu e susţinut de Federaţia Intelectualilor Români din Italia, condusă de Horia Corneliu Cicortaş.