Se încarcă pagina ...

COMEMORARE LA MĂNĂSTIREA PLĂVICENI: Tăierea capului lui Mihai Întregitorul

Data publicarii: 05.08.2014 19:32:00

Se apropie ziua de 9 august, zi în care, la Mănăstirea Plăviceni din judeネ孛l Teleorman, va avea loc cea de-a treia comemorare a tăierii capului lui Mihai Întregitorul (Mihai Viteazu). Biserica mănăstirii, aflată cândva pe teritoriul judeネ孛lui Romanaネ嬖, este singura biserică ortodoxă care poartă hramul Arhanghelului Mihail. Lăcaネ冰l datează de la sfârネ冓tul secolului al XVI-lea ネ冓 a fost ridicat de Doamna Stanca, soネ嬖a lui Mihai Viteazu.

 

În 2010, în curtea mănăstirii, niネ冲e muncitori au descoperit, într-o surpătură de pământ, oasele frumos mirositoare ale unui bărbat foarte înalt. Scheletului îi lipseau capul, clavicula ネ冓 coastele. Făcându-se legătura cu împrejurările dispariネ嬖ei trupului lui Mihai Viteazu, la scurtă vreme după asasinarea sa de la 1601, ネ冓 cu faptul că acesta nu a mai fost găsit, a apărut ipoteza tulburătoare că osemintele cu pricina ar aparネ嬖ne marelui voievod. În decursul acestui an, stareネ孛l mănăstirii Plăviceni, protosinghelul Teoctist, a făcut demersuri la forurile bisericeネ冲i superioare ネ冓 a obネ嬖nut îngăduinネ嫗 de a cerceta ADN-ul misterioaselor oseminte… 

 

 

 

 

Vara trecută, cu ocazia comemorării zilei în care domnitorul a fost asasinat ネ冓 decapitat pe Câmpia Turzii (9 august 1601), a fost ridicat, în curtea mănăstirii Plăviceni, lângă locul în care au fost găsite misterioasele oseminte, o statuie insolită, reprezentând capul lui Mihai Viteazu, aネ册zat pe un trunchi de stejar secular. La o adică, nici nu este chiar o statuie. Este mai degrabă o asociere de câteva elemente care transmit, împreună, un mesaj tulburător de „luaţi aminte!”: un cap din ceramică arsă, aşezat pe un trunchi de stejar, tăiat în secţiune oblică... Privirea „voievodului” este însă necruţătoare, plină de reproş şi inevitabilă. E imposibil s-o ocoleşti...

 

  

 

“Capul de la Plăviceni” al lui Mihai Viteazu (lucrare sculpturală de Aurelian Bădulescu) este, de fapt, umbra “capului de la Torda”, aşezată, peste timp, lângă umbra oaselor sale. În zilele de hram ale mănăstirii, stareネ孛l Teoctist Moldovanu, pe lângă slujba specifică pomenirii celor doi arhangheli, citeネ冲e, de fiecare dată, ネ冓 Acatistul Fericitului între Voievozi Mihai Vodă. Acelaネ冓 acatist este citit ネ冓 pe data de 9 august.

Comemorarea de anul trecut a beneficiat de o asistenネă fără precedent, alcătuită atât din laici, cât ネ冓 din feネ嫺 bisericeネ冲i, slujba de pomenire fiind oficiată de 13 preoネ嬖 veniネ嬖 din toată ネ嫗ra. Anul acesta se anunネă o comemorare ネ冓 mai „consistentă”, atât prin numărul participanネ嬖lor, cât ネ冓 prin densitatea programului. Va avea loc ネ冓 un ritual de călugărire iar partea laică a evenimentului va fi deschisă de rapsodul Ion Creネ嫺anu din Voineasa, care va interpreta „Cântecul lui Mihai Viteazu” (voce ネ冓 cobză).

 

 

P.S. Reamintesc că, dacă la comemorarea de anul trecut, s-a lansat ネ冓 cartea stareネ孛lui Teoctist (de fapt, lucrarea sa de licenネă), Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate, carte asumată ca „danie” editorială de Dr. Denisa Popovici de la Spitalul CF 2 din Bucureネ冲i (care a suportat toate costurile de tipărire), aceeaネ冓 carte a fost între timp retipărită ネ冓 se va afla la dispoziネ嬖a credincioネ冓lor, cu ocazia evenimentului. Cartea a fost prefaネ嫗tă de subsemnatul:

 

PREDOSLOVIA UNUI PELERIN

Motivele pentru care subscriu şi contribui, cu puterile mele, la săvârşirea acestei împliniri editoriale sunt mai multe, dar toate plutesc în acelaşi gând cuprinzător şi determinant: reîntoarcerea, în conştiinţa noastră istorică, a lui Mihai Viteazu cel fără de trup. Am bănuiala că dezbinatul nostru neam nu se va împlini în unire până când trupul Întregitorului nu va fi el însuşi reîntregit prin aflare. Şi dacă osemintele acelea găsite întâmplător în curtea Mănăstirii Plăviceni sunt într-adevăr ale voievodului (toate semnele arată că da), acest loc poate căpăta semnificaţăie de Mormânt Sfânt al Neamului Românesc. De aceea, rezidirea acestui sfânt lăcaş, asumată de părintele ieromonah Teoctist, stareţul Mănăstirii, capătă dimensiunea unei misiuni care iese din graniţele obişnuinţei ecleziastice.

Conţinutul de bază al acestei cărţi este chiar lucrarea de licenţă a actualului stareţ. Scrisă cu prudenţă, în limitele strictei documentaţii istorice, cu un titlu simplu, discret, Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate, lucrarea este o sinteză preţioasă a tuturor informaţiilor verificabile despre acest loc încărcat de legende.

M-am gândit să contribui la a face cunoscută vrednica trudă a părintelui stareţ, proiectând-o în tulburătoarea perspectivă a unei posibile reîntregiri spirituale. Chiar dacă sfinţia sa a evitat (din grija de a proteja „mărgăritarul”, până la găsirea unui mediu potrivit şi a unor primitori responsabili) să dezvăluie în lucrare tot ce crede şi ştie despre misterioasele oseminte găsite în curtea lăcaşului, vestea deja s-a dus, purtată atât de feţe bisericeşti, cât şi de mireni.

„Cunoscută cândva şi cu numele de «Aluniş», Mănăstirea Plăviceni s-a aşezat în istorie pe fundamentul unei legende, care spune că, pentru a scăpa de turcii urmăritori, doamna Stanca, soţia voievodului Mihai Viteazul, s-ar fi ascuns într-un aluniş din acest loc. - menţionează, într-un articol apărut în ziarul LUMINA, prodigiosul jurnalist şi scriitor Dumitru Manolache. - Şi, ca mulţumire că Dumnezeu a ocrotit-o, a ridicat aici o biserică, făcând din trunchiul copacului în care se adăpostise masa altarului, căruia i-a dat hramul Sfântului Mihail, în cinstea marelui voievod. Săpăturile arheologice din perioada 1995-2000 au confirmat existenţa acestei bisericuţe, pe care s-a ridicat, în perioada 1637-1648, Mănăstirea, zidită de vornicul Dragomir Dobromirescul şi soţia sa, jupâneasa Elina, fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu Matei Basarab”.

 

 

 

Un preot din Rădăuţi, părintele Gheorghe Aniţulesei, care a ajuns la Plăviceni împins de acelaşi tulburător impuls care mă adusese şi pe mine, împreună cu câţiva prieteni la fel de „nebuni”, este mult mai înflăcărat în credinţa că aceste oseminte aparţin Voievodului, ba chiar desluşeşte un înţeles dumnezeiesc în această descoperire: „Eu spun că Dumnezeu a vrut ca, odată cu capul, să fie cinstit şi trupul Sfântului Voievod, nedescoperit încă la acea dată”. Şi tot sfinţia sa povesteşte întâmplarea, culeasă de la faţa locului: „În vara anului 2010, trupul (osemintele) a fost descoperit, în mod miraculos, la Mănăstirea Plăviceni, judeţul Teleorman, la o distanţă de 5-6 m de biserica din incintă. Un grup de muncitori a dat foc la nişte hârtii şi surcele pe locul menţionat. Fratele părintelui stareţ Protosinghel Teoctist Moldoveanu le-a spus muncitorilor să stingă focul, pentru că o să-i certe stareţul că au făcut focul atât de aproape de Biserică. Muncitorii au început să bată cu lopeţile, spre a stinge focul prin înnăbuşire, şi, din cauza loviturilor, pământul s-a surpat. A venit şi părintele stareţ, care a spus să fie îndepărtat pământul, spre a se vedea ce se află în acel loc. A fost găsit un schelet uman fără cap”.

 

Mai spune părintele Gheorghe Aniţulesei, în cuvântul rostit în Biserică, la aducerea unei părţi din osemintele celui presupus a fi Mihai Viteazu: „Pe data de 25-10-2011, m-am deplasat spre această mănăstire cu gândul că, de vor vrea Dumnezeu şi Sfântul Mihai Viteazu, să primesc ca dar pentru Biserica «Învierea Domnului» din Rădăuţi o părticică din osemintele acestui Mărturisitor, când va fi recunoscut oficial ca Sfânt, cum este, Biserica va primi cel de-al doilea hram: Dreptcredinciosul Voievod Mărturisitor Mihai Viteazu. Ajunşi aici, împreună cu şoferul maşinii cu care am fost, împreună cu părintele stareţ Teoctist, am desfăcut racla din Biserică, în care erau osemintele Voievodului şi am rămas uluit de mireasma care a ieşit din oseminte. Am vrut să iau o claviculă pentru Biserica din Rădăuţi şi atunci am constatat că claviculele şi coastele lipsesc: încă un indiciu care arată autenticitatea trupului, exact cum spun istoricii despre părţile din trup care au fost luate de asasini ca trofeu. Am primit în dar atunci o parte din laba piciorului drept al Sfântului. Iată că, prin mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Sf. Voievod Mihai Viteazu, o părticică din trupul lui a fost adusă în Moldova, după 410 ani şi mai bine”. 

 

Mai există un motiv care mă face să zăbovesc asupra lucrării de licenţă a părintelui Protosinghel Teoctist, în afară de posibila reconstituire a conştiinţei naţionale prin reconstituirea Mănăstirii Plăviceni: conştiinţa europeană a Voievodului, în termeni pe care „Uniunea Europeană” de la vremea aceea, Liga Sfântă, nu-i putea pricepe. Abia pricepem noi, astăzi, cu mare greutate. Această conştiinţă europeană răzbate peste veacuri, dintr-un document care, din fericire, s-a păstrat. E vorba de Scrisoarea din 12 septembrie 1595, după bătălia de la Călugăreni, scrisă de Mihai Viteazu către hatmanul polon Stanislav Zolkiawski, castelan de Liov: „Iarăşi şi iarăşi vă rugăm stăruitor să vă înduraţi de treburile creştineşti şi să stingeţi focul care arde păretele vecinului, înainte ca el să vă ajungă pe voi”. Documentul a fost redactat mai întâi în polonă şi apoi în latină, spre a fi trimis, la Vatican, cardinalului Cinzio Aldobrandini, însărcinatul Papei cu chestiunile de politică externă privind «Liga Sfântă».

 

Revin la lucrarea de licenţă a părintelui Teoctist Moldovanu, care nu poate fi ruptă de contextul schiţat în aceste rânduri. Este, poate, doar o cărămidă în construcţie, dar o cărămidă care se zideşte, nu se dărâmă. Căci primenirea locului „sigilat” de memoria Voievodului, Mănăstirea Plăviceni - singura ctitorie ortodoxă din ţară având hramul (doar al) Sfântului Arhanghel Mihail - nu este doar o oportunitate, ci o datorie.

_____________________________________________

 

 

Afisari: 4012
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: DAN LUPESCU (Jan, Sat 03, 2015 / 11:03)
LA MULTI ANI cu sănătate, Noroc şi prosperitate !!!! Drag Prieten MIRON MANEGA, abia azi am citit superba ta sinteză-comentariu. Cu voia PreaBunului Dumnezeu, cred că mâine, 4 ianuarie 2015, ajung şi eu la Sfânta Monastire PLĂVICENI. În vara 2014, când a fost şi generalul Mircea Chelaru, pretenul nostru comun Ion Creţeanu s-a emoţionat atât de mult încât a uitat să mă anunţe şi pe mine. Acum, în acest ianuarie 2015, îşi face ...autocritica. Rugămintea mea către matttale, Drag MIRON MANEGA, este să-mi trimiţi pe mail - lupescu76@gmail.com / acest art al tău, cu fotografii cu tot. Îţi mulţumesc din inimă, anticipat. An Bun, cu sănătate !!!!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densuネ冓anu
I.L. Caragiale
George Coネ冀uc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiネă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea ネ脇rban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter