Se încarcă pagina ...

Despre gherila electorală, ca răspuns la întrebarea: "Eu cu cine votez?"

Data publicarii: 10.12.2016 14:33:00

Alegătorul român ataÈ™at valorilor naÈ›ionale È™i „liber de contract” (adică fără nicio servitute sau interes faÈ›ă de un partid politic) se află acum într-o situaÈ›ie fără precedent. În acest moment, electoratul naÈ›ionalist este mai numeros ca niciodată. Sau, mai bine zis, a atins nivelul de glorie din anii '90 al României Mari. TendinÈ›a resurecÈ›iei naÈ›ionalismului caracterizează, de altfel, întreaga Europă, È™i chiar America, dacă e să interpretăm victoria în alegeri a lui Donald Trump.

 

ExplicaÈ›ia este cât se poate de simplă: agresivitatea invazivă a politicilor È™i ideilor globaliste a dus la saturaÈ›ie È™i la regurgitarea acestor idei. Oamenii au început să se prindă ce se află în spatele unor pseudo-principii aparent umanitare È™i deschise care conferă statut de normalitate celor mai aberante anomalii, pe fondul eradicării valorilor identitare ale popoarelor Europei. Există o lege a simetriei, conform căreia o agresiune de orice fel exercitată asupra unui om sau a unei comunităÈ›i generează, în oglindă, o reacÈ›ie de acelaÈ™i grad. AÈ™a se face că popoarele au început să respingă paradigma globalistă a societăÈ›ii deschise È™i optează pentru opusul ei, adică revin masiv la normalitatea tradiÈ›ională.

 

În România această abordare simplă este imposibilă, căci ne aflăm într-o È›ară ocupată. Nu doar economic È™i politic, ci È™i sistemic. Practic, sistemul care ne conduce a ocupat tot, inclusiv pârghiile prin care se poate exprima o opÈ›iune electorală. ResurecÈ›ia naÈ›ionalismului a fost sesizată de structurile puterilor ocupante, care au „clonat” imediat naÈ›ionalismul, asumându-È™i-l ca stindard È™i program de guvernare, ba chiar construind un partid „naÈ›ionalist” (PRU). În acelaÈ™i timp, un partid naÈ›ionalist tradiÈ›ional, cum este România Mare, a fost intens È™i vreme îndelungată hărÈ›uit în justiÈ›ie, astfel încât electoratul acestuia, dezamăgit È™i scârbit de neîncetatele scandaluri (foarte prompt mediatizate) a început să migreze spre „clona” proaspătă È™i generoasă.

 

Pe de altă parte, încercarea de a crea o alianÈ›ă politică naÈ›ionalistă (Alternativa NaÈ›ională) a fost demantelată cu uÈ™urinÈ›ă, prin cumpărarea sau intimidarea celor care urmau să aducă semnăturile la sediul de campanie. AceÈ™tia n-au mai ajuns È™i nici n-au mai răspuns la telefon.

 

A rămas pe baricade noul partid naÈ›ionalist AlianÈ›a Noastră România. A rămas, dar destul de „jumulit” de adversarii comuni ai ideilor naÈ›ionaliste, printr-o virulentă campanie de presă împotriva lui Marian Munteanu.

 

Toate atacurile la care au fost supuse partidele È™i iniÈ›iativele amintite au partea lor de îndreptăÈ›ire, iar vina majoră a tuturor celor „asediaÈ›i”a fost neputinÈ›a lor de a-È™i da mâna într-un proiect comun È™i în numele aceluiaÈ™i naÈ›ionalism declarat. N-au fost, cu alte cuvinte, la înălÈ›imea propriului proiect.

 

AÈ™adar, un român de bună credinÈ›ă care-È™i iubeÈ™te È›ara È™i valorile ei n-ar avea, teoretic, cu cine să voteze în acest moment, pentru că niciun partid nu-l reprezintă cu adevărat. Toate au diverse „bube”, fie reale, fie confecÈ›ionate de media „de partid È™i de stat”. Și totuÈ™i...

 

Suntem, aÈ™a cum am spus, o È›ară ocupată. Aproape la propriu. Într-o È›ară ocupată luptele nu se mai duc frontal, ca între două armate organizate. Se duce o luptă de gherilă (sau de partizani) care, conform defini'iei de pe Wikipedia, este „un stil neconvenÈ›ional de luptă, practicat de combatanÈ›ii  civili, care utilizează tactici bazate pe mobilitate, contra unei armate mai mari È™i mai puÈ›in mobile”. Una dintre strategiile luptei de gherilă este infiltrarea în teritoriul inamic.

 

Prin analogie, putem vorbi È™i de o „gherilă electorală”, ca unică modalitate de infiltrare în spaÈ›iul „inamic” (Parlament) a dezideratelor cu caracter naÈ›ional. Am arătat mai sus în ce constă opreliÈ™tile. Să vedem care sunt (sau ar putea fi) atuurile.

 

În cele două partide pe care le-am menÈ›ionat (România Mare È™i AlianÈ›a noastră România), ba chiar È™i în PRU, au intrat È™i candidează personalităÈ›i curate sub aspectul moralităÈ›ii, competenÈ›ei È™i determinării. AÈ™ menÈ›iona aici pe Florin Zamfirescu È™i Constantin Cojocaru de la PRM sau Dan Tănasă È™i Avram FiÈ›iu de la ANR. Mai sunt È™i alÈ›ii, pe care nu-i mai menÈ›ionez, pentru a nu fi pus în situaÈ›ia de a produce „leziuni” prin omisiune.

 

MulÈ›i se pot întreba, firesc, de ce au optat Florin Zamfirescu È™i Constantin Cojocaru tocmai pentru România Mare. N-au optat ei, au fost „nevoiÈ›i”, căci România Mare este singurul partid care a acceptat să adopte ca proiect de È›ară CONSTITUÈšIA CETĂÈšENILOR. Deci, practic, Partidul România Mare a fost singura oportunitate ca acest proiect al Grupului pentru România să pătrundă în Parlament, chiar dacă, în fapt, majoritatea liderilor din PRM îl dezavuează pe faÈ›ă.

 

AlianÈ›a noastră România are È™i ea, prin Avram FiÈ›iu, un consistent È™i elaborat proiect de È›ară (agro-alimentar, agro-militar È™i agro-turistic), care poate desÈ›eleni din împietrire resursele de bază ale României. Are, de asemenea, prin Dan Tănasă, un luptător de neclintit împotriva proiectelor de dizlocare a Transilvaniei din trupul È›ării. Un port-drapel al naÈ›ionalismului este, în ANR, È™i scriitorul Laurian Stănchescu, iniÈ›iatorul a două legi de mare răsunet în spaÈ›iul public: Legea Constantin BrâncuÈ™i (ziua de naÈ™tere a lui BrâncuÈ™i - zi de sărbătoare naÈ›ională) È™i Legea Avram Iancu (declararea lui Avram Iancu erou al NaÈ›iunii Române).

 

Având în vedere cele expuse, eu consider aÈ™a: există posibilitatea ca toÈ›i patrioÈ›ii autentici din aceste partide (nu-i exclud aici nici pe cei existenÈ›i în PRU), dacă ajung în Parlament, să-È™i dea mâna pe proiecte comune, indiferent din ce partide fac parte (cum au făcut, de pildă, cu ani în urmă, Adrian Păunescu È™i Varujan Vosganian când au elaborat legea privind statutul cercetătorilor, deÈ™i făceau parte din partide adverse). În plus, îi vor polariza È™i pe patrioÈ›ii din partidele clasice (PNL, PSD) patrioÈ›i care în mod cert există, deÈ™i sunt È›inuÈ›i sub „preÈ™”.

 

Personal, n-aÈ™ sfătui pe nimeni să voteze cu USR, din motive subiective, induse, ce-i drept, È™i de tam-tamul mediatic făcut pe seama lor. De altfel, am convingerea că USR va intra în Parlament, căci are susÈ›inerea tinerilor din È›ară È™i din diaspora. Dar, dincolo de rezervele personale (subiective È™i de principiu), ȘTIU sigur că printre candidaÈ›ii acestui partid catalogat drept anti-naÈ›ionalist sunt È™i patrioÈ›i. Îi putem considera „români sub acoperire”. Nu le dau numele, pentru a nu le crea probleme printre ai lor. Dar, sigur, dacă aceÈ™ti oameni ajung în Parlament, vor adera È™i ei la acÈ›iunile de resuscitare a valorilor identitare. Dacă vor avea cu cine.

 

În concluzie, pentru ca spiritul naÈ›ionalist/patriotic să poată, în sfârÈ™it, să se manifeste în cadrul Parlamentului României, este nevoie ca acolo să pătrundă cât mai mulÈ›i naÈ›ionaliÈ™ti declaraÈ›i. Aproape că nu contează partidul. Contează însă OAMENII È™i, mai ales, PROIECTUL.

 

Nu mă extrag din context È™i voi spune pe faÈ›ă care-mi este opÈ›iunea: voi vota cu proiectul CONSTITUÈšIA CETĂÈšENILOR, faÈ›ă de care mă simt, personal, răspunzător. Și cu profesorul Florin Zamfirescu, căruia îi acord credit moral necondiÈ›ionat.

 

Nu există, bineînÈ›eles, nicio garanÈ›ie de reuÈ™ită, dar nu poÈ›i face omletă fără să spargi ouăle. Există riscuri, dar există È™i È™anse. Altfel, dacă toÈ›i patrioÈ›ii autentici vor refuza să se prezinte la vot, dintr-o decepÈ›ie profund îndreptăÈ›ită, în mod garantat naÈ›ionalismul nu va ajunge în Parlament. Ei, ocupanÈ›ii României, pe această dezamăgire se bazează. Pe această lipsă de prezenÈ›ă la vot, care le va oferi pe tavă o victorie categorică.

 

În concluzie, nu mai putem duce un război frontal, pentru că suntem într-o È›ară ocupată. Nu putem lucra decât cu „materialul clientului”, care este realitatea concretă. Singura noastră È™ansă este gherila electorală. VotaÈ›i cu naÈ›ionaliÈ™tii, indiferent care ar fi ei. De restul va avea grijă Dumnezeu.

 

Afisari: 1278
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter