Ion Creţeanu se află tot în spital. Îl doare sufletul, mai mult decât trupul, că nu poate cânta. Şi-a dorit foarte mult să urce pe scena de la Dalles, dar ceva i-a amânat momentul. Alaltăieri, a primit un telefon din Bulgaria. De la ne Mărin Abar din Hârleţu, un sat de lângă Koslodui. Îl cunoscuse la Albotina, pe Valea Timocului, anul trecut, la o sărbătoare de Paşti. Nea Mărin cântă la fluier. “O să te iau odată să cânţi cu mine la Muzeul Satului” – i-a spus atunci Ion Creţeanu, impresionat de stilul sălbatic şi genuin al interpretării. Ion Creţeanu îi impresionase la rândul lui pe românii din Bulgaria şi Serbia, cu cântecele sale şi cu măiestria lăutarilor din Morunglav şi Greceşti, pe care-i luase cu el în Bulgaria, la sărbătoarea de Paşti. Creţeanu venise cu ideea să se mute locul de sărbătoare de la Vidin la Albotina, pe Valea Timocului, ca să fie mai aproape românii din Bulgaria de cei din Serbia. Şi de atunci, adică de vreo doi ani, Albotina a devenit loc de pelerinaj pentru toţi românii din sudul Dunării, care vin, primeniţi în costume populare, să sărbătorească româneşte ziua de Paşti… Aici s-au cunoscut Marin Abar din Hârleţu, cu Ion Creţeanu din Voineasa. Două sate româneşti, din două ţări diferite. “Cum o fi în ţară?” – se întreba şi îl întreba ne Marin pe nea Ion, referindu-se la România, ţara lui pe care n-o văzuse niciodată. Nici el, nici părinţii, nici bunicii. “Cum o fi, prietene, să-ţi fie dor de ceva ce n-ai văzut şi n-ai cunoscut niciodată? - îmi spunea Ion Creţeanu la telefon, acum două zile. Îi era dor lu’ nea Mărin de ţară, cum îmi e mie acuma dor să cânt”… Tocmai îl sunase, pentru prima dată de când s-au cunoscut, Marin Abar din Hârleţu. De un an se tot chinuia bătrânul să-l contacteze, dar nu putuse din cauza precarităţii tehnicii de comunicaţie din sat. Acum reuşise, în sfârşit, dar îl găsise pe Creţeanu în spital. Au schimbat nişte vorbe, nişte sfaturi, nişte oftaturi, iar la sfârşit nea Mărin i-a spus cobzarului, într-o limbă românească de acum 150 de ani, înţepenită în propria ei vechime: “Îndreptează-te şi vino să ne cânţi!”. Tulburătoare asemănarea cu vorbele Mântuitorului în Betania: “Lazăre, vino afară!”
Parafrazându-l pe nea Mărin Abar care l-a parafrazat pe Isus, vin şi eu şi zic: “Îndreptează-te, Ioane, şi vino la Dalles. Că eu nu dau bannerele jos până nu-ţi ţii cuvântul. Îndreptează-te şi cântă!”.

Ion Creţeanu cântînd în faţa mulţimii de români de la Albotina

Ion Creţeanu şi taraful din Albotina. Instrumentul care seamănă cu cobza dar la care se cântă cu arcuşul se numeşte Gădulcă

Ion Creţeanu din Voineasa şi Mărin Abar din Hârleţ (Fotografii de Robert Stănciugel)