Ca să poţi realiza ceva trebuie să ai idei. Ca să-ţi vină ideile, trebuie să fii informat. Există în jurul nostru o infinitate de surse de câştig, dar noi, majoritatea, în loc să fim atenţi la ele, facem ce fac ceilalţi. Imităm. Profesorul Florian Coceag îmi povestea odată de un italian care voia să cumpere în România (a şi cumpărat până la urmă) 10.000 de hectare de pămât ca să facă o… crescătorie de măgari. Motivul? Laptele de măgăriţă se vinde în europa cu 2.000 de euro litrul (sper să fi reţinut corect cifra). Ce facem noi, în România, cu măgarii? Îi folosim la transport. Există, prin satele din Teleorman acele minicăruţe cu două roţi numite droage, la care se înhamă măgari… şi-a făcut vreun român fermă de măgari? Nu. De ce? N-a ştiut cum e cu laptele de măgăriţă.
Am descoperit recent, pe internet, un anunţ care contrazice lipsa de informaţie a românilor (în sensul că nu o putem generaliza), dar care susţine importanţa informaţiei în orice iniţiativă. Altfel nu vom ieşi în veci din Evul Mediu. Redau acel anunţ aşa cum l-am găsit, atât pentru culoarea lui, cât şi pentru bogăţia de informaţii despre bondari.

“Caut un partener roman sau italian ptr a infiinta IN ITALIA o crescatorie de bondari polenizatori ptr sere si solarii. Stapinesc in totalitate tehnologia cresterii si inmultirii bondarilor, intrucit am deja 3 ani de cind ma ocup EXPERIMENTAL de inmultirea lor -in primul an incepind cu numai 200 bondari. In momentul de fata am aprox 20.000de matci si aprox peste 15.000 de trintori - si aceasta numai intr-un ciclu de inmultire pe an si cu cheltuiala totala ce nu a depasit 200 de euro. Matcile sint foarte harnice culegatoare de polen si depunatoare de puiet, iar trintorii sint si ei polenizatori
La sere in Sicilia se vinde un lot de aprox. 50 bondari cu mult cu peste 150 de euro.
In Italia, cu 3 cicluri de inmultire pe an, pot ajunge, in vreo 3 an, la peste 2 milioane de bondari si tot nu se va acoperi cererea de bondari ptr Italia. Bondarii sint foarte cautati in toate tarile unde sint sere si, mai nou, se folosesc la polenizarea culturilor in cimp deschis. .
Firma Koppert, la 1 milion de bondari cistiga aproape 2 milioane de euro, dar au tehnologii de producere foarte complicate si scumpe, iar bondarii lor sint foarte greu de transportat si foarte usor perisabili si sint omoriti de lucratorii din sere ptr ca sint foarte agresivi. Si astfel patronii italieni de sere sint foarte suparati si trebuie sa cheltuiasca foarte mult cu polenizarea serelor. Abia asteapta sa apara o specie noua de bondari, mai rentabila
Actualmente am 2 specii de bondari si am o alta a treia specie in studiu. Toate speciile pe care le am au o capacitate foarte mare de inmultire si sint foarte loiali (nu parasesc sera), sint foarte usor transportabili. Nu produc miere, dar sint foarte harnici culegatori de polen. Nu sint mai mari decit albinele, nu traiesc in colonii, nu pierd timpul cu producerea mierii. Ai mei au foarte multe avantaje fata de speciile din circulatie.
Crescatoria de bondari poate fi infiintata numai intr-o zona neagricola, mai in sudul Italiei, unde nu se folosesc ierbicide prin aviatie. Chiar se poate colabora cu un patron de sere, iar amenajerile ptr. crescatorie nu vor dura mai mult de vreo 5 zile. Intr-un simplu autoturism pot transfera toti cei aprox. 40.000 de bondari in Italia - deoarece sint in stare de gogosi si devin activi numai dupa 6 zile de caldura (cind ies ei din gogosi). 40.000 de bondari in gogosi nu cintaresc mai mult de 6 kg, iar ca volum nu depasesc o cutie de 40 pe 40 centimetri.
Partener de afacere poate fi o singura persoana care are societate pe italia ptr. ca afacerea sa fie legala.

Stan Teodor, com Răuceşti, jud Neamţ
stan.romania@yahoo.com

BONDARUL (Bombus)

Este un gen de himenoptere asemănător cu albina, dar mai mare la trup şi având un corp păros, cu dungi negre şi galbene, uşor de recunoscut. Termenul este românesc (f. rar, bonzar).

Este o insectă colonială, prezentând un polimorfism asemănător cu al albinelor, cu femelele ca lucrătoare. Locuieşte în pământ, preferabil în cuiburile unor mamifere (orbete, cârtiţă, şoarece etc), sau în golurile de la baza copacilor bătrâni îşi organizează colonii de până la 300 sau chiar 400 de indivizi. În aceste colonii se construiesc faguri în care se depun ouă şi o miere dulce-amăruie, specifică.

Adulţii se hrănesc mai ales cu polen şi nectar, rezervele de miere fiind folosite foarte rar în perioada de activitate. În toamnă majoritatea membrilor coloniei mor. Rămân doar femelele fecundate, care încep primăvara construirea unui nou cuib. Ele realizează câteva celule din ceară pe care le umplu cu polen şi în care depun ouă. Larvele apărute sunt îngrijite până la maturitate, când preiau toată munca, devenind lucrătoare.

Este răspândit în toată România, din Delta Dunării în golul alpin. De asemenea, se găseşte în cea mai mare parte a Eurasiei.