În urmă cu o lună mi s-a propus să împărtăşesc experienţa mea, de tanăr absolvent de studii peste hotare, angajat în sistemul public românesc. Iniţial, nu ştiam dacă sunt capabil să scriu despre sistem, ca element angrenat în cadrul acestuia... Voi încerca să mentin, totuşi, un oarecare mister al... neîmplinirii reformei administrative...

În 2006 aveam sa inchei studiile masterale la Universitatea Paris 1 Panthèon-Sorbonne, iar gandul imi zbura spre rasarit, ACASA. Odata revenit in tara, aveam sa fiu necontenit intrebat "De ce te-ai intors?". Replica mea a devenit prea bine cunoscuta: "Omul sfinteste locul"... Insufletit de experienta pariziana, de un suflu revolutionar, de dorinta de implicare, credeam ca lumea-mi apartine si voi putea sa o schimb...

Dar avantul meu avea sa fie curmat de mai multe ori... O incapacitate de a intelege sistemul... O revolta in fata conformismului si a rigiditatii birocratice, a castelor deja stabilite... un inadaptat. Aveam sa realizez ca "intrarea" se face prin conformare... "Ca sa intri, urmeaza un stagiu, cu un contract temporar, iar apoi examenul este o formalitate...", "... nu era timpul ca tu sa intri"... aceste enunturi inca le mai aud cu nostalgie... Intotdeauna trebuia sa cunosti pe cineva din sistem. As fi ipocrit sa nu recunosc acest fapt...

Odata intrat, entuziasmul avea sa inmugureasca iarasi, gata sa iau cu asalt sistemul din "interior". In scurt timp aveam sa acaparez mare parte din activitatea sectiei in care lucram. Eram fericit si totul mergea asa cum visam... In fiecare zi invatam ceva nou...

Dar aceasta euforie avea sa dureze scurt timp... Nu ma conformam sistemului... Prea multa initiativa, prea direct si cinstit in afirmatii... "Capul plecat sabia nu-l taie..." – continuarea acestei afirmatii nu are nicio relevanta in sistemul nostru... Dimpotriva, primeste salarii de merit.

Am descoperit si cultura planificarii a lui "la fumat", desi nu sunt fumator – izvor de informatii... gestiunea relatiilor de casta.

Spirit rebel, in viziune birocratica, "tacerea este de aur, iar vorba de argint", am invatat cultura rabdarii si a ideii ca "ceea ce nu te omoara te intareste".

Nu transpare nicio urma de lamentare; dimpotriva, o satisfactie a "reusitei" impotriva "vantului". Am invatat foarte multe, am intalnit toate valentele personalitatii umane... Am descoperit domeniul de activitate, in intreaga sa complexitate...

Tind sa cred ca, in tara noastra, nu ajungi desavarsit fara sa te fi calit in sistemul de stat... Inveti sa te adaptezi, sa reusesti sa promovezi proiecte fara a te promova neaparat pe tine insuti, inveti adevarata valoare a unui demers, cat si importanta grupului si a relatiilor interumane... Stiu ca aceste idei pot parea nesincere, dar am invatat ca daca vrei sa supravietuiesti in cadrul sistemului trebuie sa vezi finalitatea cu speranta, sa privesti cu incredere spre reusita.

Opt ore pe zi inseamna a trai... a te introduce intr-o cultura... a avea rabdare, incredere, perseverenta, mai ales atunci cand resursele, financiare, logistice etc. lipsesc, cand singurul sprijin vine din ceea ce ai invatat si ceea ce esti capabil sa faci... si nici macar internetul nu iti este la-ndemana, cu toate ca data inscrisa pe monitor te "nominalizeaza" ca individ al mileniului al treilea.

In pofida acestor "dezamagiri" traiesc o experienta interesanta, provocatoare in fiecare moment. Un sistem cu numeroase carente care daca nu te distruge te caleste si te maturizeaza.

In perspectiva procesului de re-profesionalizare a sistemului public pe baze meritocratice, intrebat daca as elimina din cadrul acestui organism birocratic, de casta, 80 la suta dintre cei care il alcatuiesc, am afirmat ca nu as aduce un suflu nou mai consistent de 20 la suta; o schimbare atat de masiva, precum cea sugerata, ar destabiliza sistemul si "noua generatie" are nevoie de timp sa inteleaga si sa opereze in acest "mediu"; iar daca nu ai de la cine sa "furi" meserie nu ai ce sa inveti.

Imbunatatirea sistemului vine dinspre noi... cei cu initiativa, cei dispusi sa riste si sa se conformeze, pastrandu-si in acelasi timp integritatea etica si intelectuala, gata sa fie caliti, avand mereu in minte tinta schimbarii.

Sa speram ca vom fi destui atunci cand va veni momentul oportun, deoarece cursul prefacerii este unul natural; problema este sensul "metamorfozei"!