8 septembrie nu este numai sărbătoarea creştină a naşterii Maicii Domnului. Într-un sens mai laic, dar profund, ea a fost aleasă şi zi aniversară a Rezistenţei Române împotriva comunismului. Pentru că, reamintim, cu exact 20 de ani în urmă, în zilele de 7-8 septembrie, a avut loc la Braşov, Întrunirea Rezistenţei Române. Ideea acestui proiect a aparţinut lui Mircea Sevaciuc, preşedintele Mişcării “15 Noiembrie 1987”. “Am să-i aşez la aceeaşi masă pe Marian Munteanu şi pe Miron Cozma să dialogheze în faţa braşovenilor, a românilor, a întregii lumi” – relatează Mircea Sevaciuc în cartea sa “15 noiembrie 1987 – Ziua Demnităţii”. Fapt care s-a şi întâmplat. În zilele de 7-8 septembrie 1990, în Piaţa Sfatului din Braşov, s-au adunat 10.000 de oameni. Proiectul „Întrunirea Rezistenţei Române” reuşise. De ce s-a oprit? Răspunsul este acelaşi cu cel referitor la “proiectul” Toader Şteţca. România trebuia adusă la un stadiu la care, vorba profesorului Florian Colceag, “să poată fi cumpărată la preţ de matineu”… În mare, acest lucru s-a întâmplat…
Aşadar, pe 8 septembrie, de Sântă Măria Mică, se împlinesc 20 de ani de la „Întrunirea Rezistenţei Române”. Îndrăznesc să sper că nu este un simplu parastas.

BRAŞOV , 8 septembrie 1990: Doru Mihiţ (“Societatea Timişoara“), Dumitru Iuga (liderul Sindicatului liber din Televiziunea română), Mircea Brenciu (revista ASTRA), Vasile Gogea (Mişcarea 15 Noiembrie, revista ASTRA), Stelian Tănase (revista 22), Marian Muntenu (Liga studenţilor Bucureşti), Mirela Roznoveanu (reporter special România liberă), Smaranda Enache (Liga Pro Europa – Tîrgu Mureş), Ana Şincai (Grupul pentru dialog social – GDS), Mircea Sevaciuc (Liderul Mişcării 15 Noiembrie), Constantin Ticu Dumitrescu (AFDPR), Mihai Gheorghiu (Liga studenţilor), Mihai Şora (filosof, GDS), Adrian Moruzi (Pro Democraţia), Vasile Anghel (preşesinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987), Gavrilă Filichi, Dănuţ Iacob, Voinea Stan (Asociaţia 15 Noiembrie 1987).

_____________________________________________________

P.S. În cartea sa “15 noiembrie 1987 – Ziua Demnităţii” Mircea Sevaciuc relatează în detaliu împrejurările şi momentul în sine al acelei manifestări. Iată un scurt fragment:

<<Toate instituţiile media internaţionale au tratat pe larg evenimentele la care a dus „democraţia în stil Iliescu”. Peste 700 de articole din presa străină au fost dedicate evenimentelor din 13/15 iunie din România.
„E la fel de primejdios să-i dai unui ieşit din minţi o sabie, iar unui ticălos puterea”, spunea Pitagora şi efectele dictonului emis cu mii de ani în urmă s-au văzut.

Mircea Sevaciuc

„De dictator am scăpat. Au rămas odioşii”

Ce e de făcut? Cu 15 iunie 1990 ni s-a terminat „raţia de libertate”? Doamne, ce-i de făcut?
Un dezgust mai puternic decât niciodată a pus stăpânire pe sufletul meu. Era clar că solidaritatea umană nu va vizita prea curând România. Ce fel de construcţie sindicală mai era posibilă acum? Ce simbol ar mai fi putut vreodată să îi unească pe români? Prăpăstiile dintre grupurile sociale au părut în acea clipă a fi imposibil de trecut. Atunci am învăţat pentru prima dată să îmi fie ruşine că sunt român. Nu pentru faptele mele personale ci pentru ale comunităţii mele. Nu pot să uit vorbele unui ţăran din Dorna Sucevei spuse într-o adunare publică: „De dictator am scăpat. Au rămas odioşii”. Aşa şi simţeam, România devenise ţara odioşilor. Am hotărât împreună cu actorul Ioan Georgescu să părăsim România şi să emigrăm în Africa de Sud. Oricum simţeam că nici unde în Europa nu mai este locul nostru. Am făcut şi primele demersuri în acest sens...
În una din serile acelea amare de după 13-15 iunie m-am întâlnit cu Marius Petraşcu şi Rodica Stânea, în casa avocatului Gheorghe Vlad. Le-am comunicat decizia mea de a demisiona din funcţia de lider al Sindicatului „Mişcarea 15 Noiembrie”. Vestea a produs un şoc. A curs o avalanşă de bruftuluieli la adresa mea legată de responsabilitatea faţă de simbolul 15 Noiembrie şi de convingerea lor că nimeni după plecarea mea n-o să-şi asume construcţia unei confederaţii sindicale naţionale sub acest simbol. O singură persoană a încercat să înţeleagă punctul meu de vedere fapt pentru care la despărţire am şi putut să îi mărturisesc ei: „Am şi eu o familie. Am doi copii şi pe Elena. Ei au suferit tot timpul şi au fost singurii mei aliaţi adevăraţi. Merită să le dau atenţia şi căldura de care i-am privat...”.

Marian Munteanu

Marian Munteanu - Miron Cozma: dialog în faţa lumii

Seara s-a terminat cu sentimentul că măcar prietenii ştiu şi indiferent ce voi face, în ochii lor sunt legitim. M-am culcat parcă mai împăcat decât în toate celelalte nopţi din ultima vreme. Dar somnul meu a fost scurt... M-a trezit o idee: Trebuie să-i întrunesc la Braşov pe toţi oponenţii acestui regim... să arătăm că societatea românească este scindată în mod artificial şi programat de către o putere malefică... să demonstrăm că avem tăria să ne vindecăm rapid rănile... să acoperim urgent prăpăstiile dintre noi, chiar şi cele mai adânci şi mai dureroase. O să se numească „Întrunirea dizidenţei române”... am să-i aşez la aceeaşi masă pe Marian Munteanu şi pe Miron Cozma să dialogheze în faţa braşovenilor, a românilor, a întregii lumi... să afle toţi că nu suntem un popor de barbari. Am început să alcătuiesc lista invitaţilor. Cu nerăbdare mi-am convocat prietenii din seara precedentă să testez ideea. Efectul pozitiv a fost maxim. Fiecare se străduia să completeze lista să propună locaţii de desfăşurare. Un torent de idei curgea peste noi, entuziasmul era maxim. A doua zi cu primul tren am zburat la Bucureşti, împreună cu Rodica Stânea. La GDS domnea resemnarea şi apatia. Abia în jurul orei 16 Gabriel Andreescu discută şi cu noi... Se transfigurează! Are două observaţii corecte: perioada să fie începutul lui septembrie, iar denumirea să includă conceptul de „rezistenţi” în loc de „dizidenţi”. Proiectul „Întrunirea Rezistenţei Române” a demarat. Era o construcţie uriaşă pentru puterile braşovenilor, dar se vor mobiliza...

Revista “22″ despre Întrunirea Rezistenţei Române de la Braşov

Ei alcătuiau un autentic GDS în miniatură şi neinstituţionalizat. Cu regretul că nu îi voi cita pe toţi deşi ar merita, dintre aceşti oameni am datoria să îi amintesc pe Gabriel Stan, Rodica Stânea, Marius Petraşcu (tot de la „Astra”), Oltiţa Stiuj, George Zorz, Alexandru Săvăstru, Gheorghe Vlad, Paul Becheanu, Dan Pică, Paul Baltag şi mulţi alţii. Sediul „15 Noiembrie” era un reper nelipsit al traseelor zilnice ale acestor oameni.>>