Multi sunt convinsi ca avem nevoie de agricultura industriala pentru
a hrani lumea, ca nu exista o alta cale. Dar ei cred asta prea usor.
Adevarul este ca micii fermierii pot face mai mult decat agricultura
industriala.

"Continuarea pe calea curenta nu este o optiune"

Criticile impotriva agriculturii moderne de astazi sunt larg raspandite
si bine argumentate. Doar recent, in 15 aprilie 2008, un studiu a fost
prezentat cu privire la starea agriculturii la nivel mondial. La cererea
Bancii Mondiale si FAO, patru sute de oamenii de stiinta au lucrat la acest
raport timp de trei ani.
Concluzia lor: Continuarea pe calea curenta nu este o optiune. Stiinta
si tehnologia au dus la marirea brusca a productivitatii. Dar profitul obtinut
a fost raspandit inegal. In plus, consecintele asupra mediului si costurile
sociale s-au dovedit a fi insuportabil de mari. De aceea, conform acestor
oameni de stiinta, agricultura trebuie sa adopte o abordare diferita si sa
utilizeze tehnologia cu mai mult discernamant.
Trebuie sa ne protejam capitalul de mediu – cum ar fi solul si apa – si
sa actionam pentru obtinerea unei agriculturi agro-ecologice care
utilizeaza ingrasaminte naturale si seminte traditionale, care permite
naturii sa-si urmeze cursul si care reduce distanta dintre productia agricola
si consumatori. Este posibil asa ceva? Da, cu siguranta. In intreaga lume
exista 2.5 miliarde de oameni care traiesc din agricultura – fermieri –
barbati, femei si copiii lor. Pretutindeni unde aceste familii de fermieri au
acces la terenuri suficiente si bune si la mijloacele de investitie in
agricultura productiva, pur si simplu fac o munca uimitoare. Ei sunt perfect
capabili sa furnizeze suficienta hrana pentru intreaga lume. In plus,
aceasta forma de agricultura genereaza un profit care este distribuit intrun
mod mult mai egal si este pe departe mult mai putin daunatoare
pentru mediu.

Micii agricultori au performante de productie mai bune

O scurta calatorie prin lume ofera argumente convingatoare. In
multe regiuni ferme mici si mijlocii produc alimente pentru pietele locale si
nationale. Ei s-au dovedit mai productivi si mai eficienti decat marile
companii industriale de export.
Putem lua ca exemplu Brazilia, cunoscuta mai ales pentru exportul
agro-industrial de soia, carne, zahar si asa-numitul biocombustibil. Dar, din
fericire - in special in sudul Braziliei – exista si ferme de familie
infloritoare/prospere. Zonele in care terenul este prea denivelat – de deal
si, prin urmare, nu este potrivit pentru monocultura de soia, sunt
caracterizate de o mare diversitate de culturi. Sa permitem cifrelor sa
vorbeasca de la sine.
Dintre toate intreprinderile agricole din aceasta tara vasta, 85% sunt
ferme familiale. Acestea detin doar 42% din terenul agricol. Si, mai
important, reusesc sa produca aproape patruzeci la suta din intreaga
productie agricola si peste jumatate din productia de alimente de baza.
Criticii ar putea comenta ca micii agricultori pot fi la fel de eficienti
ca si agricultura industrial, dar nu mai eficienti decat aceasta. Totusi,
trebuie luat in considerare faptul ca patruzeci la suta din aceste ferme
familiale sunt producatoare de alimente pentru a supravietui, nu
genereaza nici un venit financiar si ajung la piata prea putin sau deloc. Au
un capital prea mic pentru a fi capabile sa lucreze eficient.
Are deci, sens comparatia agro-industriei cu o treime din fermele
familiale care are acces la mijloacele necesare. Si putem invata mult mai
mult din aceasta comparatie, deoarece acest grup de fermieri raspunde
pentru majoritatea productiei fermelor familiale.
Productivitatea lor este semnificativ mai mare decat cea agroindustriala.
Cu alte cuvinte, daca se fac investitii suficiente in agricultura
de familie, aceasta reuseste performante semnificativ mai bune decat
agro-industria. Iar cand vine vorba ca agricultorii sa-si castige traiul din
locurile lor de munca, agricultura la scara redusa castiga dincolo de orice
comparatie. In prezent, boabele de soia reprezinta 42 la suta din productia
agricola in Brazilia, ocupand pana 45 la suta din toate campurile de
porumb ... oferind in acelasi timp locuri de munca doar pentru 5,5 la suta
din agricultori si muncitori in agricultura.
Un motiv in plus pentru a alege agricultura la scara redusa. Acesta
este si motivul pentru Vredeseilanden sprijina Fetraf, o organizatie de
ferme familiale cu 750.000 de familii membre. Aceasta miscare depune
eforturi pentru interactiunea cu politica, societatea si economia - o
poveste atat de interesanta, incat nu o putem lasa in afara prezentului
articol. Fetraf - federatia muncitorilor in agricultura de familie – se doreste
a fi in primul rand un sindicat care apara interesele membrilor sai si este
integrat in cea mai mare federatie sindicala de comert din Brazilia, CUT.
Acesta a dezvoltat de asemenea, o perspectiva pe termen lung
pentru economie care sa inspire elaborarea de initiative impotriva agro
industriei distructive si distributiei en gros. Membrii sai depun eforturi
pentru cat de multa auto-suficienta posibila si sa produca pentru pietele
locale si braziliene. In plus, ei nu vor sa se limiteze numai la productie dar,
de asemenea, doresc sa-si vanda produsele. In acest scop, ei incearca sa
vina in contact direct cu consumatorii, clientii lor. In acelasi timp, daca
este posibil ei ai dori sa proceseze produsele agricole in produse care
valoreaza mai mult, de exemplu, branza si vin in loc de lapte si struguri.
Ambitia lor este sa devina independenti din punct de vedere
economic si sa preia intregul lant alimentar, de la fermier la consumator. In
vederea sprijinirii acestor activitati economice, s-au organizat in cooperari,
variind de la colaborari de mici dimensiuni care organizeaza o piata a
agricultorilor si infiinteaza un magazin in oras pentru produsele
agricultorilor, la colaborari mari care aduc energie electrica in zonele
rurale sau care chiar pot prelua o fabrica de lapte de stat in stare de
faliment, luand-o inaintea unei multinationale, si sa livreze lapte la
supermarket-uri.
Cooperativa de credit este prezent in intreaga Brazilie, dar mai ales
in orase din partea de sud si de nord-est. Este de o importanta vitala
pentru agricultorii care au nevoie de bani pentru investitii. Dar viziunea si
activitatile Fetraf merg mai departe de atat. Doreste de asemenea o
alternativa durabila in ceea ce priveste mediul. Asa ca a optat pentru
agricultura ecologica, fara pesticide.
In al treilea rand, Fetraf mai doreste sa exercite o influenta puternica
asupra reprezentantilor politici si sa intareasca politica guvernului care ia
in considerare interesele micilor fermieri si ofera alternativelor economice
oportunitatile si sprijinul necesar. Este extrem de interesant modul in care
a reusit sa convinga micii fermieri sa fie furnizori in programul guvernului
Fome Zero care are ca scop eradicarea foametei in Brazilia. Aceasta este o
situatie de castig pentru ambele parti - agricultorii din zonele rurale si
saracii din orase. Fetraf nu vrea sa se limiteze la exercitarea influentei in
domeniul agriculturii, se straduieste, de asemenea, pentru bune politici
guvernamentale si in alte domenii sociale cum ar fi educatia.
Sa privim acum spre o alta parte din America Latina, in regiunile
tropicale, unde micii agricultori adesea cultiva diferite plante pe acelasi
camp. Aceasta este o practica comuna, patruzeci la suta din cassava, pana
la saizeci la suta din porumb si chiar optzeci la suta din fasole sunt
cultivate in combinatie cu alte culturi. Cu alte cuvinte, cele mai importante
culturi alimentare. Cercetarile au aratat ca acesti fermieri produc
randamente care sunt cu douazeci-saizeci la suta mai mari decat cele
obtinute prin monocultura in agricultura industriala. Din nou, aceasta
abordare are ca rezultat mai multe locuri de munca si deci, mai multe
persoane pot castiga un venit decent.
Chiar si in zona muntoasa aspra din Canar, Ecuador, grupuri de
femei-agricultori dovedesc ca isi pot castiga un trai decent prin vanzarea
de legume sanatoase in regiunea lor si in cel mai mare oras din zona,
Cuenca. Ele cresc toate culturile intr-un mod ecologic, respectand
vulnerabilitatea solului de munte. Cei 170 de agricultori, barbati si femei
din Chuya Mikuna - o organizatie partenera Vredeseilanden - sunt un
exemplu de sistem economic care incearca sa obtina un echilibru intre
cerere si oferta. Rezultatele acestui proiect pilot vor fi folosite in alte
regiuni.

Agricultura la scara redusa/agricultura “de familie”– o piatra de
temelie pentru societatile de succes

Sa ne mutam acum in Asia, pe departe continentul cel mai populat.
Aici au fost obtinute cele mai impresionante rezultate din ultimele decenii
au fost realizate. Intre 1981 si 2001, China a reusit sa elibereze 500
milioane de oameni - o jumatate de miliard - de saracie. Acest lucru se
datoreaza in primul rand datorita agriculturii si zonelor rurale, unde in
acea perioada nivelul saraciei a scazut de la peste trei sferturi din
populatie pana la douasprezece procente. Secretul din spatele acestui
succes este complex.
Agricultorilor chinezi - micilor agricultori – le-au fost date mai multe
drepturi pe terenurile lor, guvernul ofera preturi mai bune pentru
produsele lor si beneficiaza, de asemenea, de o piata interna partial
liberalizata.
Totul se invarte in jurul respectului pentru agricultura de familie.
Acest lucru a dus la o crestere aproape incredibla a productiei, mult mai
rapida decat cresterea populatiei si la o crestere in productivitate. Aceasta
revolutie care face agricultura din ce in ce mai profitabila ofera noi
oportunitati pentru investitii in industrializare prin eliberarea de persoane
si de mijloace financiare. Si pentru o industrie emergenta prosperitatea
zonelor rurale are cel mai mare potential de vanzari.
Aceast lucru s-a intamplat inainte in Taiwan si Coreea de Sud, unde
protectia agriculturii si succesul sau ulterior a condus aceste tari spre
transformarea in scurt timp in state cu o industrializare prospera.(7)
Vietnamul le urmeaza mai mult sau mai putin exemplul. Nu este
surprinzator, asadar, ca aceasta tara se concentreaza asupra securitatii
alimentare proprii. In timp, aceasta va deveni amenintata de
industrializarea rapida si de extinderea la fel de rapida a oraselor. De
aceea Vietnamul, nu doreste ca aceasta extindere sa se intample pe cel
mai bun teren agricol, si in zonele mai putin fertile si / sau zonele mai
deluroase. De aceea si Guvernul restrictioneaza exportul de orez,
alimentul de baza al vietnamezilor. Prin urmare, a decis sa exporte un
maximum de 3,5 milioane de tone de orez in 2008 si nu 4 sau chiar 4,5
milioane de tone. Ideea este de a reduce presiunea asupra preturilor si de
a avea asigurarea ca un bol de orez ramane accesibil pentru toti cetatenii
vietnamezi.

Cultivarea durabila a orezului da randamente mai mari si produce
venituri mai mari

In Flores, in Districtul Barat Manggarai, familiile de fermieri au
participat la Farmer Field Schools (FFS), proiect realizat de Vredeseilanden
si ONG-urile locale Yakines. Acest proiect a inceput in 2002 cu un grup de
cincizeci de persoane, dar acum a reusit sa capteze interesul aproape
intregului sat. Prin intermediul acestor scoli de fermieri, ei au reusit acum
cu un succes considerabil cresterea randamentului si au revenit la
productia lor agricola si - cel mai important - construirea unei fundatii
pentru un viitor sustenabil.
Rofina Jenia, o agricultoare din sat ne spune ca prin experimente de
mici dimensiuni satenii au gasit noi modalitati de plantare a orezului. "Am
folosit seminte de orez locale si nu am folosit deloc substante chimice sau
pesticide. Am folosit gunoi de grajd de vaca si ingrasaminte verzi. Pentru
prevenirea daunatorilor am stropit culturile, cu frunze si extracte de
radacini pe care le utilizam, de asemenea, ca medicamente naturale."
"Dupa cativa ani, nu numai costurile de productie au fost reduse cu 20 - 30
de procente", a continuat ea. "De asemenea, randamentul a crescut de la
4,5 tone pe hectar la 5,2 tone pe hectar."
Membrii grupului au lucrat impreuna pentru a invata din experientele
fiecaruia. Acest lucru a insemnat ca in curand au inceput sa se organizeze
si sa construiasca depozite comunale de stocare a orezului. "Din acel
moment am fost destul de auto-suficienti si capabili sa creastem alimente
proprii pe teren propriu ", spune Rofina. "Urmatorul pas a fost in cultivare
de orez ecologic", spune ea. "Orezul ecologic are un pret bun pe piata,
care este cu 15% mai mare decat cel al orezului obisnuit."
ONGul local Yakines a primit sprijin din partea Vredeseilanden si au
influentat direct peste 3.000 de familii de fermieri din districtul Manggarai
in ultimii patru ani, folosind metode de formare (training) care vizeaza
durabilitatea, randamente mai mari si reducerea costurilor in agricultura.
Agricultura facuta de oameni pentru oameni, bazata pe principii de mediu
este perfect capabila sa asigure aprovizionarea cu alimente si sa genereze
un venit decent pentru agricultori barbati si femei cu mijloace financiare
limitate.
Un numar de sate din zona din jurul Tambacounda in Senegal
investesc in dezvoltare prin investitii in agricultura. La inceputul anilor
1980 un grup de agricultori au descoperit oportunitatile pe care le oferea
cultivarea de banane si au instituit Aprovag – organizatie a agricultorilor.
Fara plantatii, doar grupuri de mici agricultori transforma cultivarea
de banane intr-o activitate profitabila. In prezent, Aprovag are 1050 de
membri, organizatia continuand sa se extinda. Aceasta initiativa incepe,
treptat, sa avantajeze restul regiunii. Sate noi sunt fondate de migranti
care nu mai trebuie sa-si asume riscul de a trece in Europa si care au vazut
noile oportunitati pe care le are de oferit agricultura.
"Unul dintre prietenii nostri a plecat in Europa si dupa o luna Spania
l-a trimis inapoi. Acum el lucreaza aici. Nu trebuie sa-ti risti viata aici. Daca
ar fi sa merg vreodata in Europa ar fi pentru a afla mai multe despre
banane", spune unul dintre migrantii din satul Bady. Vredeseilanden ofera
sprijin pentru organizatie, printre altele, pentru a o ajuta sa caute metode
de prelucrare a bananelor si a altor fructe cultivate in regiune.

Modelul agricol european

Economia industrializata din Asia isi datoreaza succesul in parte
protectiei de inalta performanta in principal a agriculturii la scara
redusa/agricultura la nivel de familie. Acest succes nu a aparut peste
noapte. Daca ne-am intoarce in timp, am vedea ca tarile europene au avut
acelasi drum inaintea lor. Si acestea au trebuit sa treaca printr-o revolutie
agricola si au continuat sa respecte agricultura de familie intr-o mare
masura. In modul acesta au putut utiliza profitul din acest sector pentru a
investi in dezvoltarea industriala, intotdeauna tinand cont de pastrarea
unui echilibru intre industrie, mediul rural si economia rurala.
Este in interesul Europei sa se asigure ca agricultura la nivel de
familie ramane sanatoasa deoarece aceasta este capabila sa hraneasca
populatia europeana. Ceea ce este extrem de important in momente de
crestere a nesigurantei produselor alimentare, momente in care nu este
recomandabil ca Europa sa-si puna toata increderea in piata mondiala
pentru aprovizionare.
Cultivarea majoritatii alimentelor din Europa in Europa este, de
asemenea, mai responsabila fata de mediu decat bazandu-se pe
agricultura industriala straina, care este mai daunatoare pentru mediu. In
plus, aceasta din urma ar insemna tinerea alimentelor departe de saracii
din Sud. Majoritatea europenilor sunt perfect capabili sa plateasca pentru
acele alimentele, in timp ce pentru cei saraci din sud sunt acest lucru ar fi
foarte dificil sau chiar imposibil.

O abundenta de legume in estul Congo

Intr-o regiune instabila, cum este estul Congo, investitia in
agricultura la nivel familial se dovedeste a fi avantajoasa si face o mare
diferenta pentru populatia care a fost supusa devastarii razboiului.
Organizatia de cooperare Coocenki (7700 membri), uniunea sindicala
a agricultorilor Sydip (14116 membri), si organizatiile agricole Apav si
Apader au primit sprijinul Vredeseilanden timp de mai multi ani. Acestia
fac o diferenta in regiunea din jurul Butembo. Apader s-a concentrat pe
cultivarea orezului. Cantitatile produse acum sunt mai mult decat
suficiente pentru hrana familiilor agricultoare si raman destule si pentru
export. Peste tot in satele din jur si chiar si pe piete in orasul Butembo,
oamenii vorbesc despre‚”orezul "APADER".
Incet, dar in mod constant colibele de lut sunt inlocuite cu case de
piatra cu un acoperis din metal mai solid. Organizatia agricultorilor Apav
are o "gradina de legume" experimentala. Varietatea de legume, fructe si
plante cultivate acolo este impresionanta: broccoli, busuioc-lamaie, praz,
papaya, coriandru, fenicul, rosii, ananas ... Si toate acestea in mijlocul
saracului Congo de Est. Exista o abundenta de culturi diferite. Echipa APAV
tine o evidenta detaliata a soiurilor care cresc bine, si mai ales a celor care
produc noi seminte. Aceste soiuri sunt cele mai interesante pentru
distribuirea la populatie. Tin cu greu pasul cu cererea.
Zona a devenit un centru de instruire si de studiu unde 15 angajati
APAV lucreaza in continuu pentru a imbunatati cele mai interesante si
productive culturi. Aceasta cunoastere poate fi transferata sesiunilor de
instruire organizate de Sydip.

Micii agricultori au peste tot performante mai bune decat
agricultura industriala

Agricultura la scara redusa / de familie produce mult mai mult pe
hectar decat agricultura industriala. Este semnificativ mai productiva,
dupa cum stim deja. Dar asta nu este tot. In timp ce agro-industria la
scara larga lasa fermierii sa moara si nu le pasa de populatia din orasele
invecinate, agricultura la scara redusa de inalta performanta are
performante dincolo de comparatie. Agricultura de familie conduce in
mare masura dezvoltarea economica si bunastarea in regiunile ii este
permis sa joace un rol de lider, deoarece venitul castigat este in mare
masura cheltuit in regiunile inconjuratoare. In zone in care, in principal
fermele familiale o duc bine, si orasele invecinate prospera: exista mai
multe afaceri locale, au aparut mai multe strazi si trotuare, mai multe
scoli, parcuri, biserici, cluburi, si ziare, furnizarea de servicii mai bune,
locuri de munca mai multe si participare mai activa a cetatenilor in viata
comunitatii. Acest lucru a fost demonstrat in mai multe studii, dintre care
cel mai vechi dateaza din anii 1940, California. Si nu se termina aici,
pentru ca in cazul in care acest tip de agricultura aplica metode ecologice,
are o mai buna grija de starea mediului. Agricultura agro-ecologica reduce
input-urile externe (furaje pentru vite, ingrasaminte chimice si pesticide) la
un minimum necesar. Balanta de energie este mult mai pozitiva, se
foloseste mult mai economic de rezerva limitata de apa si creste
fertilitatea solului. Si totusi inca produce mai mult decat agricultura
moderna de inalta tehnologie, care se bazeaza complet pe materii prime
externe.
Deci, acesta este un adevar convenabil de care ar trebui sa ne
bucuram: micii fermieri pot hrani lumea astazi, maine si peste cincizeci de
ani. Si toate acestea intr-un mod durabil. Aceasta este puterea agriculturii
la scara redusa.

Sursa: Ecoruralis.ro