Când apare Tudor Gheorghe la televizor, e un eveniment. Nu prea se duce, dacă nu i se potriveşte emisiunea. Şi în general nu se duce pentru că emisiunile nu-l merită. Nimeni n-a mişcat un ac pentru el, atunci când, poate, ar fi avut nevoie. Pentru că - ziceau – n-are target. “Bă! – le-a zis el odată, cam nervos - targetul meu e toată ţară”... Dar nu de-asta m-apucai să scriu. Mă uitam odată la el, la televizor (nu ştiu ce căuta acolo, s-o fi dus să facă mişcare) şi m-am surprins gândind, printre altele, că bărbaţii care se rad în cap sunt ca femeile care se fac blonde ca să fie “trendy”. Acum e la modă să fii chel sau blondă, depinde de sex. Întrucât spinoasa problemă a blondelor a fost aproape epuizată, mă voi referi puţin la celălalt aspect. Există două feluri de chelie, ca să spun aşa: chelia naturală şi chelia de conjunctură. Vestitul epigramist Cincinat Pavelescu, spre exemplu, avea o chelie naturală. Iar confraţii râdeau de el. După ce i-a lăsat să trăncănească, Cincinat le-a răspuns: “Talentul vostru,-ntr-adevăr,/ S-a mărginit numai la păr,/ Dar toată strălucirea mea/ Nu stă-n chelie, ci sub ea”. Chelie naturală, în zilele noastre, mai au Benone Sinulescu şi Răzvan Theodorescu. Marcel Pavel, Călin Goia de la Voltaj, Ionuţ de la Ro-mania, Andrei de la Alb-Negru, Bogdan Olteanu de la PD-L sau Sebastian Bodu (euro-deputat, fost preşedinte ANAF) au chelii de conjunctură. Cu precizarea că aceaştia şi-au lăsat chelie ca să-şi ascundă... calviţia. Întrebarea este: ce fel de chelie are Tudor Gheorghe? Conjuncturală nu e, pentru că şi-a asumat-o de pe vremea când Benone Sinulescu şi-o ascundea sub perucă. Naturală, parcă e puţin spus, pentru că prea e definitorie. Ca şi mustaţa sau cobza. Nu ni-l mai putem imagina pe Tudor Gheorghe cu păr şi fără mustaţă, aşa cum nu ni-l mai putem reprezenta pe Mihai Viteazu altfel decât cu chipul lui Amza Pellea. Anumite detalii devin, printr-o scamatorie a destinului, emblematice. Chelia lui Tudor Gheorghe nu este, deci, nici de conjunctură, nici (doar) naturală. Este fundamentală. Ca şi mustaţa, ca şi cobza, ca şi muzica sa.