Se încarcă pagina ...

MERSI, SERGIU CIOIU!

Data publicarii: 30.10.2018 07:34:00

 

O lege de aur a romantismului spune că în fiecare lucru doarme, visând, un cântec, aÈ™teptându-È™i poetul care să îl trezească la viaÈ›ă. Nu putea – È™i nici nu cred că a vrut – să nu asculte de această lege Sergiu Cioiu, romantic de autentică, nedezminÈ›ită alcătuire. Iar recentul său recital, susÈ›inut la Teatreli-CREART, a fost încă o dovadă a harului său inegalabil de a cânta poezia.


După o proprie mărturisire, Sergiu Cioiu l-a avut ca magistru pe Alexandru Mandy, cel pe care, de altfel, l-a numit a fi creator de frumos, un făurar de CÂNTEC. De la Alexandru Mandy a învăÈ›at arta de a descifra tainele Universului, altfel spus statornicia unor caractere care se împletesc cu forÈ›a valurilor, naturii cu care omul este obligat să coabiteze. Și tot aici, în acea măiestrită suită de dialoguri cu PuÈ™a Roth, reunite sub un titlu atât de sugestiv, „Nu È™tim aproape nimic” (Editura Ars Longa, 2016), Sergiu Cioiu îi menÈ›ionează pe poeÈ›ii ale căror versuri, le-a muzicalizat’’. Este un impresionant palmares în care îi întâlnim pe Miron Radu Paraschivescu, Bacovia, Minulescu, Marin Sorescu, Topârceanu, Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu. Sunt, după cum se poate vedea, personalităÈ›i emblematice ale poeziei noastre, care îÈ™i binemerită această deschidere echivalenÈ›ele muzicale atât de trebuincioase în zborul lor către orizonturile universalului.


Acestea ar fi, ca să zic aÈ™a, datele esenÈ›iale ale dăruitorului de frumos care este Sergiu Cioiu! Dar mă grăbesc să adaug numaidecât că, È™i de această dată, ca de altfel la fiecare întâlnire cu noi, prietenii săi întru vers È™i melodie, a venit cu o surpriză de zile mari. Ne-a oferit ipostaza, până acum necunoscută, a compozitorului Sergiu Cioiu. Fapt dovedit pentru aceea că, numai două din cele È™aptesprezece cântece nu au fost compuse de el. Ceea ce, până la urmă, nu a făcut decât să îi reconfirme unicitatea forÈ›ei sale creatoare irezistibile, aracteristică esenÈ›ială despre care confratele Miron Manega a scris cu atât de multă îndreptăÈ›ire: „Sergiu Cioiu este un artist adevărat, cu o vitalitate È™i o longevitate artistică impresionante. Deviza sa profesională pare a fi prezentul continuu, care este, de fapt, forma cea mai directă, cea mai caldă, a cea ce numim, în mod convenÈ›ional, eternitate”.


Am depănat, sâmbătă seara, împreună cu Sergiu Cioiu, versuri È™i muzică, toate izvorâte printr-o astrală È™ansă, din experienÈ›a pe cont propriu la care el a cutezat atunci când a ales să dea contur melodic poeziilor lui Miron Radu Paraschivescu, Romulus Vulpescu, Ștefan Radof, Adrian Păunescu, George Ranetti È™i George Topârceanu, Sergiu Cioiu însuÈ™i realizând o transcriere în stil propriu a unei poezii a lui Marin Sorescu. Într-o deplină consonanÈ›ă cu aceste poeme muzicale, s-au înscris È™i alte două piese compuse, una de Vlad CreÈ›u, cealaltă de Liuben Gordievscki, pe texte de George Ranetti, respectiv de George Topârceanu.

 

Un aport absolut remarcabil la È›inuta de excepÈ›ie a acestui recital a avut cvartetul instrumental compus din Liuben Gordievski (clape È™i baian), Vlad CreÈ›u (chitară), Adrian Flautistu (contrabas) È™i Dan Încrosnatu (percuÈ›ii). Discret È™i cu un simÈ› al măsurii demn de invidiat, Sergiu Cioiu scria în caietul-program al recitalului că a dorit să facă versul „È™i mai cântător”. Vorbe care ne trimit, cu gândul È™i cu sufletul, la eroul uneia dintre melodiile de referinÈ›ă ale recitalului care transcrie balada lui Miron Radu Paraschivescu întru evocarea lui Rică, fante din Obor, cel ce „avea, ghersul cântător,/ de cătau la el cu dor”... Gest emoÈ›ionant – dar atât de firesc, dacă este să ne gândim că el vine din partea lui Sergiu Cioiu – la încheierea recitalului, am fost îndemnaÈ›i să îl evocăm pe Charles Aznavour, fredonând, împreună, „Deuxtziganessansrepit/ Grattentleurgitare/ Ranimant du fond des nuits/Toute la memoire”.


Iar dacă, pentru încheiere, mi s-ar cere să aleg, la rândul meu, o dedicaÈ›ie pentru Sergiu Cioiu, aÈ™ răspunde fără ezitare: pentru mine, Sergiu Cioiu este È™i rămâne, „un om pe niÈ™te scări”. Adică acel personaj întruchipat în poema lui Adrian Păunescu, care nu ne cere decât această modestă îngăduinÈ›ă: „LăsaÈ›i-mă să fiu pe scări”.


Acesta este, cred, Sergiu Cioiu, un om într-o perpetuă, nedezminÈ›ită, ascensiune sufletească în căutarea Binelui, a Frumosului È™i a Adevărului. Èšii minte, Sergiu Cioiu, cum, cu mulÈ›i ani în urmă, Alexandru Mandy È›i-a încredinÈ›at interpretarea unui sublim mesaj: „Merci, Becaud!”? Dă-mi voie ca, astăzi, să îÈ›i adresez È™i eu un la fel de simplu È™i de emoÈ›ionat mesaj: Mersi, Sergiu Cioiu!

 

Sursă: Uzp.org.ro

 

Afisari: 265
Autor: Șerban Cionoff
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter