Opinii

Am avut marele noroc să mă intersectez cândva cu doi oameni care mi-au rămas în suflet drept repere de normalitate şar­mantă: Alexandru Paleologu şi Neagu Dju-vara. Deşi m-am pregătit temeinic pentru convorbirile pe care domniile lor mi le-au promis pe loc (chiar dacă nu auziseră vreo­dată de mine), m-am dus la întâlniri cu o strângere de inimă. De la înălţimea spiritului pe care-l frecventau cu dezinvol­tură, harismele lor păreau strivitoare. Mai întâi, şi acum mă felicit că am avut inspiraţia ca, înainte, să mă tund, să mă băr­bie­resc, să mă pun la costum şi la crava-tă. Amândoi m-au aşteptat ca pe un oas-pete de vază, îmbrăcaţi impecabil. Mai târ­ziu, aveam să-mi dau seama că era vor­ba despre ţinutele lor obişnuite, pe ca­re le purtau, în primul rând, ca semn de res­pect faţă de sine.
citeste tot >>

Recenta declaraţie iresponsabilă a preşedintelui Băsescu a declanşat, în spaţiul public, opoziţia schizoidă Antonescu/ regele Mihai şi dezgroaparea problemei Holocaustului. Tipul dezbaterii este la fel de vinovat ca şi tema indusă de Traian Băsescu. Holocaustul din România, aşa cum a fost el consacrat de Raportul Wiesel, consemnează 420.000 de victime, România plasându-se astfel pe locul 2, imediat dupa Germania. În realitate, conform Enciclopediei Iudaice, o lucrare considerată unanim ca fiind de referinţă, numărul acestora este de 40.000 de morti, România situîndu-se, în fapt, pe locul 10, ca vinovăţie.
citeste tot >>

Mă gândeam la criza din Asia de Est, din 1997, care a sfârtecat economia Coreei de Sud. Atunci, fiindcă se împrumutase în disperare de cauză de la FMI, preşedintele Kim Dae Jung a cerut ajutorul poporului. Iar coreenii n-au ezitat nicio clipă: s-au prezentat la ghişee şi au deşertat pe tejghelele oficiale tot ce aveau mai de preţ prin case: bani, bijuterii, obiecte de valoare. Doi ani mai târziu, economia coreană a atins o creştere de 10, 2%! Ok. Să zicem că aş pricepe, mi-aş strânge cureaua până în preajma gâtului şi mi-aş pune propria dramă drept umăr pentru sprijinirea economiei naţionale. Şi ca mine ar face încă vreo câteva milioane de fraieri. Perfect. Însă aş avea o singură pretenţie: în virtutea nuanţată a Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, o dată la 30 de zile, vreau să mi se comunice, în scris, CU EXACTITATE, pentru ce anume a fost cheltuit fiecare bănuţ cu care am contribuit la binele comun.
citeste tot >>

Citesc şi, sincer, mai că îmi dau lacrimile când văd că, în exprimarea multora, a noastră, în general (ca să fiu delicat!), încă mai stăruie limba de lemn specifică şedinţelor de partid de dinainte de `89. Blestemaţi dacă am fi fost şi tot am fi sărit din tipare vremurilor de atunci, după atâta amar de ani! Dar fără carte nu se poate! Am şi spus-o, am şi scris pe tema asta, însă nimeni nu aude, nimeni nu vede. Norocul nostru, (zicem şi ne mai şi credem deştepţii lumii!), cu Internetul!
citeste tot >>

Potrivit unor opinii, ţiganii noştri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turceşti din secolul al XIV-lea şi până la asediul Vienei , şatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a duşmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă şi urlau, zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzaţia unei mulţimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor.
citeste tot >>

În decursul istoriei, toate eÈ™ecurile clasei politice s-au răsfrânt asupra propriilor popoare. Ultimul nivel al acestor eÈ™ecuri a fost trimiterea poporului în stradă, la răscoale, revoluÈ›ii È™i, fază finală, la războaie.
citeste tot >>

Unii se întorc, mai săraci în suflet, mai bogaţi în ani... trişti, învinşi... chiar dacă au reuşit să facă o căsuţă cu banii strânşi în cei opt, nouă sau zece ani de Spania, Italia, sau oricare altă ţară din vest. Au sentimentul că au pierdut mult mai mult decât au câştigat... Şi poate chiar aşa şi este...
citeste tot >>

A bătut vântul din est, a bătut şi cel din vest, şi covorul fermecat al lui Ali Baba m-a trecut oceanul, ajungând în inima Lumii Noi! Ehei şi ce mare mi-a fost uimirea când, după ce m-am uitat şi în stânga şi în dreapta, ca să fiu sigură că pot traversa strada fără să mă calce trăsura din Punguţa cu doi bani, am dat nas în nas, umăr în umăr, cot în cot cu fantasma diasporei, a comunităţii române din America! Medusa (Gorgona) însăşi ar fi fost răpusă la prima privire in ochii acestei fantasme! Cine este de fapt această comunitate? Ce înseamnă totuşi diaspora?
citeste tot >>

Deci: ce facem, oameni buni, cu identitatea proprie? Gata!? A început un nou secol şi ne-am trezit şi noi mai deştepţi decât oul lui Columb!? Observ, în ultima perioadă de timp o devalorizare a tot ce poate da esenţă personalităţii proprii. Nu mai vorbim cum ne este graiul că, de, nu mai este la modă! Trebuie să luăm cuvinte din alte limbi, să le punem prefixe şi sufixe şi să le botezăm după cum ne taie capul, ca să facem acolo o tocăniţă de vocale şi consoane, care mai de care mai ciudate.
citeste tot >>

Aflu abia acuşica de existenţa voastră virtuală şi pentru asta, Miroane, eşti dator o bere lui Mircea Sevaciuc, care a mijlocit contactul. Unu. Constat că nu te-ai schimbat şi frumos îţi şade, matale, ca şi colaboratorilor, să pliviţi buruieniştea, cum te-ai exprimat în salutul editorial. Pe mine încă mă mai interesează Catedrala. În urmă cu vreo 10 ani, eu am tipărit un volum alb pe negru, scris tot cu vreo 10 ani înainte de a fi tipărit.
citeste tot >>