Opinii

Deci: ce facem, oameni buni, cu identitatea proprie? Gata!? A început un nou secol şi ne-am trezit şi noi mai deştepţi decât oul lui Columb!? Observ, în ultima perioadă de timp o devalorizare a tot ce poate da esenţă personalităţii proprii. Nu mai vorbim cum ne este graiul că, de, nu mai este la modă! Trebuie să luăm cuvinte din alte limbi, să le punem prefixe şi sufixe şi să le botezăm după cum ne taie capul, ca să facem acolo o tocăniţă de vocale şi consoane, care mai de care mai ciudate.
citeste tot >>

Aflu abia acuşica de existenţa voastră virtuală şi pentru asta, Miroane, eşti dator o bere lui Mircea Sevaciuc, care a mijlocit contactul. Unu. Constat că nu te-ai schimbat şi frumos îţi şade, matale, ca şi colaboratorilor, să pliviţi buruieniştea, cum te-ai exprimat în salutul editorial. Pe mine încă mă mai interesează Catedrala. În urmă cu vreo 10 ani, eu am tipărit un volum alb pe negru, scris tot cu vreo 10 ani înainte de a fi tipărit.
citeste tot >>

Dacă e să esenţializăm fenomenul Nichita pînă la reperele lui fundamentale, observăm că arhetipul creştin i se potriveşte perfect. În termenii acestei analogii, putem afirma că printre discipolii, prietenii, credincioşii şi plevuşca din jurul lui Nichita a existat şi un evanghelist: Aurelian Titu Dumitrescu. Iar Evanghelia sa - Evanghelia doctrinei Nichita - a fost "Antimetafizica".
citeste tot >>

Îl cheamă Valentin Vasilescu şi este regizor. S-a retras la Drobeta Turnu Severin - "la ţară", cum îi place să spună. A fost multă vreme în prejma lui Nichita. Şi, pentru că ne ştiam de pe vremea "romantismului postrevoluţionar", când încercam amândoi - împreună şi fiecare în parte - să facem ceva "ca lumea" din lumea în care trăiam, l-am rugat prieteneşte, adică fără prea mare protocol, să-mi povestească despre Nichita. Ştiam că ştie multe şi el ştia că eu ştiu ce ştie.
citeste tot >>