Ce facem cu această creştere într-un ritm alert a pierderii identităţii proprii? Să ne înţelegem de la început: vorbesc de identitatea personală. Nu spun nimic de cea naţională. Acolo intrăm pe un făgaş foarte complex. Iar convingerea mea este că până la acel făgaă trebuie să vedem unde suntem noi înşine, cei care alcătuim făgaşul respectiv!

Deci: ce facem, oameni buni, cu identitatea proprie? Gata!? A început un nou secol şi ne-am trezit şi noi mai deştepţi decât oul lui Columb!? Observ, în ultima perioadă de timp o devalorizare a tot ce poate da esenţă personalităţii proprii. Nu mai vorbim cum ne este graiul că, de, nu mai este la modă! Trebuie să luăm cuvinte din alte limbi, să le punem prefixe şi sufixe şi să le botezăm după cum ne taie capul, ca să facem acolo o tocăniţă de vocale şi consoane, care mai de care mai ciudate. Există o explicaţie a tuturor cuvintelor şi există o traducere a lor din toate limbile! Dar cine să mai pună mâna pe un dicţionar? Apoi, ne îmbrăcăm de parcă suntem scăpaţi de la vreo instituţie unde nu s-a auzit şi nu s-a pomenit de decenţă, ne punem şepcile cu faţa în spate şi teneşi coloraţi, pe care scrie numele unei firme străine şi ne dăm la plimbare pe stradă, călcînd ca în străchini, că, de, aşa arăţi mai impugnător! Dacă nu dau ochii peste cap şi dacă pe tricoul meu nu e un nume de firmă străină, e ca şi când nu pot să ies în lume! După care, uitînd de mâncarea de la mama de-acasă, bună, gustoasă şi sănătoasă, ne învârtim ca nişte drogaţi prin chioşcurile mâncărurilor făcute la minut, care mai de care cu câte o patalama mai arătoasă şi mai costisitoare căci, precum spuneam, aşa este la moda!

Cu burta plină, mergem mai departe şi râdem de toţi cei de pe stradă pe care, oamenii simpli şi curaţi la suflet, nu sunt îmbrăcaţi de la Nike, nu beau cafea de la Starbuks şi, pe deasupra, mai vorbesc şi corect româneşte, ba chiar au tupeul să te invite să citeşti o carte, sau să vezi un muzeu, ca să poţi înţelege despre ce-ţi vorbesc. Însă noi, deştepţii acestui secol, dăm din umeri, tragem din lulea şi mergem la Mall, să vedem care mai este bârfa! Dacă totul s-ar opri aici, eu zic că ar mai exista o şansă de a regăsi ceea ce ne defineşte ca persoană. Însă nu! Nu este aşa de simplu! Suntem asaltaţi 24 de ore din 24, cu reclame la televizor, în ziare, la radio, în care se face uz de tot ce este mai dăunător păstrării simplităţii şi valorii personale!

Dar, şi cu asta, tot aş zice că ar mai fi o şansă! Însă ceea ce pune cireaşa pe frişcă, este faptul că persoanele publice, cei de la care aşteptăm o comportare care să dea dovadă de decenţă, de dorinţa de a îndruma şi a învăţa publicul corect, sunt de fapt cei care dau dovadă de cea mai inexistentă capacitate de a promova ceea ce suntem, distrugînd total frumuseţea originalităţii ca om, ca persoană, ca individ, ca o finţ1 care, într-adevăr, ar putea să fie cineva, prin simplul fapt că este el însuşi! Râdem de alţii şi zicem că sunt înapoiaţi, pentru faptul că-şi păstrează identitaea prin limbă, îmbrăcăminte, obiceiuri, prin faptul că umblă în sandale în loc de teneşi Nike! Că sunt acoperiţi de bucăţi de pânză, în loc de treninguri Adidas! Că mănâncă acelaşi fel de mâncare de sute şi mii de ani încoace, că se duc şi se roagă la Dumnezeii lor aşa cum au fost învăţaţi de părinţi şi bunici, în bunăstarea şi păstrarea spiritului propriu.

Râdem de ei şi nu ne mai vedem pe noi înşine, că am ajuns să fim o gloată de reproduceri de prost gust! Şi cel mai rău este că am ajuns să îmbrăţişăm aceste reproduceri şi să le considerăm ca fiind definitorii pentru ceea ce suntem. Dar, de fapt ce suntem, oameni buni? Cine suntem? În niciun caz nu mai suntem nepoţii lui Decebal şi Traian. Aceia sunt numai pe bucăţile din coloana…..care coloană….şi la ce muzeu se află bucăţi din ea? Iar coloana însăşi, în ce oraş se află? Ştiţi?