Cu secole în urmă cineva afirma:
„Istoria este un ghid de navigare prin veacuri periculoase.
Istoria este ceea ce suntem şi de ce suntem aşa cum suntem”.

Gândul îmi zboară la istoria zbuciumată a poporului acesta, informaÈ›iile venite din secolele trecute năvălesc în mintea mea È™i luptă pentru întâietate.
Literatura filosofică veche, cărÈ›ile de popularitate din domeniile psihologic È™i istoric încercau să trezească interesul pentrudevenirea umană.
În secolele trecute, acest lucru era posibil prin editarea unui număr din ce în ce mai mare de manuale, de cărÈ›i de specialitate, de periodice È™i broÈ™uri care prezentau metode prietenoase de „progres interior”. PreÈ›urile erau È™i ele prietenoase, pentru È™coli se acordau gratuităÈ›i, biblioteci existau È™i în sate iar statisticile semnalau faptul că oamenii erau preocupaÈ›i de ceea ce astăzi numim progresul personal.
În decursul veacurilor, „clasa politică” solicita formarea unor comisii internaÈ›ionale de apropiere intelectuală, de institute de cercetări istorice, intervenea pe lângă instituÈ›iile abilitate ale statului său, precum È™i ale altor state, pentru uÈ™urarea accesului la arhivele È™i documentele care privesc istoria popoarelor.
Tu, „clasă politică” de astăzi, ai dizolvat aceste comisii, nu aloci fonduri pentru cercetare, arhivele le-ai dat pe mâna unor incompetenÈ›i sau pe mâna celor „foarte interesaÈ›i” de acestea (duÈ™manilor acestui neam), care le vor distruge sau înstrăina.
„Clasa politică” de astăzi nu-È™i mai iubeÈ™te neamul din care vine È™i doreÈ™te ca acesta să rămână întunecat la minte, prost, orb, fără nicio posibilitate de a se mai ridica la rangul de popor.
Astăzi, în secolul al XXI-lea, se afirmă faptul că trăim într-o economie concurenÈ›ială, într-o societate a consumului, cu posibilităÈ›i È™i potenÈ›ial nemaiîntâlnit, dar cărÈ›ile È™i publicaÈ›iile de specialitate sunt din ce în ce mai rare, manualele È™colare sunt alternative, au rămas gratuite, dar È™colile nu le au (le cumpără părinÈ›ii), È™colile, bibliotecile È™i centrele de cercetare sunt închise. Statistici nu se mai fac.
Dacă voi, cei care vă erijaÈ›i în clasă politică, consideraţi că puteÈ›i È™terge istoria unui popor ca pe un geam aburit, atunci vom fi nevoiÈ›i să vă învăÈ›ăm că „stăruinÈ›a într-o singură unitate economică, politică, militară” trebuie să fie È™i una „sufletească”.
Tu, „clasă politică, eÈ™ti cea care ai cerut modernizarea statului È™i ai schimbat legislaÈ›ia, ai creat comisii È™i instituÈ›ii în acest sens, dar rezultatele muncii tale nu se zăresc, întârzie. SusÈ›ii că formele de apropiere între aceste state ale Uniunii Europene ar trebui să aibă mai cu seamă caractere politice È™i economice, pentru cristalizarea unor state moderne. Greutatea cea mai mare va fi tocmai să se ajungă la aceste forme de apropiere, pentru ca dintr-o stare mai mult de neîncredere, de observaÈ›ie reciprocă sau chiar de amestec în treburile interne ale altui stat, chiar È™i de dezinteresare, să se treacă la starea care se urmăreÈ™te de fapt: interesul personal sau de grup. Această Uniune Europeană se găseÈ™te în imposibilitatea de a crea o constituÈ›ie, din moment ce este dominată de individualism. În loc de coexistenÈ›ă suportabilă prin tăcere, se poate intra într-o stare de fierbere È™i de incriminare. Acestea sunt temerile È™i ameninÈ›ările, raÈ›ional îndreptăÈ›ite, ale celor care nu mai au încredere în „clasa politică” È™i în instituÈ›iile create de ei numai pentru ei.
În decursul istoriei, toate eÈ™ecurile clasei politice s-au răsfrânt asupra propriilor popoare. Ultimul nivel al acestor eÈ™ecuri a fost trimiterea poporului în stradă, la răscoale, revoluÈ›ii È™i, fază finală, la războaie.
În contextul actualei crize morale a societăÈ›ii româneÈ™ti, în general, È™i al crizei de identitate colectivă a acestui popor, acÈ›iunile acestei „clase politice” generează criza de identitate a tineretului. Responsabilitatea ne aparÈ›ine È™i nouă: părinÈ›i, dascăli, preoÈ›i, precum È™i instituÈ›iilor fundamentale ale statului, create de această clasă politică prin legile elaborate È™i votate de ea.
De această atmosferă de derută È™i confuzie cei mai vinovaÈ›i sunt însă cei care se erijează astăzi în clasa politică a României. Pe agendele de lucru ale domniilor lor prioritare ar trebui să fi politicile educaÈ›ionale.
Astăzi, cei care constituie tânăra generaÈ›ie refuză să meargă la È™coală, nu citesc, sunt lipsiÈ›i de cultură generală È™i de educaÈ›ie, nu au virtuÈ›i, nu vor avea cunoÈ™tinÈ›ele necesare pentru a practica o profesie, nu vor avea din ce să-È™i asigure existenÈ›a È™i din ce să-È™i pregătească pensia. În schimb beau, fumează, unii se È™i droghează, sunt obraznici È™i violenÈ›i.
Domnilor din „clasa politică”, această criză morală are la bază una È™i mai profundă, generată în exclusivitate de dumneavoastră: „criza modelelor”. „Aleasa” dumneavoastră cultură atât a putut să facă pentru tânăra generaÈ›ie, iar noi, cu toÈ›ii, vom deveni, dintr-un popor cu o istorie, cu o cultură, o populaÈ›ie pentru care mai târziu „a fi român va deveni o meserie”. Statul unitar o să devină unul federal (vezi: Iuliu Maniu), iar copiii noÈ™tri vor ajunge chiriaÈ™i în propriile case È™i slugi în propria È›ară.