Umblând prin È›ară cu o ocazie oarecare, m-am confruntat cu o  situaÈ›ie interesantă, care are legătură cu problema încăpăÈ›ânarii secuilor de a nu învăÈ›a limba română. S-a întâmplat într-un TIR care m-a lut la ocazie iar È™oferul, dându-È™i seama de accentul cu care vorbesc, a început È™i el să-mi vorbească în limba maghiară.

Vorbea atât de corect gramatical, încât am crezut că e ungur. Avea un vag accent diferit de al meu, dar am crezut că e o problemă nativă, legată de zona de provenienÈ›ă.

Am aflat la scurt timp că era un român care învăÈ›ase ungureÈ™te. Când i-am spus de unde sunt - din Harghita, de langa Gheorgheni - mi s-a adresat aÈ™a: „Nu vă supăraÈ›i că vă spun, dar odată au venit la noi să lucreze niÈ™te zidari de la dumneavoastră care nu È™tiau româneÈ™te. Ziceau că nu pot să înveÈ›e! Eu cred că n-au vrut. Păi, cum adică nu pot dacă eu, ca român, am putut învăÈ›a ungureÈ™te? Cred că românii au mai mult bun simÈ›”.

O altă situaÈ›ie, oarecum în oglindă, s-a întâmplat recent. Într-una din zilele trecute, aflându-mă în gară, în aÈ™teptarea trenului către casă, am avut o scurtă, dar foarte interesantă discuÈ›ie cu un maghiar. Era născut în judeÈ›ul BraÈ™ov È™i trăise tot timpul printre români. Acesta, aflând că sunt secui din Harghita, mi-a spus: „Eu chiar nu-i înÈ›eleg pe secuii din zona ta! Nu-i înÈ›eleg, pentru că nu vor să înveÈ›e limba română!”.

AÈ™adar, un maghiar, trăind, convieÈ›uind organic cu românii, chiar el condamnă izolaÈ›ionismul secuiesc, etnic, cultural È™i lingvistic! 

Asta înseamnă că retorica naÈ›ionalistă, de fapt È™ovină, a lui Antal È™i Tamás, nu este valabilă pentru toÈ›i, respectiv È™i pentru maghiari, È™i pentru secui! Iar concluzia este că, prin retorica lor È™ovină, se produce o dezbinare nu doar între români È™i secui, ci È™i între secui È™i maghiari!

Corectat de Carmen Babia

CitiÈ›i È™i alte articole scrise de Nagy Attila