Se încarcă pagina ...

15 martie, mitul falsei libertăti

Data publicarii: 19.06.2020 09:20:00

 

Articol apărut în numărul 10 al revistei „CERTITUDINEA”

  

Iată că Hunor Kelemen condamnă iarăși societatea românească, din postura sa de judecător al acesteia, postură adoptată mai ales după ce a devenit babuinul lui Orbán. Care, la rândul lui, a instituit, cu de la sine putere, controlul Budapestei asupa minorității maghiare de pretutindeni!

 

Această influență e considerată exagerată și de sociologul Magyari Nándor László, căci Ungaria cenzurează până și masmedia maghiară din România!

 

S-a ajuns până la situația, unică în istorie, în care un stat închide un ziar, într-un alt stat. Adică Budapesta a închis un ziar maghiar în România!

 

După ce, nu demult, Kelemen Hunor considerase societatea românească cea mai fariseică din Europa, iată că recent, într-un interviu dat portalului Transindex.ro, el afirmă că „societatea românească nu a putut să se dezbare de viziunea comunistă asupra istoriei”. Poziția de superioritate a lui Kelemen față de societatea românească vine din aroganța convingerii sale privind superioritatea culturală a minoritatății maghiare și secuiești față de români. Dar, din păcate, acest considerent are un raport pur exterior, precum fariseismul.

 

Postura asta de judecător al societăți românești este postura fariseului, care nu se uită în propria ogradă. Sociologul Magyari Nándor László, profesor la UBB Cluj, compară presa minoritară maghiară cu o apa stătută, urât mirositoare. La fel cred și eu, adăugând că este așa pentru a ascunde mizeria, anume faptul că e o societate minoritară închisă ermetic, putredă în interior. Situația este agravată de controlul Budapestei, care promovează un naționalism neohorthyst! Domnule Kelemen, atitudinea dumisale „mitologică”, de erou civilizator, aducător de lumină în întunericul românesc, n-are niciun fond în morala și situația actuală a maghiarimii. Și mai este și nocivă, pentru că numai izolarea față de români te face să te simți minoritar în România. Altfel nici nu ai avea complexul minorității.

 

Afirmația lui Kelemen despre viziunea comunistă a românilor asupra istoriei are legătură cu inițiativa de lege a UDMR-ului, de a oficializa sărbătoarea națională a maghiarimi la 15 martie și respingerea  acesteia de către parlament. El se plânge, în interviu, că românii nu îmbrățișează cu bucurie data de 15 martie ca simbol a libertății, cum o consideră el, și spune că revoluția maghiară nu era câtuși de puțin împotrivă românilor sau împotrivă altor naționalități. Și folosește un truc retoric, o manipulare grosolană, rupând prima zi, 15 martie, de revoluție, cu pretextul că în prima zi, sau în primele zile, n-au existat conflicte naționale. Dar și în 1989, în primele zile ale revoluției, eram cu toții frați bucuroși. Dar nu putem rupe primele zile din contextul revoluției, adică ce era plănuit dinainte și cum s-a continuat.

 

Tot astfel nu putem rupe nici data de 15 martie din contextul planului lui Kossuth Lajos, conducătorul ideologic al revoluției maghiare, respectiv statul național maghiar. El a decretat că, în Ungaria, o singură națiune are drepturi, națiunea maghiară! De altfel, înainte de revoluție, Kossuth nici nu și-a ascuns proiectul acestei Ungarii care își asimilează minoritățile. Chiar a avut o discuție în acest sens cu Széchenyi István, care era în dezacord cu poziția dușmănoasă față de minorități. Széchenyi avea o mare empatie față de acestea și a și exprimat-o foarte clar, în cartea sa, „Hunnia”. Deci scopul revoluției maghiare era, și în prima zi a revoluției, 15 martie, și în cele care au urmat, același: asuprirea minorităților. Și nu putem elimina acest adevăr din context, prin niciun truc UDMR-ist!

 

Considerând ziua de 15 martie un simbol al libertății universale, așa cum afirmă Kelemen, oare cum vrea el să livreze acest simbol românilor? Considerând, pur și simplu, ungurimea, aflată în permanentă luptă pentru libertate, un popor erou! Și aicea apare un alt truc, o altă manipulare, pentru că, de fapt, ungurimea n-a luptat niciodată pentru libertate, ci pentru eliberare! Eliberarea, în mod fals, a fost confundată cu libertatea! Când lupți pentru libertate, lupți și pentru libertatea altora, ceea ce n-au făcut revoluționarii maghiari. De aceea, ziua de 15 martie, în mod fals este considerată un simbol a libertății universale. E un mit fals al libertății!

 

Cineva poate să obiecteze că, de pildă, ideile lui Kossuth nu s-au realizat. Ba, din păcate, da, și încă într-un plan concretizat până la amănunte! Am luat cândva în mașină, la ocazie, un român cu nume de familie maghiar, care mi-a spus că înaintașii lui, în timpul revoluției maghiare din1848-1849, au fost obligați de guvernul revoluționar să-și schimbe numele românesc de familie în nume maghiar. Și nu numai înaintașii acestui român, ci toți românii care intraseră, pentru o perioadă foarte scurtă, sub autoritatea guvernului revoluționar maghiar. Deci planul lui Kossuth era aplicat încă de atunci, altfel n-ar fi avut posibilitatea să supraviețuiască până azi, când se manifestă prin nostalgia Ungariei Mari. De aceea, putem spune, în replică la cuvintele lui Hunor,  că maghiarimea n-a putut să se dezbare de iluzia unui naționalism învechit, din secolul al XIX-lea!

 

Kelemen vrea să sugereze că românii nu acceptă sărbătoarea națională a maghiarimii 15 martie, fiindcă au, asupra revoluției maghiare, perspectiva moștenită din comunism. Oare Valeriu Braniște, publicist al ziarului Tribuna din Ardeal, marele luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, în a doua parte a secolului al XIX-lea, atunci când citează, într-un articol, o discuție între Kossuth și Széchenyi, în care Kossuth vine cu ideea asimilării minorităților, la care Széchenyi răspundea: „dacă încerci, ai săpat deja mormântul Ungariei Mari”, avea aceeași perspectivă comunistă asupra revoluției maghiare? Braniște simțise pe propria piele, între 1867 și 1918, continuitatea ideii lui Kossuth, de asimilare forțată a românilor din Transilvania și din Ungaria.  

 

Adevărul este că ceea ce semnifică ziua de 15 martie este cu totul altceva, care depășește și cadrul revoluției maghiare: deznaționalizarea forțată, care a supraviețuit  revoluției, devenind fondul principal  gândirii naționaliste maghiare. În acest context, cererea udemeriștilor către români, de a accepta și a îmbrățișa ziua națională a maghiarimi - 15 martie, este ca un scuipat pe obrazul neamului românesc! Mai ales după ce ei au refuzat, în țara de baștină a românului, data de 1 Decembrie, ca zi națională a Romaniei. Întreb: „eroii libertății” udemeriști, de ce nu au acceptat ca românii să-și decidă ziua națională a neamului?
Să vedem acum în ce fel e aplicată ideea de libertate în cadrul maghiarimii și care e „oferta” propusă românilor.

 

În primul rând, să observăm cât de „liberi” sunt Kelemen și partidul său. Magyari Nándor László consideră că UDMR-ul a ajuns un satelit a FIDESZ-ului din Budapesta, care, de altfel, îl „sponsorizează”. Mai ales că astfel de cheltuieli subt lăsate libere de către Budapesta, controlul fiind destul de lejer. Singura libertate este, așadar, aceea de a-ți manifesta „superioritate morală” a maghiarimi. Aceasta este libertatea pe care un babuin al Budapestei, cum este Kelemen Hunor, vrea s-o vândă românilor! 

Budapesta, care exercita o cenzură dictatorială în presa maghiară din Romania, vorbește de libertatea celor cărora le ia libertatea. Iar o minoritate închisă ermetic, lipsită de libertate, cere ca românii să accepte ideea ei de libertate!

 

Bine zicea Király V. István, profesor de filosofie la UBB Cluj, singurul din maghiarimea românească pe care-l putem numi filosof, prin originalitatea teoriei sale în privința secuilor, că cei mai lipsiți de autonomie personală vor autonomia secuimii! Este cazul UDMR-ului, un partid lipsit de libertate, și președintele lui, babuinul Budapestei, care vorbește românilor despre ideea libertăți, prin 15 martie, fiind condus și întreținut cu bani de la Budapesta. Un exemplu concludent despre aplicarea principiului libertății de exprimare în cadrul maghiarimii este și cazul lui Király V. István însuși, care a fost nevoit să-și publice cartea la o editură maghiară din Slovacia, căci editurile maghiare din România l-au refuzat. Acesta este paradoxul „libertății” minorității maghiare din România: cenzura.

 

În final, vreau să redau concluziile unor actori, unul maghiar și unul secui, în legătură cu libertatea de expresie în cadrul celor două națiuni. Ei mi-au povestit că lucraseră și cu un regizor maghiar, și cu unul român. Regizorul maghiar, povesteau ei, voia să controleze interpretarea rolurilor până la cele mai mici amănunte, lăsând foarte puțină libertate actorului ca să-și manifeste propria personalitate. Regizorul român, în schimb, le acordase deplină libertate în interpretarea rolului și, implicit, personalității actorului. Le-a dat numai câteva indicații, în câteva puncte. Concluzia actorului secui a fost următoarea: „Așa sunt și românii, mai liberi! Noi, ungurii, suntem constrânși ca neam, mai puțin liberi, din cauza unei gândiri „imperiale”!

Afisari: 280
Autor: Nagy Attila-Mihai
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter