Știam că este bolnav È™i că lucrurile se complică. Era la Viena (unde se stabilise de câÈ›iva ani buni), în spital. Îmi spusese Sorin RoÈ™ca Stănescu sâmbăta trecută, la întâlnirea de 19 ani a ”bulinarilor”, a celor care lucraseră sub îndrumarea lui Ion Cristoiu la cel mai de succes ziar românesc – Evenimentul zilei. Omul care a investit banii în acest proiect editorial fusese el, Mihai Cârciog. Fost tipograf, apoi tehnoredactor, simÈ›ea că piaÈ›a nu e satisfăcută È™i că un produs nou, revoluÈ›ionar, va avea succes È™i va aduce profit uriaÈ™, dacă va fi bine făcut. Și Mihai Cârciog a mizat pe talentul È™i flerul lui Ion Cristoiu.

Mihai Cârciog n-a fost cârnăÈ›ar. A spus-o È™i colegul meu Mirel Curea, în faÈ›a camerelor de luat vederi, chiar săptămâna trecută, evocând momentele de început ale ”Evenimentului zilei – Bulina roÈ™ie” È™i persoana celui care a avut încredere în echipa lui Ion Cristoiu. Nu a fost cârnăÈ›ar (aÈ™a cum a catalogat patronii de presă domnul Cristoiu) pentru că, din poziÈ›ia lui de investitor, nu a făcut presiuni asupra staffului redacÈ›ional È™i a înÈ›eles că jurnaliÈ™tii au nevoie de bani pentru a reuÈ™i să bată până È™i televiziunile.

Niciunul dintre noi, ”bulinarii”, nu ne gândeam, însă, că, la fix o săptâmână, domnul Cârciog se va stinge, la Viena. Măcar aflase, graÈ›ie lui Sorin, că nu l-am uitat, că am fi vrut să fie printre noi, că n-am uitat anii de început ai ziarului său, pe care l-a iubit tot atât cât noi. Amintirile vor navăli în minÈ›ile noastre È™i fiecare îl vom evoca în suflet, pentru că a fost o prezenÈ›ă vie în redacÈ›ie. Acum vreau să consemnez doar amintirea invocată de el, într-un interviu din 2007, fragment pe care-l reproduce È™i Evenimentul zilei de astăzi:

"S-a întâmplat în 1992, dar încă din 1991 mă gândeam. În societatea Expres lucrau foarte mulţi ziarişti cunoscuţi şi care, în general, păreau incompatibili. Pe acelaşi coridor erau Cornel Nistorescu, Nicolae Cristache, Ilie Şerbănescu, Radu Budeanu, Ion Cristoiu, Alina Mungiu, Dan Mucenic, George Pruteanu. Erau mulţi şi toţi simţeau nevoia să se exprime zilnic. Evenimentele aveau o derulare încât abordarea lor săptămânală era deja tardivă în unele situaţii. Ştirile şi evenimentele deveneau perisabile. Se simţea nevoia de un cotidian. Analizând, îmi dădeam seama că nu se mai făcuse nimic nou în domeniul presei cotidiene. Nu se făcea o presă vie şi care să atragă cititorii şi să-i determine să cumpere ziarul. Am tot insistat să facem cotidian. Cristoiu simţea nevoia unui cotidian, dar îi era frică. El era director la o revistă de mare succes, “Expres Magazin” şi nu-i venea să-şi rişte poziţia cu un eventual eşec. Eu tot insistam şi îi explicam că n-are cum să aibă un eşec, că e cel mai bine pregătit şi talentat pentru treaba asta. Tot îi inoculam încredere, atâta timp cât este un ziar nou, care revoluţionează presa, cu titlu, supratitlu şi bumbi, pe care să poţi să-l parcurgi, să-l poti citi în metrou. Aşa a reieşit din discutiile noastre: materiale scurte, cu idei clare şi cu lucruri senzaţionale. EVZ a devenit un drog. Erau soţ şi soţie care nu aveau răbdare să cumpere unul ziarul şi să-l citească pe rând. Îl cumpărau amândoi, pentru că devenise un drog”.

Închei cu rândurile colegului meu Dan Andronic, un alt redactor È™ef adjunct al ”Bulinei”, publicate azi, tot în Evz:

“Mihai Cârciog a fost, de departe, cel mai discret patron de presă din România. El a văzut în jurnaliştii care lucrau la «Evenimentul zilei» nişte oameni care vor să-şi facă meseria. În 21 de ani nu s-a scris şi s-a auzit nimic rău despre el. Ultima mea amintire despre Mihai Cârciog este legată de o întâlnire întâmplătoare, la Viena. Eu mă plimbam pe străzi, el se afla pe o terasă cu un prieten. Am comentat amândoi ce mică este lumea şi, vreme de un un ceas, am vorbit de toate pentru toţi. A fost încântător. Dumnezeu să-l odihnească!”

Odihnă veÈ™nică, domnule Cârciog È™i mulÈ›umim pentru că ne-aÈ›i oferit posibilitatea ca, alături de maestrul Ion Cristoiu să facem presă adevărată! Am fost niÈ™te privilegiaÈ›i.

Sursă: Simonaionescu.ro