Se încarcă pagina ...

AJUNGE CÂT S-A GRESIT !

Data publicarii: 30.05.2018 20:26:00

 

 

Ar fi o eroare să nu analizăm cu obiectivitate și bună credință cele întâmplate în Uniunea noastră în perioada iulie 2017 – februarie 2018. Ar fi o eroare să considerăm că verdictele instanțelor judecătorești, fără îndoială concludente, ne scutesc de obligația de a înțelege noi înșine ce și de ce s-a petrecut.


Se știe că m-am implicat în partea judiciară a conflictului. Am considerat de datoria mea, ca prim membru fondator al S.Z.R. și U.Z.P.R., să nu las lucrurile să degenereze până la dispariția Uniunii. Asta nu înseamnă că m-am înrolat cu arme și bagaje în una dintre tabere. Îmi formulez opinia de pe poziția neutralității.
Greșeala pe care nu am putut-o ierta a fost transformarea unei dispute aprinse, într-o confruntare paroxistică pentru acapararea funcțiilor de conducere. Astfel a degenerat totul. Astfel una dintre părți a confiscat monopolul adevărului, adoptând principiul despotic Adevărul sunt eu!


N-am fost apologetul dictaturii și nu sunt apologetul democrației. Îmi place comparația lui Clemenceau: Democrația este un leu devorat de păduchi. Dar îmi place și concluzia lui Churchill: Democrația este cel mai rău regim, cu excepția tuturor celorlalte.
Îi întreb deci pe cavalerii justițiarismului de astă-vară: de ce n-ați convocat Adunarea Generală ca să stabilească cine are dreptate? Ba mai mult: ați obstrucționat ținerea Adunării Generale deja convocate, printr-un simulacru de for similar, caraghios convocat și caraghios de nereprezentativ. De ce ați încercat să puneți adevărata dezbatere ce urma în fața faptului împlinit?

 

A fost oare onestă această conduită, s-a potrivit ea oare cu clamările justițiare vânturate? A fost oare acesta un comportament democratic? Fără îndoială că nu.
Ciudățeniea era cu atât mai mare cu cât în Raportul Comisiei de Atestare Profesională a UZP din 13.06.2017, documentul care a inflamat spiritele, la pag.7, capitolul concluziilor e scris: „Considerăm, însă, că primul pas este făcut și cerem celor care au încălcat Statutul (…) să dea socoteala în fața organelor democratice interne ale U.Z.P.”. Și atunci, de ce s-a obstrucționat convocarea Adunării Generale ?


Mai este un aspect intolerabil: soluția mahalagească a țipatului la gard. Neîncrezător sau neîncrezători în forța poziției lor, unul sau mai mulți protagoniști s-au folosit de mahalaua blogosferei ca să bălăcărească spre lumea largă despre acuzele lor, încă neverificate. Așa este onest? Așa se apără oare prestația profesiei , oricum ajunsă aproape de firul ierbii ?! Transparența nu e totuna cu manipularea.
Public această opinie din două motive, mai bine zis temeri. Greșelile se vor repeta, poate în alte forme, dar tot nefaste, dacă nu se observă că:


1. Originea controverselor se află în lacune și imperfecțiuni ale Statutului și ale Regulamentului Comisiei de atestare. Dacă nu vor fi remediate, se vor perpetua confuziile și nemulțumirile care conduc la fricțiuni și la litigii inițiate de membri nemulțumiți.
2. Starea de beligeranță pe cale a se stinge nu trebuie să conducă la o abordare triumfalist ranchiunoasă. Să fim bine înțeleși. Acest „război” (că tot am ajuns la termeni milităroși) nu a fost câștigat de nimeni. A fost pierdut de U.Z.P.R. ca solidaritate, ca respectabilitate, ca imagine, ca reper deontologic și ca ocrotitoare a libertății presei. De aceea ar fi o mare eroare să se împartă foștii combatanți în învingători și învinși, după „fotografia” făcută la finiș.


Aflu că Juriul de Onoare și Arbitraj a primit cereri de revenire asupra sancțiunilor hotărâte la 8 septembrie 2017 în Adunarea Generală. Sper să aibă înțelepciunea să le cântărească sine ira et studio, lămurindu-se cine a fost animat de intenții corecte și cine a urmărit acapararea puterii cu prețul distrugerii Uniunii, cine a dorit un război intern și cine s-a pomenit, derutat, în conflict. Interesul Uniunii este să-și adune fiii recuperabili, și nu să-i înstrăineze.


Cu riscul de a face precizări inutile, mai am ceva de anunțat. Frământările expuse nu au niciun substrat competițional. Nu vizez și nu aș mai accepta vreo funcție în asociația noastră. Vorba fratelui Dan Lupescu (apelativul îi aparține și cred că nu trebuie respins): „Vă asigur că nici în viitor – în 10-20-30 de ani – nu mă va ispiti șarpele vanității”. La 80 de ani ar fi chiar ridicul. Dar tot la 80 de ani nu pot rămâne pasiv când se năruie ceea ce am zidit cândva, cu luptă dreaptă, sacrificii și idealism.

 

Afisari: 301
Autor: Sergiu Andon
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter