Se încarcă pagina ...

Apel la boicotarea farsei politice care acoperă distrugerea poporului român

Data publicarii: 17.06.2019 23:13:00

 

Articol apărul în CERTITUDINEA Nr. 7

 

De 27 de ani sîntem victimele unei mascarade, prin care uzurpatorii statului român îşi legitimează periodic rămînerea la putere. Gardienii lagărului comunist (care au acaparat după 1989 avuţia muncită de prizonierii lor şi au distrus economia reală pentru a se putea îmbogăţi fraudulos) îşi acoperă jaful cu făcături doctrinare, propovăduite de găşti criminale numite „partide”. Tîlharii înhăitaţi devin peste noapte: socialişti, populari, liberali, ecologişti, naţionalişti, europenişti, etc. - cînd se simte nevoia de primenire a măştilor, uzate în josnicul spectacol.

 

Pentru a fi admişi de către partenerii-complici-profitori de aiurea, ca arendaşi „legitimaţi democratic” ai coloniei româneşti, încît să ne poată aservi multilateral fără piedici, paraziţii de la vîrf regizează „alegeri” între ramuri rivale ale aceleiaşi mafii.


    După ce a satelizat pseudo-opoziţia, alungat din ţară rezistenţii, domesticit cetăţenii dispuşi la răvăşitoare compromisuri, gaşca comunisto-fesinistă s-a rupt în formaţiuni frăţesc -concurente (PSD, PDL, etc.) - cu care a acoperit complet axa „dreapta-stînga”, încît să ne păstorească neîntrerupt… prin alternanţă. „Serviciile” şi răspîndacii „mediatici” fiind folosite pentru a împiedica apariţia unor formaţii antisistem.

 

Cine se îndoieşte, să caute în programele partidelor parlamentare obiective ca: democraţie directă, cercetarea „ingineriilor” tranziţiei, controlul averilor, pedepsirea responsabililor, independenţa ţării.
    Silit sa aleagă între Ilieşti, Băseşti, Constantineşti, Ungureni, Antoneşti, Stolojeni, Voiculeşti, Năstaşi, Boci, Ponţi, Vadimi, etc. - românii şi-au pierdut interesul pentru "politică", resemnîndu-se în faţa hidoşeniei sociale în expansiune, complăcîndu-se, sau părăsindu-şi ţara . Mulţi nu îşi dau seama că nu au avut niciodată la dispoziţie o alternativă autentică, care să-i scoată din ghearele caracatiţei. Asta şi pentru că diversiunile "justiţiare" de genul PRM, PNG sau PPDD au sporit confuzia generală, ducînd pe Morometele îndobitocit sau chiar înrăit de atîta "descurcare" la concluzii ca: "toţi sînt la fel", "mai bine cei vechi, că şi-au făcut deja plinul", sau la pragmaticul "ce-mi pică de aici?".


    Rău-făcătorii legislativi au luat măsuri ca să ne zbatem neputincios în această capcană, iar mercenarii de pe teren veghează la stingerea oricărei încercări de aţîţare a unei revoluţii politice. Prevederile legilor electorale ale sistemului criminal, vădit antidemocratice şi anticonstituţionale (cum ar fi discriminarea independenţilor şi partidelor mici sau condiţionarea candidaturii de plata a 3.500 lei) sînt declarate valide de către o Curte Constituţională complice, care lucrează ca instrument ultim de împedicare a emancipării României. Legile antisociale consolidează infestarea spiritelor cu teza sinucigaşă social că numai cine are bani poate face politică. Ca şi cum nu împotriva îmbogăţiţilor necinstiţi ar trebui luptat. De aici începe mocirla politicianismului de tranziţie, bazat pe prostituarea conştiinţelor.


    Grupările "de opoziţie", boicotate, infestate sau satelizate se pretează la jocul pseudo-democratic, primindu-şi partea din hoitul naţiunii, pentru a ne lăsa fără nici o ieşire; astfel încît nemulţumirea generală să nu producă decît furie neputincioasă, bîrfă sterilă microbism, lehamite, disperare, renunţare. Încă din 1990, bîlciul electoral care acoperă crimele tranziţiei ar fi trebuit boicotat de către formaţiile politice responsabile şi de către cetăţenii conştienţi că sînt victimele unei batjocuri fatale. Alegînd continuu "răul mai mic" de pe taraba masluită a tîlharilor politici, am ajuns într-o înfundătură înspăimîntătoare. Ne-a fost luată ţara de sub picioare, în timp ce demagogii ne ameţesc insuportabil în ziarele şi la posturile de radio-tv, capturate complet de pegra.


    Ce mai avem de pierdut, încît îi lăsăm pe baronii tranziţiei să ne instaleze lanţurile pseudo-democraţiei? Au înţeles visătorii că nici Europa nu ne va elibera de căpuşele noastre, ci dimpotrivă, le oferă temeiuri formale pentru a nu putea fi eradicate? Încercam să ne eliberăm de ciumă, chiar atît de tîrziu, sau lăsăm din nou pe altă dată? De ce să ne mai tocim pingelele pentru a înlocui un hoţ cu un altul, pentru a chibiţa topul grupurilor mafiote? Nu ne-am săturat de porcăria politică? De ce nu ne unim glasul, sub stindardul boicotului civic ferm, cei care o contestam? Încît să începem să ne auzim între noi, pentru a-i face apoi şi pe alţii să ne audă. Pînă cînd îi vom lăsa pe borfaşii de circumscripţie să ne captureze speranţele în urne sau să interpreteze cum vor absenţa noastră de la vot? Să facem clar faptul că nu-i mai credem, că nu-i mai legitimăm, că nu le mai suportam jocul. Poate că sîntem suficient de mulţi încît să le destabilizăm lucrătura, dacă o respingem fără echivoc. Să denunţăm împreună falsa democraţie, pînă cînd vom reuşi să alungăm paraziţii care au pus mîna pe instituţiile statului. Să-i sfidăm pe panglicarii care ne tîlhăresc, demascîndu-le făţărnicia.


    Să ne recuperam puterea de cetăţeni liberi şi să ne apăram demnitatea, luptînd pentru o democraţie reală, autentică, cît mai directă posibil (combătînd racilele evidente ale "reprezentării"). Dar, atenţie, fraţilor revoltaţi: nu se poate face nimic "apolitic", pentru că nu poţi apăra/cuceri un teren… părăsindu-l, vopsind dezertarea în înţelepciune. Dar nici nu ar trebui să ne mai aruncăm în revolte/revoluţii orbeşti, care pot fi deturnate, ca în 1989. Putem evada cu rost doar formînd un curent antisistem coerent şi crescător, care să dea un nume şi un sens clar năzuinţelor noastre. Pentru o astfel de luptă e nevoie de front deschis, de steag călăuzitor, de depăşirea micilor vanităţi şi a tipicelor divergenţe şi dezbinări care ne macină. De un curent care îşi asuma limpede orientarea revoluţionară, are un program convingător de reformă radicală şi e condus de persoane care şi-au dovedit calităţile prin fapte. Acţiunea de Eliberare a României (necesară ca AER-ul…) ar putea fi stîrnită de o Alianţă Politica/Populară Antistem (vitală ca APA…) în care ar putea să intre (ca o mînă colectivă de FIER…) şi o Federaţie a Independenţilor pentru Eliberarea României.[...]


    Cred că toate grupările şi persoanele care detestă actuala putreziciune ar trebui să se asocieze acestui demers legitim şi necesar, sporindu-i amplitudinea .

 

Ioan Roșca, 30 octombrie 2012


Afisari: 585
Autor: Ioan Roșca
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: AH (Jun, Tue 18, 2019 / 12:56)
Românii atâta pot.
Ei nu sunt decât propriile lor victime , culegând cu precizie exact ceea ce au semănat, începând cu decembrie 1989 și până astăzi , iunie 2019.
În fața unei majorități , indiferent care ar fi ea , minoritatea , dacă așa ceva există , nu poate decât să stea capră.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter