Se încarcă pagina ...

Armata României si Basarabia, în 1918. Atacul bolsevic de la Chisinău. Ilie Cătărău, un aventurier fără scrupule

Data publicarii: 25.02.2020 15:05:00

Articol apărut în numărul 8 al revistei „CERTITUDINEA”

 

 

În data de 2 decembrie 1917 Sfatul Èšării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la 7 decembrie a fost învestit guvernul (Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei), sub conducerea lui Pantelimon Erhan. Basarabia se afla însă, la acel moment, sub teroarea trupelor ruseÈ™ti bolÈ™evizate cantonate în gubernie È™i a bandelor de dezertori de pe front. Neputând face faÈ›ă anarhiei instalate cu puÈ›inele sale unităÈ›i militare (numite cohorte) – È™i ele contaminate parÈ›ial de bolÈ™evism, Sfatul Èšării a cerut, fără succes, ajutor trupelor aliate. Cererilor repetat având acelaÈ™i subiect, adresate de Consiliul Directorilor atât generalului Dmitri Șcerbaciov, cât È™i generalului Henri Mathias Berthelot de a trimite în Basarabia „trupe disciplinate È™i sigure” nu li s-a putut răspunde pozitiv, după cum nici demersurile făcute pe lângă guvernul Ucrainei nu au avut succes. Între timp însă, relaÈ›iile dintre statul român È™i guvernul de la Moscova s-au deteriorat, astfel că trimiterea unui număr limitat de unităÈ›i române în luna decembrie 1917 peste Prut pentru a alunga jefuitorii È™i revoluÈ›ionarii din câteva sate basarabene, i-a înfuriat pe bolÈ™evici, ceea ce a dus la arestarea ministrului României la Petrograd È™i confiscarea Tezaurului de către regimul sovietic.

 

Apelurile disperate ale guvernului moldovenesc

 

La 22 decembrie 1917, guvernul moldovenesc a solicitat printr-o telegramă (semnată de Pantelimon Erhan, Ion Pelivan È™i Vladimir Cristi) Ministerului de Război român ajutor militar, concretizat prin trimitere „a unui regiment ardelenesc, cu posibilă urgenÈ›ă. Totodată, vă rugăm să ordonaÈ›i ca acest regiment să stea la dispoziÈ›ia directorului Republicii MoldoveneÈ™ti”.

Pe 24 decembrie, în răspunsul său, Ministrul de Război român Constantin Iancovescu a a asigurat Sfatul Èšării că 1.000 de militari ardeleni vor fi trimiÈ™i de la Kiev ca sprijin (aceÈ™tia fiind destinaÈ›i iniÈ›ial doar să tranziteze ChiÈ™inăul, spre România).

IntervenÈ›ia Armatei României în Basarabia în anul 1918 a reprezentat o acÈ›iune militară iniÈ›iată È™i desfăÈ™urată în intervalul decembrie 1917 - martie 1918. AcÈ›iunea s-a derulat în baza unei înÈ›elegeri între aliaÈ›ii Antantei È™i a unor cereri de ajutor militar din partea Guvernului Republicii Democratice MoldoveneÈ™ti, având de asemenea acordul Puterilor Centrale.

 

Planul locotenent-colonelului Ion Antonescu, viitorul mareșal

 

Pe de altă parte, prelungirea ArmistiÈ›iului de la FocÈ™ani, ca È™i tratatul preliminar de pace de la Buftea, din 5/18 martie, conÈ›ineau o clauză secretă în ce priveÈ™te anexarea Basarabiei: în schimbul dreptului de a transfera trupe prin Basarabia pentru a ocupa Ucraina, Germania a fost de acord cu preluarea de către România a teritoriului dintre Prut È™i Nistru. Armata Română urma să rămână mobilizată spre a fi întrebuinÈ›ată în Basarabia. Clauza secretă a fost reconfirmată pe 7 mai 1918, prin Tratatul de la BucureÈ™ti.

Un studiu prealabil de operaÈ›ii efectuat de locotenent-colonelul Ion Antonescu (viitorul mareÈ™al), a prevăzut ca primă etapă a stabilirii dominaÈ›iei militare române în zonă – înainte de dislocarea unei mari unităÈ›i peste Prut, o acÈ›iune surpriză destinată să ocupe axa de transport Tighina/Bender - ChiÈ™inău - Ungheni. În ceea ce priveÈ™te preluarea ChiÈ™inăului, aceasta ar fi trebuit efectuată cu efective de grăniceri È™i voluntari ardeleni.

 

Ion Antonescu tânăr

 

 Dar, la 5 ianuarie 1918, subdiviziunea Front-Otdel din ChiÈ™inău a organizaÈ›iei militare bolÈ™evice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unităÈ›i militare bolÈ™evizate, au declanÈ™at o operaÈ›iune de forÈ›ă împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului È™i susÈ›inătorilor acestuia, iar pe 6 ianuarie au atacat, în gara ChiÈ™inău, detaÈ™amentul de ardeleni trimis de la Kiev pentru a sprijini Sfatul Èšării. Sosirea acestora fusese deconspirată.

 

Ambuscada bolÈ™evicilor din ChiÈ™inău

 

Agitatorii bolÈ™evici ocupaseră înainte cu câteva zile gara, telegraful È™i poÈ™ta. La sosirea trenului în gara din ChiÈ™inău, pe acoperiÈ™ul gării È™i în alte puncte strategice erau deja montate mitraliere, iar bolÈ™evicii erau pregătiÈ›i să organizeze o ambuscadă. SoldaÈ›ii români transilvăneni nu se aÈ™teptau la o confruntare, fiecare soldat avea la el doar câte cinci gloanÈ›e, restul muniÈ›iei fiind păstrată într-un vagon separat.

 

Comisarul bolÈ™evicilor de la gara din ChiÈ™inău a oprit trenul È™i a cerut soldaÈ›ilor să predea armele. SoldaÈ›ii români au răspuns că nu pot preda armele fără ordin de la consulul român sau consulul francez din ChiÈ™inău È™i au cerut să fie adus acolo unul dintre aceÈ™tia. Între timp bolÈ™evicii au răspândit prin ChiÈ™inău zvonul că au venit românii să cucerească oraÈ™ul ChiÈ™inău È™i să anuleze toate libertăÈ›ile dobândite prin revoluÈ›ie, la chemarea Sfatului Èšării. S-au adunat la gară soldaÈ›i moldoveni înarmaÈ›i, care i-au întrebat pe românii din tren ce vor să facă. AceÈ™tia le-au răspuns că vin de la Kiev È™i merg la IaÈ™i. Cineva din partea moldovenilor a tras un foc de armă, care a declanÈ™at măcelul.

 

Jurnalistul moldovean de la ziarul Cuvânt Moldovenesc descrie astfel confruntarea: „Transilvănenii nu au vrut să se bată, iar ai noÈ™tri, È™i mai ales proÈ™tii de moldoveni, trăgeau din puÈ™ti È™i din mitraliere, cum n-au tras nici la front în nemÈ›i”. Românii s-au predat „zicând că nu vor să verse sânge frăÈ›esc”. Moldovenii au început să îi bată pe transilvăneni. „Mă podidesc lacrimile È™i nu pot È›inea condeiul, ca să scriu, cum s-au luptat amăgiÈ›ii de moldoveni cu fraÈ›ii lor!”, scrie jurnalistul de la Cuvânt Moldovenesc.

 

SoldaÈ›ii români din Transilvania au fost bătuÈ›i, dezbrăcaÈ›i, batjocoriÈ›i È™i purtaÈ›i pe străzile oraÈ™ului ChiÈ™inău. BolÈ™evicii au răspândit zvonul că mai vin români È™i oraÈ™ul ChiÈ™inău trebuie apărat. Au fost împărÈ›ite armele luate de la soldaÈ›ii români È™i a mai fost prădat un depozit de armament.

 

Fuga bolÈ™evicilor È™i sosirea Armatei Române

 

În seara zilei de 7 ianuarie, ruÈ™ii È™i moldovenii au atacat depozitul de alimente din StrăÈ™eni, de lângă ChiÈ™inău. Acest depozit a fost constituit cu acordul guvernanÈ›ilor din ChiÈ™inău È™i era păzit de câÈ›iva zeci de soldaÈ›i români. O telegramă trimisă de un anonim afirma că la StrăÈ™eni au sosit două eÈ™aloane de soldaÈ›i români care vor să cucerească oraÈ™ul ChiÈ™inău. AÈ™a că ruÈ™ii È™i moldovenii au mers acolo È™i i-au luat prizonieri pe românii care păzeau depozitul de alimente.

 

 

În aceeaÈ™i noapte a fost prădată de bolÈ™evici comisia interaliată, formată din reprezentanÈ›i ai FranÈ›ei, Angliei È™i Statelor Unite. Comisia cumpăra alimente din Basarabia È™i avea circa 2 milioane de ruble. AceÈ™ti bani au fost furaÈ›i de o ceată de soldaÈ›i bolÈ™evici. Zvonurile spuneau că 150.000 ruble au fost date soldaÈ›ilor moldoveni care au fost împreună cu bolÈ™evicii ruÈ™i.

 

După mai multe ezitări pentru a nu agrava situaţia, guvernul român a hotărât trimiterea trupelor române în Basarabia. Acestea trec Prutul la 10/23 ianuarie 1918, iar în 13 ianuarie 1918, divizia a 11-a condusă de generalul Broşteanu intră în Chişinăul evacuat de către bolşevici (care fugiseră, în nopţile de 11, 12 şi 13 ianuarie, furând tot ce se putea fura din Chişinău). Armata română a fost întâmpinată pretutindeni cu mare bucurie, populaţia basarabeană văzând în sosirea ei garanţia instaurării liniştei. În proclamaţia generalului Broşteanu, la 12 ianuarie 1918, se menţionează că armata română va apăra viaţa şi avutul obştesc al locuitorilor împotriva cetelor de anarhişti şi progromişti. Într-adevăr, în întreg teritoriul controlat de armata română s-a instaurat liniştea, cu unele excepţii, acolo unde pătrundeau elemente bolşevice provocatoare venite de dincolo de Nistru.

 

Aventurierul Ilie Cătărău, un produs al apelor tulburi

 

Un personaj caracteristic acelor vremuri tulburi, când tot felul de indivizi dubioÈ™i reuşesc să apară şi să se caţere destul de sus pe piramida puterii, a fost Ilie Cătărău - aventurier politic, soldat şi spion basarabean. Originar din satul Măcăreşti, de pe Nistru, fiu al unui dascăl decedat, a făcut 2-3 clase de seminar teologic, dar spiritul de aventură l-a dus în România unde a dus o viaţă de parazit, ajungând să fie înfiat de un moşier român.

 

Este autorul aruncării în aer a statuii lui Arpad de pe muntele Tâmpa din BraÈ™ov, fapt pentru care a ajuns să fie destul de bine văzut în cercurile basarabene. Dar, atunci când a încercat pe lângă Pan Halippa crearea unui partid muncitoresc român, acesta nu l-a sprijinit, spunându-i că este înclinat mai mult spre aventură decât spre muncă statornică în folosul neamului.

 

Totuşi, Onisifor Ghibu îl aprecia. Înrolat ca soldat voluntar în primul regiment moldovenesc, încalcă dispoziţiile conducerii basarabene, organizând alegeri pentru sfatul soldaţilor, ajungând conducătorul acestora, în intenţia de câştigare a puterii. Cu o demagogie deşănţată, a reuÈ™it să adune adepţi credincioşi din rândul soldaţilor din acest regiment, cu care organiza chefuri şi orgii, aducând vite şi oi pe care le sacrifica în curtea regimentului, împreună cu cantităţi impresionante de rachiu şi vin, confiscate de la ţărani sub ameninţarea armelor, întocmai ca ruşii.

 

La şedinţele Sfatului ţării apărea înarmat până în dinţi, împreună cu o gardă personală, în scopul de a intimida deputaţii. În mod cert, scopul lui era de a-şi crea o armată proprie, întocmai ca şi Mahno în Ucraina, şi de a se instala cât mai sus în ierarhia puterii, profitând de vremurile de anarhie. De la un moment dat, până şi soldatul Levenzon, ajuns şeful garnizoanei ruseşti, s-a simţit ameninţat de demagogia lui Cătărău, mai ales că acesta începuse să se adreseze cu promisiuni şi soldaţilor ruşi.

 

Cu câteva zile înaintea Crăciunului anului 1917, atât moldovenii din Sfatul Ţării (prin Gheorghe Pântea), cât şi Levenzon s-au decis să scape de Cătărău şi au trecut la acţiune. Două camioane, unul cu soldaţi şi marinari moldoveni, altul cu soldaţi ruşi din cele două regimente siberiene care mai păstrau o urmă de disciplină, au descins noaptea în faţa hotelului Londra, în restaurantul căruia chefuia tot timpul Cătărău cu două din gărzile sale. Moldovenii şi ruşii s-au postat în faţa şi spatele hotelului, iar grosul s-a năpustit la etaj, neutralizând gărzile şi dând buzna peste Cătărău care dormea ameţit de băutură.

 

Un fost boxer român din Serbia, din armata moldoveană, l-a culcat cu o lovitură la pământ şi ceilalţi l-au imobilizat, apoi l-au expediat prizonier la Odessa. Acolo însă a reuÈ™it să iasă basma curată, susţinând că a fost arestat pentru că a luat apărarea ucrainenilor din Chişinău. Garda ucraineană credulă l-a crezut È™i l-a eliberat. Cătărău a plecat în Europa de Vest, după care în Asia, unde se spune că ar fi ajuns regele unei insule polineziene.

 

Mai târziu îl găsim la Paris, unde este implicat într-un mare scandal cu furtul unor bijuterii de la o tânără americană cu care se logodise în calitate de conte, asta fiind doar o mică parte din escrocheriile practicate. După câţiva ani de închisoare, la bătrâneţe, revine în Basarabia deja ocupată de sovietici, speculează arestarea sa de către Sfatul Ţării şi primeşte o pensie grasă ca fost luptător comunist, pe care a ronţăit-o liniştit până la moarte. În acest timp, adevăraţii patrioţi înfruntau gloanţele plutoanelor de execuţie sau înfundau puşcăriile sau întinderile îngheţate ale Siberiei.

 

Surse: Wikipedia.org, Historia.ro, Cristiannegrea.ro

 

Afisari: 1272
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter