Se încarcă pagina ...

CANABIS PENTRU MAMA!

Data publicarii: 20.06.2019 10:42:00

 

Articol apărul în CERTITUDINEA Nr. 41

 

ALEXANDRA CÎRSTEA este expert cultural în cadrul Institutului Cultural Român, în conceperea de programe È™i proiecte pentru promovarea valorilor naÈ›ionale în afară graniÈ›elor. Absolventă a FacultăÈ›ii de Drept la Universitatea BucureÈ™ti È™i membră a Baroului BucureÈ™ti, s-a specializat, în timpul masterului, în domeniul dreptului afacerilor È™i al proprietăÈ›ii intelectuale. Are o consistentă experienÈ›ă de jurnalist, cochetând cu televiziunea încă de la 16 ani. În primul an de facultate È™i-a început prima colaborare în TVR, ca reporter de teren, în cadrul unei campanii naÈ›ionale care se numea „CiteÈ™te o carte! Instigare la cultură!”. A fost apoi, pe rând, reporter, producător, prezentator al mai multor emisiuni cu tematică socială È™i culturală. ExperienÈ›a căpătată ca prezentator în cadrul unei campanii anti-drog, în colaborare cu AgenÈ›ia NaÈ›ională Anti-Drog È™i A.R.A.S., i-a schimbat radical percepÈ›ia asupra vieÈ›ii, punând-o în contact cu realităÈ›i dure, precum reintegrarea socială a deÈ›inuÈ›ilor din România sau, mai bine zis, lipsa oportunităÈ›ilor de reintegrare socială a acestora, dar È™i viaÈ›a din penitenciar, alterarea conÈ™tiinÈ›ei umane în acest mediu etc. Transferată la Prima Tv, a colaborat cu Cristian Sabbach la „112, PoliÈ›ia în acÈ›iune”, după care a produs singură o emisiune, în colaborare cu Inspectoratul General al PoliÈ›iei, cu ajutorul Parchetului General, despre fapte comise în România, cu reconstituirea acestora È™i cu interviuri ale anchetatorilor È™i procurorilor de caz. Și-a încheiat colaborarea cu televiziunea atunci când a început să profeseze ca avocat. Însă, în urmă unor studii în politică externă, în dreptul comunitar, dar È™i în domeniul migraÈ›iei românilor, a ales să lucreze mai întâi ca funcÈ›ionar, apoi ca expert cultural în cadrul Institutului Cultural Român, în domeniul È™i în beneficiul mediului asociativ din diaspora, iar ulterior în conceperea de programe È™i proiecte pentru promovarea valorilor naÈ›ionale, în afară graniÈ›elor. 

În 2015 mama ei s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar, stadiul IV, cu puÈ›ine È™anse de supravieÈ›uire. De aici începe acea parte dramatică a vieÈ›ii Alexandrei, care i-a schimbat radical destinul...   

______________________

 

 

Încep simplu. Sunt Alexandra Cârstea, copil al unei mame frumoase, demne, curajoase È™i cu multă iubire împărtăÈ™ită celor din jur, sunt È™i fost avocat È™i actual reprezentant al unei miÈ™cări sociale È™i umane care priveÈ™te informarea corectă, încadrarea legală È™i legalizarea compuÈ™ilor canabisului în scop medicinal.

 

 Pe mama am pierdut-o în lunga cursă a suferinÈ›ei fizice, însă mi-a transmis misiunea de a continua să încerc să educ È™i să deschid minÈ›i È™i suflete spre empatia de care avem atâta nevoie într-o viaÈ›ă trăită cu folos.

 

A avut cancer. Un cancer terminal, însoÈ›it de multiple determinări osoase care i-au multiplicat fricile bolii prin durerile atroce prin care a trecut cu mult stoicism, chiar È™i în momentele în care medicaÈ›ia alopată nu îÈ™i făcea niciun efect.

 

Acum câÈ›iva ani nu conÈ™tientizam pe deplin cât contează ca într-o luptă cu o situaÈ›ie limită să poÈ›i să îÈ›i păstrezi credinÈ›ă, bunăvoinÈ›a, răbdarea È™i dorinÈ›a de a căuta soluÈ›ii lucide, profund documentate, însă È™i împărtăÈ™ite cu cei în nevoie. Mama m-a învăÈ›at È™i acest lucru. Prin exemplul ei de viaÈ›ă, de boală È™i apoi de moarte.

 

 Metastazele osoase au generat niÈ™te dureri pe care doar cei care le cunosc sau le-au văzut la cei dragi, le pot cunoaÈ™te. Dureri care se tratează paliativ printr-o medicaÈ›ie care poate fi tolerată sau nu de pacient, dar care, mai ales, generează efecte secundare care accentuează suferinÈ›a unui om È™i-aÈ™a greu încercat. Am iubit-o enorm È™i o voi iubi veÈ™nic È™i din iubire a început È™i căutarea mea de a găsi soluÈ›ii să o ajut în calvarul pe care îl trăia. Atunci când medicaÈ›ia clasică, administrată cu pumnul, ca un cocktail care anestezia simÈ›urile, dar nu durerile, care îi generau fantasme È™i o înconjurau de umbrele grele ale morÈ›ii, îi degradaseră È™i ultima fărâmă de dorinÈ›ă de a trăi, am găsit soluÈ›ia administrării canabisului.


Primii paÈ™i Mai întâi am făcut un drum în Spania, unde am discutat cu un medic specializat în administrarea de canabis, atât THC (psihoactiv), cât È™i CBD (care nu are afect psihoactiv). Mi-a dat o reÈ›etă pentru mama. O reÈ›etă pe care scria firesc: pentru patologia pe care pacienta o are, se recomandă administrarea canabisului, cu THC È™i CBD, în egală măsură. Am respirat uÈ™urată crezând că ce e mai greu trecuse: găsisem un medic, în timp ce în È›ara noastră toată lumea se ferea de subiect È™i chiar îmi aruncau priviri acuzatoare. Dar calvarul de-abia începea. CBD-ul l-am putut lua cu uÈ™urinÈ›ă din Spania - e un extract de cânepă, care variază în concentraÈ›ii. THC-ul, componenta psihoactivă din canabis, era interzis în România. De-acolo au urmat discuÈ›ii, programări medicale, nopÈ›i lungi în care studiul asupra proprietăÈ›ilor canabisului mi-au redat speranÈ›a că o pot ajuta pe scumpa mea mama. Tot mai multe articole scrise de oameni de È™tiinÈ›ă erau publicate, ca È™i cum proprietăÈ›ile acestei plante abia acum ieÈ™eau la iveală, după ce atâta amar de timp a fost încadrată în categoria unor droguri periculoase, adictive, care modifică ireversibil condiÈ›ia È™i percepÈ›ia umană. Mi-am depăÈ™it fricile È™i m-am documentat mai mult. În fond aveam de luptat pentru mama mea scumpă, nimic nu mai conta: nici ce învăÈ›asem la Facultatea de Drept, nici faptul că în timpul facultăÈ›ii am fost prezentatoarea unei campanii naÈ›ionale anti-drog, realizată de televiziunea naÈ›ională.

 

Totul părea că a fost o minciună. Nimic din ce învăÈ›asem, nimic din ce mi se spusese nu îÈ™i mai găsea fundament acum. O planta interzisă acum ceva timp È™i având ca fundament chestiuni rasiale sau legate de migraÈ›ie, acea plantă era redescoperită È™i cercetată, după ce mii de testimoniale crâncene făcute de oameni disperaÈ›i, suferinzi È™i care nu aveau alternative, le făceau tot mai mult, asumându-È™i riscuri legate de pierderea libertăÈ›ii lor.

 

Am început să-i dau mamei CBD, copleÈ™ită de multe frici: că administram ceva ce nu putea fi supravegheat medical, că tratamentul pe care îl luam atunci din Spania, ar putea să îmi fie oprit la graniÈ›ă, pentru lămuriri È™i expertize, asta în timp ce mama se chinuia în dureri inimaginabile, frică È™i că am putea să nu ne permitem să-l cumpăram constant, aÈ™a cum îi era ei necesar (folosea o sticluÈ›a de 10 ml pe săptămână la început È™i costurile erau aproape duble faÈ›ă de cele la care se găseÈ™te acum în România).

 

 Mamă È™i fiică

 

Un episod din calvar È˜i acum urmează descrierea administrării CBD-ului. Încerc descrierea în cuvinte a unui episod de calvar prin care doar cei care au trait neputinÈ›a îl pot cunoaÈ™te pe deplin.

 

La acel moment, cancerul pulmonar al mamei fusese încadrat ca stadiu IV, după o încadrare greÈ™ită medical a unei mici pete pe pelvis, ca fiind semn al osteoporozei. Eroarea aceasta medicală a făcut ca în mai puÈ›in de 3 luni să se extindă metastazele osoase pe aproape întreaga coloană È™i pe jumătatea dreaptă a pelvisului. ȘocaÈ›i, în momentul investigaÈ›iilor imagistice, medicii nu i-au mai dat È™anse de supravieÈ›uire. Pacientul aflat în această situaÈ›ie trebuia să-È™i petreacă tot restul zilelor pe care le mai avea, în pat, fără să aibă cum să se mai ridice în picioare sau chiar să stea în È™ezut prea mult, întrucât exista riscul fracturii de coloană sau al prăbuÈ™irii coloanei, neavând susÈ›inere în pelvis. Durerile s-au accentuat, fapt care a generat administrarea de medicaÈ›ii pe bază de opiacee puternice, constant administrate, la câteva ore, administrare care era însoÈ›ită de vărsături, fantasme, incoerenÈ›ă permanentă în vorbire, letargie, lipsa apetitului È™i depresie accentuată.

 

Rinichii nu mai funcÈ›ionau corect, iar în urma investigaÈ›iilor s-a observant că era iminent riscul dializei. Toate astea în timp ce pe întreaga zi È™i noapte îi auzeau gemetele È™i plânsul care săpau răni adânci È™i nevindecabile în inimile celor care o iubeau. Toate acestea în timp ce în fiecare noapte, în timp ce stăteam cu ea în pat, trebuia să îmi aÈ™ez palmele uÈ™or sub trunchiul ei È™i să o întorc de pe o parte pe alta, de grija escarelor sau a încărcării pulmonare, pentru că ea singură nu era capabilă să facă asta, fără urlete de durere.

 

CBD- extract din cânepă. Reaprinderea speranÈ›ei 

 

Acesta a fost momentul începerii administrării de CBD, sub formă de ulei. Am început să i-l administrez constant, la interval de 6-8 ore, crescând gradual doza, în timp ce scădeam medicaÈ›ia clasică prescrisă. Pe măsură ce renunÈ›a la opiaceele prescrise, a intrat în sevraj, durerile s-au accentuat câteva zile, depresia, furia È™i disperarea erau amplificate. Și am continuat. Amândouă iubindu-ne enorm, amândouă dorind enorm să ne avem încă una pe alta.

 

După un timp s-a făcut liniÈ™te. Mai întâi a spus cuvinte pe care nu le mai auzeam demult: „AÈ™ vrea să mănânc”. Apoi am observant că sevrajul dispăruse È™i durerile scăzuseră ca intensitate. Apoi am putut să o vedem cum îÈ™i caută singură locul în pat, aÈ™ezându-se pe o parte sau alta, fără ajutor. Și a culminat cu rezultatul imagistic: rinichiul afectat îÈ™i reluase forma È™i funcÈ›ionalitatea.

 

M-am uitat la acea sticluÈ›ă mică de extract de cânepă È™i am început să plâng. Am È™tiut atunci È™i ea, È™i eu, că nu voi putea să nu transmit È™i altora ce am aflat È™i că nu mă voi opri nici să caut resurse pentru a legaliza compusul THC din canabis. Foarte mulÈ›i biologi, biochimiÈ™ti, cercetători, vorbeau despre efectele antitumorale ale THC-ului È™i chiar ale plantei în întregime. Sunt peste 100 de compuÈ™i, majoritatea neinvestigaÈ›i, studiile nefiind finanÈ›ate în acest sens sau prea puÈ›in luate în considerare.

 

Erau poveÈ™ti dramatice peste tot pe glob, dar È™i poveÈ™ti de succes. Oameni care îÈ™i pierduseră libertatea în încercarea de a-È™i procura un tratament pentru viaÈ›a lor.

Drame cu părinÈ›i disperaÈ›i care riscau să piardă custodia copilului bolnav, pentru că statul voia să le dea un exemplu de corectitudine È™i respect al legii. Lege care era scrisă de oameni. De noi, per ansamblu, în fiecare stat în parte.

 

 

 

Debutul campaniei 

 

Am început cu o pagină de facebook. Încărcam constant materiale, interviuri È™i studii pe care le găseam, despre importanÈ›a legalizării canabisului, cu toÈ›i compuÈ™ii lui.

 

Am identificat primele probleme: prea puÈ›in scrise în limba română, studiile erau greu accesibile celor care nu erau vorbitori de engleză sau alte limbi unde se publicase mult.

 

Apoi ura. CâÈ›iva rătăciÈ›i care îmi aruncau cuvinte grele pentru că „vreau să ajut drogaÈ›ii să fumeze iarbă”, fără să citească ce aveam de spus È™i de ce. Fără să se informeze corect despre ce povesteam. Erau deja mult întipărite în subconÈ™tientul lor imaginile transmise repetat la tv sau în filme cu tineri rătăciÈ›i care îÈ™i pierd timpul È™i viaÈ›a pe străzi, fură din case È™i tâlhăresc pentru doza de drog.

 

La început mă durea. Mă dureau È™i privirile acuzatoare, pline de dispreÈ› È™i chiar milă uneori din partea specialiÈ™tilor, a unor medici sau oameni din administraÈ›ia publică pe care, practic, aproape îi imploram să ia în considerare măcar o discuÈ›ie despre acest subiect atât de important pentru cei în durere.

 

Mă durea când chiar È™i oameni de bună credinÈ›ă ridicau din umeri È™i îmi spuneau fie:  „Nu te implica în povestea asta. O să ai de suferit, o sa ai probleme cu legea, vei fi urmărită È™i acuzată că instigi oamenii la consumul de droguri”, fie: „Nu mai încerca să schimbi ceva. Èšara asta nu va fi niciodată deschisă spre acest subiect tabu. Vei avea de luptă cu morile de vânt”.

La început credeam că mi-e teamă. Teamă însă doar că nu voi putea atrage atenÈ›ia mai multor oameni, până când mama mea ar putea să beneficieze de tratament. Să o mai am lângă mine.

 

Până la urmă am realizat că teama nu a existat în esenÈ›ă. De fiecare data când vedeam zâmbetul, optimismul È™i curajul mamei mele iubite, de fiecare data când o vedeam că atunci când intră într-un spital, cărată de prietenii noÈ™tri brancardieri, care aveau grijă să nu îi fie un chin È™i drumul cu ambulanÈ›a, le zicea tuturor, pacienÈ›i sau nu: „CitiÈ›i despre canabis, informaÈ›i-vă corect despre cânepă! Fata mea se luptă È™i pentru voi! TransmiteÈ›i informaÈ›ia corect acasă, celor dragi È™i celor aflaÈ›i în suferinÈ›ă!”. O surprindeam adesea È™optind prietenilor „ambulanÈ›ieri”: „Data viitoare să mă opriÈ›i pe drumul spre casă, în faÈ›a Guvernului sau a PreÈ™edinÈ›iei, să protestez pe targă. Să mă vadă pe mine, drogata, ce înseamnă nepuÈ›inÈ›a È™i durerea È™i să mă privească pe mine în ochi când se ascund în spatele legii È™i spun că tratamentul e ilegal în România”. Când realizam că ea lupta nu doar pentru mine È™i pentru tata, ci È™i pentru toÈ›i aceia care sufereau ca ea, cu atât de multe patologii, de atât de multe vârste, de la prunci la bâtrâni singuri È™i săraci, teama nu mai avea cum să existe. Doar iubire. Multă iubire È™i multă putere să duc tot acest „testament” scris cu lacrimi de durere È™i sânge pe care mi l-a transmis.

 

PetiÈ›ia 

 

În aceeaÈ™i perioadă am iniÈ›iat o petiÈ›ie, uzând de dreptul conferit de art.74 din ConstituÈ›ia României privind iniţiativa legislativă („Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative”).

 

Am semnat prima. Cu durere, însă È™i cu încredere, credinÈ›ă È™i iubire. Am semnat pentru că nu mi-era frică decât să o pierd pe mama. Am semnat pentru că eram convinsă, aÈ™a cum sunt È™i acum, că putem strânge minim 100.000 de semnături, dacă ne unim în valori, că putem să schimbăm o lege care nu are identitate, ci căreia i s-a dat putere prin oameni, că putem să schimbăm mentalităÈ›i È™i să ne fim sprijin È™i ajutor unul pentru altul, că putem avea o discuÈ›ie coerentă pe tema asta, dincolo de È™abloanele standard: „nu sunt studii suficiente”, în condiÈ›iile în care se publică din ce în ce mai consistent È™i mai documentat în Europa È™i în afara Europei, „nu sunt studii făcute în România”, în condiÈ›iile în care nu au fost premise în privinÈ›a THC-ului, „nu suntem pregătiÈ›i să avem o asemenea lege” sau „nu putem schimba mentalitatea românilor”.

 

Am strâns astăzi peste 20.000 de semnături. Fără reclamă, grupuri organizate de sprijin, marketing sau alte demersuri plătite. Sunt peste 20.000 de semnături ale unor oameni care înÈ›eleg, simt, care au pierdut fiinÈ›e dragi sau luptă pentru propria viaÈ›ă. Sunt peste 20.000 de oameni care cred, la fel ca È™i mine, că numai acÈ›iunea poate schimba legi È™i mentalităÈ›i. Numai voinÈ›a È™i perseverenÈ›a. Numai argumentaÈ›ia corectă, susÈ›inută de dovezi È™i mărturii, nu deja celebrele afirmaÈ›ii aruncate uÈ™or la noi, de tipul: „că aÈ™a vreau eu”, „că aÈ™a zice lumea”, „că È™tiu eu că nu e bine”, etc, fără fundamente È™i raÈ›iuni, doar ură È™i vrajbă între oameni, unii cu sufletul închis, alÈ›ii cu disperare în lupta contra-cronometru în salvarea vieÈ›ii.

 

Ministerul SănătăÈ›ii È™i demersuri iniÈ›iate

 

Am pierdut-o pe mama la sfârÈ™itul lunii ianuarie a acestui an. S-a stins într-un spital din capitală, unde mi-au interzis categoric să-i mai administrez CBD, căci „sunt inumană că nu îi dau morfină unui pacient oncologic”, că „CBD, extractul de cânepă, nu este pe lista medicamentelor omologate” È™i că „THC-ul nici nu ar intra vreodată în discuÈ›ie în È›ara noastră că nu are proprietăÈ›i medicale”.

 

Am pierdut-o însă după ce scumpa mea mama mi-a lăsat o agenda în care a scris, chinuit, însă cu încredere È™i speranÈ›ă, despre importanÈ›a legalizării canabisului în È›ara noastră, cu toÈ›i compuÈ™ii lui, despre importanÈ›a demersului pe care l-am început È™i pe care nu a vrut să îl abandonez până ce pacienÈ›ii nu vor putea beneficia de tratament în È›ara lor, supravegheaÈ›i corect medical, având o prescripÈ›ie legală, fără a avea teamă de a cere informaÈ›ii È™i lămuriri, fără să stea cu grija „puÈ™căriei” dacă-È™i procură tratamentul din altă È›ară.

 

O săptămână mai târziu, după ce m-a părăsit fizic în această lume, a apărut în presa din România recomandarea Comisiei Europene de a creÈ™te finanÈ›area studiilor È™i cercetării în domeniul canabisului medicinal È™i de a spori preocuparea statelor membre în acest domeniu. Citez: „Este necesar ca CE È™i autorităÈ›ile naÈ›ionale să coopereze la stabilirea unei definiÈ›ii juridice a canabisului utilizat în scopuri medicale È™i să facă o distincÈ›ie clară între medicamentele pe bază de canabis aprobate de EMA sau de alte agenÈ›ii de reglementare, canabisul terapeutic care nu este susÈ›inut de studii clinice È™i alte utilizări ale canabisului (de exemplu, recreaÈ›ionale sau industriale)”.



RezoluÈ›ia îndeamnă Comisia È™i statele membre să abordeze această problema la nivelul entităÈ›ilor care reprezintă bariere de reglementare, financiare È™i culturale ce frânează cercetarea È™tiinÈ›ifică în ceea ce priveÈ™te utilizarea canabisului în scopuri medicale È™i cercetarea privind canabisul în general, dar È™i să definească condiÈ›iile necesare pentru desfăÈ™urarea de cercetări È™tiinÈ›ifice independente È™i credibile, pe baza unei game largi de materiale, în ceea ce priveÈ™te utilizarea canabisului terapeutic.

 

Ca urmare a acestei rezoluÈ›ii, la scurt timp, după ce cu câteva săptâmâni în urmă primeam din nou, priviri acuzatoare È™i pline de reproÈ™, în timp ce mama mea se stingea în spital, apare în presă mesajul preluat apoi pe toate canalele, cum că Ministerul SănătăÈ›ii doreÈ™te înfiinÈ›area unei comisii care să discute coerent despre utilizarea canabisului în scop medicinal în È›ara noastră.

 

Cu un ochi am plâns de durere că nu primeÈ™te mama această veste, cu un ochi am râs, gandindu-mă că toate eforturile È™i toată durerea È™i umilinÈ›a îndurate, capătă un sens pentru toÈ›i aceia care se luptă pentru calitatea vieÈ›ii lor, în È›ara noastră.

 

A urmat apoi o frenezie în presă È™i în declaraÈ›ii, toată lumea părea că È™tie sau s-a luptat pentru legalizarea canabisului medicinal în România, tot mai mulÈ›i au folosit o terminologie greÈ™ită È™i care a dat speranÈ›e deÈ™arte acelor oameni disperaÈ›i să îÈ™i primească, legal, tratamentul. Formulări de genul „se legalizează canabisul în scop medicinal în România”, înglobând CBD È™i THC în aceeaÈ™i expresie, amestecând cânepa cu canabisul în formulările lor È™i în percepÈ›ia publică, deÈ™i cele două fiind „veriÈ™oare” din aceeaÈ™i familie, între ele existând totuÈ™i aceeaÈ™i barieră grea, de nepătruns parcă, ridicată de lege: una care era È™i este cultivată tradiÈ›ional în România, având multiple utilizări în industrie, fără referire însă la uzul terapeutic, cealaltă care rămâne în acelaÈ™i con de umbră È™i de blamare, înscrisă mai departe în Tabelul I de mare risc, având efectul psihotrop de care pare că ne temem atât.

 

S-a alcătuit apoi lista reprezentanÈ›ilor la masa discuÈ›iilor în cadrul Ministerului SănătăÈ›ii È™i am aÈ™teptat cu încredere È™i bucurie să văd că la discuÈ›ii vor fi invitaÈ›i mai ales reprezentanÈ›ii pacienÈ›ilor cu atât de multe boli grave în È›ara noastră. Am aflat apoi, cu durere, că doar două patologii sunt reprezentate acolo È™i am constatat că prezenÈ›a mea, deÈ™i una importantă, prin prisma iniÈ›ierii campaniei de legalizare, dar È™i a faptului că mai bine de 20.000 de oameni mi-au creditat eforturile, prin semnătura lor, nu a fost de dorit la masa discuÈ›iilor. Am realizat apoi, iarăÈ™i cu durere È™i dezamăgire, că toate acestea aveau o logică: se vorbeÈ™te doar despre încadrarea legală a CBD-ului È™i posibilitatea lui de a fi prescris ca tratament paliativ în È›ara noastră.

 

Scurte precizări

 

Este foarte important să luăm în discuÈ›ie, serios, prescrierea de CBD ca tratament, în România. Este la fel de important să începem pregătirea medicilor în domeniu È™i să urmărească tratamentul pacienÈ›ilor cărora li se administrează.

 

Este incorect spus, însă: „se legalizează canabisul medicinal în România”, în condiÈ›iile în care cânepa È™i extractul de cânepă, care nu sunt interzise, dar sunt neîncadrate, legal, corect, pentru uzul terapeutic È™i nu se ia în discuÈ›ie, pentru moment, conform declaraÈ›iilor Ministrului SănătăÈ›ii, legalizarea THC în scop medicinal, acesta fiind în continuare un subiect tabu È™i greu de gestionat în România...

 

Pe mama o chema Victoria È™i nu întâmplator, voi păstra nu doar iubirea, puterea È™i compasiunea ei în inima mea, ci È™i rezonanÈ›a numelui ei, pe care îl voi folosi ca model în tot ce mai urmează în România, în parcursul legalizării canabisului, pentru toÈ›i acei nevinovaÈ›i care nu merită să trăiască drama bolii, lângă stigmatul utilizării drogurilor È™i frica pierderii libertăÈ›ii lor.

 

Afisari: 835
Autor: Alexandra Cârstea
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Liviu Moraru (Jun, Thu 20, 2019 / 21:45)
THC-ul , componenta psihoactiva din Cannabis este legal in Ro . conform legilor 143 respectiv 339 . O zi buna
Nume: Cimpoeru (Jun, Fri 21, 2019 / 16:57)
Este legal in limita a 0,2 la suta. Total ineficient pentru a fi folositor la adevaratul potential.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter