Se încarcă pagina ...

"CERTITUDINEA", între imposibila unire si patriotismul unui homosexual

Data publicarii: 28.02.2019 08:16:00

Articol apărut în numărul 33 al revistei „CERTITUDINEA”

 

CERTITUDINEA este o publicaÈ›ie în care aproape nimeni n-a crezut. Nici prietenii, nici duÈ™manii, nici colegii de breaslă, nici distribuitorii de presă. În cel mai bun caz a fost primită È™i privită cu oarecare compătimire: „Uite-l È™i pe ăsta! Săracul! Presa se stinge È™i el scoate o revistă de «antichităÈ›i». Èšara arde È™i baba se piaptănă. Cine crede că o să-l citească?”. Realitatea i-a contrazis. CERTITUDINEA a intrat miraculos pe piaÈ›ă, contrazicând cele mai sceptice previziuni, foarte îndreptăÈ›ite de altfel. Căci iată, în BucureÈ™ti, anul trecut, s-au mai închis două tipografii rotative. Nu mai aveau ce tipări...

 

Revin... Nu È™tiu cum, nu È™tiu de ce (de fapt, acum È™tiu, căci intuiÈ›ia începutului a devenit „certitudinea” faptului), dar revista È™i-a găsit singură cititorii. Rapid, consistent È™i aproape inexplicabil...

 

A urmat etapa a doua a acestei aventuri editoriale: nemulÈ›umirile semnatarilor cărora nu le convenea vecinătatea unor alÈ›i semnatari, pe care-i considerau securiÈ™ti, masoni, pro-ruÈ™i, pro-americani, pro-europeni etc., în orice caz vânduÈ›i cuiva sau agenÈ›i ai altcuiva. ReproÈ™urile veneau È™i dintr-o parte, È™i din alta. Slavă Domnului că, la CERTITUDINEA, sunt singurul decident. Am continuat să-i public pe toÈ›i, indiferent dacă erau de stânga, de centru sau de dreapta, ortodocÈ™i, catolici, baptiÈ™ti, atei, „masoni”, „criptocomuniÈ™ti”, „kaghebiÈ™ti”, „antisemiÈ›i, „fasciÈ™ti”, „legionari”, eu însumi fiind unul dintre ei, după cum am aflat din târg.

 

Mi-am dat seama, cu mâhnire, că toÈ›i naÈ›ionaliÈ™tii români sunt împărÈ›iÈ›i în triburi. ToÈ›i îÈ™i iubesc È›ara È™i naÈ›ia, dar fiecare vrea să impună tuturor celorlalÈ›i reÈ›eta lor de iubire. Iar cine nu acceptă „reÈ›eta”, automat e un duÈ™man sub acoperire. Vorbesc de cei care-È™i iubesc în mod REAL identitatea, nu de cei infiltraÈ›i, care mimează românismul pentru a-l detona.

 

Eu nu È™tiu È™i nici nu mă interesează, în contextul acestui demers, cine-i de stânga sau de dreapta, nici cine-i „mason”, „criptocomunist”, „kaghebist” sau „legionar” etc. , È™i nici cine deÈ›ine „reÈ›eta” perfectă a românismului (care cred că nici nu există), dar È™tiu că fiecare îÈ™i iubeÈ™te într-un fel anume È›ara. Și că toate aceste „feluri”, adunate la un loc, ar putea constitui o „hartă” cvasicompletă a unui românism funcÈ›ional È™i regenator. O forÈ›ă colosală, dacă aceste „feluri” s-ar uni È™i ar atinge masa critică.   

 

Dar te pui cu românii? Sunt geniali individual, dar handicapaÈ›i împreună. Aceasta este marea vulnerabilitate a naÈ›iei: dezbinarea funciară, genetică. Românii sunt  fără rival în a sesiza defectele, diferenÈ›ele È™i inadvertenÈ›ele celorlalÈ›i, dar sunt „orbi” în a vedea ceea ce i-ar putea solidariza È™i, mai ales, incapabili să-È™i dea mâna în numele a ceea ce au comun. Au existat totuÈ™i, în istorie, câteva momente de „fuziune nucleară” a românismului, aÈ™a cum a fost momentul 1918, ceea ce ar putea constitui „rampa de lansare” a unei noi încercări. 

 

De aceea, am luat decizia, prin CERTITUDINEA, să realizez un fel de Românie reîntregită „editorial”, în care să găzduiesc voci È™i personalităÈ›i care n-ar accepta să stea împreună la aceeaÈ™i masă. Fiecare este un petic dintr-un întreg sau o cărămidă dintr-o construcÈ›ie frumoasă, distrusă de alÈ›ii, cu complicitatea sau inconÈ™tienÈ›a noastră. M-am gândit să adun toate peticile sau cărămizile disparate È™i să le lipesc. De aceea sunt atâtea voci în CERTITUDINEA. Niciuna n-are exclusivitate, dar împreună formează un cor. Am aplicat, recunosc, un fel de „cenzură” programatică, alegând  acea parte de mesaj sau de atitudine a fiecăruia, compatibilă È™i rezonantă cu acelaÈ™i sistem de valori invocat de fiecare (dar trădat de fiecare, în numele diferenÈ›elor). Am luat în considerare afinităÈ›ile, nu delimitările, acestea din urmă fiind extrem de virulente, uneori.

 

Eu nu cred că la MărăÈ™eÈ™ti, în tranÈ™ee, militarii români aveau, toÈ›i, aceleaÈ™i convingeri politice sau culturale. Dar acolo, în tranÈ™ee, la câteva sute de metri de liniile germane, toÈ›i au acÈ›ionat la unison. Rezultatul final a fost România Mare. Disputele, diferenÈ›ele, delimitările, sunt atitudini rezonabile È™i constructive pe timp de pace. În timpul luptei însă, sub tirul inamicului, trebuie să fii nebun sau inconÈ™tient să respingi solidaritatea camaradului, pentru că are alte convingeri politice sau e de altă religie decât tine.

 

Un om pe care-l preÈ›uiesc foarte mult, Ioan RoÈ™ca, unul dintre cei mai consistenÈ›i, dar È™i cei mai radicali colaboratori ai revistei, mi-a adresat, la un moment dat, niÈ™te vorbe care m-au emoÈ›ionat: „Domnule Manega, dumneavoastră aÈ›i vrut să faceÈ›i o revistă È™i v-a ieÈ™it un steag... Dacă textele mele apar în revistă alături de cele ale lui...  X, asta mi se pare o performanÈ›ă. S-ar putea ca dumneavoastră să fiÈ›i cel care are dreptate”. Am reÈ›inut aceste cuvinte ca pe o validare la un înalt nivel de exigenÈ›ă - È™i extrem de importantă pentru mine! - a acestei „utopii pragmatice” care este CERTITUDINEA. Și tot el, într-o altă discuÈ›ie, mi-a pus, È™tiindu-mi convingerile, o întrebare care m-a descumpănit: „Până unde merge limita de înÈ›elegere È™i de acceptare a unui dialog civilizat? Dumneavoastră, de pildă, aÈ›i accepta patriotismul unui homosexual?”...

 

N-am răspuns imediat, pentru că nu era o întrebare obiÈ™nuită, la care să răspunzi spontan, È™i mărturisesc că niciodată nu-mi pusesem problema patriotismului în astfel de termeni. Mă confruntam cu propriile mele dogme È™i prejudecăÈ›i, induse de propriul meu sistem de valori. Am constatat însă, cu satisfacÈ›ie, după câteva momente de reflecÈ›ie, că răspunsul interior era DA! Chestiunea nu avea nicio legătură cu atitudinea mea publică privind familia tradiÈ›ională È™i nici cu problema în sine. Sunt două teme net distincte, cu întrebări È™i răspunsuri specifice...

 

Da, CERTITUDINEA este un fel de steag de luptă. Suntem în tranÈ™ee, pe linia întâi, È™i asupra noastră se trage din toate părÈ›ile. Dacă nu luptăm împreună, MURIM! 

 

Afisari: 230
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter