Se încarcă pagina ...

Cui îi este frică de UZPR?

Data publicarii: 03.08.2017 15:27:00

Mă tot întreb cum a fost posibil, într-un moment relaxat din viaÈ›a Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti din România - poate cel mai relaxat de la înfiinÈ›are încoace - , brusc, intempestiv, fără logică aproape, să izbucnească un scandal pe care niciun om cu mintea normală nu l-ar fi prevăzut. ZiariÈ™tii din întreaga breaslă, tineri È™i mai puÈ›in tineri, îÈ™i găsiseră, în sfârÈ™it, un reazem moral, un centru de reprezentare È™i protecÈ›ie profesională.

 

Sintetic È™i cam preÈ›ios spus, ceea ce reprezintă o È›ară pentru un cetăÈ›ean, reprezintă o uniune profesională  pentru cei care fac parte din ea...

 

Mă tot întreb È™i încep să-mi dau È™i răspunsuri. Timid, deocamdată, È™i mai mult intuitiv, dar faptele se derulează vertiginos într-o singură direcÈ›ie È™i spre o singură explicaÈ›ie, pe care timpul o va confirma sau nu. Sper să nu...

 

Concluzia la care aproape că am ajuns este următoarea: nu Doru Dinu Glăvan ca persoană este problema (para)militarilor care au comis puciul, ci UZPR. În ultimii ani, o mare parte a presei s-a polarizat în jurul acestei structuri de breaslă, care „risca” să devină o forÈ›ă organizată. Iar o forÈ›ă mediatică bine organizată, la nivel naÈ›ional, e ultimul lucru pe care È™i l-ar fi dorit structurile puterii È™i duÈ™manii naÈ›iunii, de oriunde ar fi ei. La această coagulare a forÈ›elor media s-a adăugat È™i alegerea simbolică a lui Mihai Eminescu, de către UZPR, drept  model tutelar È™i de conÈ™tiinÈ›ă al ziaristului român.

Or, se È™tie, Mihai Eminescu e simbolul românismului absolut, pe când trendul impus de sus în jos (sau de afară spre înăuntru), e globalismul. Ce să caute un asemenea simbol centripet al conÈ™tiinÈ›ei identitare într-o lume centrifugă? Și, mai ales, ce să caute un asemenea simbol într-o breaslă a formatorilor de opinie? Dacă le vin idei?

 

În concluzie, s-a declarat „stare de urgenÈ›ă” È™i s-a dat „ordinul de zi pe unitate”: dezbinare generală! Tactica de luptă: circul. Și, vorba unui fost È™ef CIA, dacă te pricepi să manipulezi atenţia oamenilor şi pui în stânga lor un spectacol de circ, nu vor observa portavionul din dreapta. În cazul de faţă, circul din stânga este scandalul artificial dintre puciÈ™tii membri ai Consiliului director È™i preÈ™edintele UZPR, iar portavionul din dreapta este artileria îndreptată împotriva Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti. Care trebuie spulberată, atomizată, înjumătăÈ›ită, orice, numai să stea în banca ei, nu să tulbure apele Parlamentului cu numele lui Eminescu È™i ziua de 28 iunie - Ziua Ziaristului Român. Păi Uniunea asta chiar nu pricepe că NU E VOIE?

 

Și s-a trecut la represalii. AÈ™a-zisa È™edinÈ›ă a Consiliului director  din 19 iulie a fost un exemplu de execuÈ›ie cominternistă în numele „conducerii colective”, pe baza principiului „pleacă tu, să venim noi”. Și Doru Dinu Glăvan, pentru ca toate acestea să nu devină publice, până la clarificarea lor internă, pe baza statutului È™i a legii, chiar a acceptat să-È™i delege temporar o parte a atribuÈ›iilor de preÈ™edinte.

 

Numai că spiritul de haită i-a dat de gol pe „cei trei È™i jumătate”, adică Fulea, Petrescu, Frangulea È™i „ jumătate” din Adi Cristi (voi explica mai încolo cum e cu „jumătatea”). Pe 20 iulie, în timp ce Doru Dinu Glăvan era la sediu, pregătindu-se să le lase paramilitarilor situaÈ›ia în regulă, pentru a nu crea disfuncÈ›ionalităÈ›i, a primit de la unul dintre colonei un ultimatum stupefiant, din care îmi permit, fără acordul lui Doru Dinu Glăvan, să public un fragment. O fac pentru că pudoarea È™i discreÈ›ia preÈ™edintelui sunt total neproductive în acest moment, ba chiar dăunătoare. Și pentru că nu mai este posibilă clarificarea internă a acestui aspect, până la Adunarea Generală extraordinară, È™i este nedrept ca asupra preÈ™edintelui să planeze, în toată această perioadă, vreo umbră de îndoială, pentru cei care nu cunosc caracterul È™i calitatea celorlalÈ›i...

 

Ultimatumul colonelului era scris cu o ademenitoare culoare mov (orice femeie care se respectă trebuie să poarte puÈ›in mov, nu?) È™i, pe alocuri, cu roÈ™u. Evident, scrisoarea nu era nici parfumată, nici È™tampilată, căci a fost transmisă prin mail, iar È™tampila UZPR nu fusese încă sustrasă... Iată fragmentul:

 

„...În acest scop, vă rog respectuos să fiţi în măsură ca să predaţi:

1. Cheile de la intrarea în sediu, de la toate încăperile – inclusiv de la actualul birou al Dumneavoastră, care va deveni sala Consiliului Director al UZPR -, de la toate dulapurile, fişetele şi birourile aferente.

2.Ştampila UZPR, sigiliul Uniunii, aparatul pentru timbru sec şi ştampila cu viza UZPR, pentru legitimaţii.

3.Telefoanele de serviciu, sim-urile, cele şapte telefoane primite de la Orange, ca bonus, împreună cu toate contractele de telefonie mobilă.

4.Laptopul preluat de la predecesorul Dumneavoastră, care va fi pus la dispoziţia personalului administrativ din sediul Uniunii, conform deciziei Secretarului General al UZPR.

5.Tableta. 

6. Două carduri cu memorie Sony, în care se află arhiva UZPR.

7. Lista completă, cu adeverinţele pentru indemnizaţii. 

8. Dosarul administrativ, în original.   

9. Evidenţa electronică pe care o are preşedintele UZPR.

10. Alte bunuri fixe şi mobile, din biroul momentan personal şi din afara acestuia.  

11.Inventarul obiectelor din biroul momentan al preşedintelui UZPR.  

12.Extras de cont bancar.
 

Concomitent, contăm pe înţelepciunea Dumneavoastră, pentru ca Secretarul General al UZPR să obţină a doua semnătură la bancă. 

Credem că veţi acţiona rapid şi concret pentru preluarea, de către Secretarul General al Uniunii, a website-ului UZPR, în cursul săptămânii viitoare, până joi, 27 iulie 2017, ora 13.00.

Operaţiunea de predare-primire se va încheia, cel mai târziu, pe 21 iulie 2017, la ora 13.00. 

În numele colegilor din Consiliul Director vă mulţumesc frumos pentru lucrurile bune făcute pe timpul mandatului Dumneavoastră şi vă doresc multă sănătate şi viaţă frumoasă, alături de cei dragi.

Conform principiului conducerii colective, acest mesaj a fost transmis, concomitent, şi Domnului Vicepreşedinte Adi Cristi şi Domnului Secretar General Adrian Fulea...”.

 

În faÈ›a unei asemenea insolenÈ›e strigătoare la cer, nu cred că există pe lumea asta un om, pentru care demnitatea mai înseamnă ceva, care să accepte umilinÈ›a. Căci el (ei) nu voia(u) numai atribuÈ›iile preÈ™edintelui, ci È™i cheile de la intrarea în sediu, È™tampila UZPR, sigiliul Uniunii, aparatul pentru timbru sec şi ştampila cu viza UZPR, pentru legitimaţii, telefoanele de serviciu, sim-urile, laptopul, tableta, cardurile de memorie, inventarul obiectelor din biroul MOMENTAN (s.n.) al preşedintelui UZPR, alte bunuri fixe şi mobile, din biroul MOMENTAN (s.n.) personal etc., etc. Mai lipseau, de pe listă, centura, È™ireturile, obiectele ascuÈ›ite sau tăioase, tot ce trebuie să predai înainte de a intra la arest sau la închisoare...  

 

Epistola se încheie, ipocrit È™i cinic, cu „vă mulţumesc frumos pentru lucrurile bune făcute pe timpul mandatului Dumneavoastră şi vă doresc multă sănătate şi viaţă frumoasă, alături de cei dragi”. Adică „Hai, cară-te mai repede!”. Fraza este însă È™i un autodenunÈ› involutar, în care se exprimă explicit intenÈ›ia de fapt a demersului: debarcarea lui Doru Dinu Glăvan È™i preluarea puterii. Nici vorbă de rezolvarea unor disfuncÈ›ionalităÈ›i interne. Adică exact ceea ce am denunÈ›at eu în cadrul Consiliului È™i, ulterior, public. 

 

În legătură cu cei „trei È™i jumătate” (parafrază ad-hoc a lui „doi È™i-un sfert”), „jumătatea” reprezintă jocul la două capete al vicepreÈ™etintelui Adi Cristi. După ce a condus impecabil È™edinÈ›a, atrăgându-le atenÈ›ia celorlalÈ›i că nu cunosc statutul, că dosarele incriminate sunt în regulă etc., la sfârÈ™it, i-a pus lui Doru Dinu Glăvan următoarea întrebare-capcană: „Tu ce sancÈ›iune È›i-ai da pentru greÈ™elile pe care le-ai făcut?”. Iar preÈ™edintele, încă încrezător în rezolvarea pe cale paÈ™nică a neînÈ›elegerilor, a răspuns: „Îmi deleg temporar o parte din competenÈ›e Consiliului director, unuia dintre preÈ™edinÈ›i”. Adi Cristi a zis că el nu poate să se implice, fiind din IaÈ™i, È™i aÈ™a a ajuns colonelul Ion Petrescu vioara primă. O vioară stridentă È™i dezacordată... 

 

A urmat ultimatumul pe care l-am prezentat, dar lucrurile nu s-au oprit aici. PuciÈ™tii au ocupat site-ul organizaÈ›iei, schimbând în server parola de acces È™i deschizând trei usere noi, pentru „ai lor”. Doru Dinu Glăvan, fiind în drept, le-a blocat, la rândul lui, domeniul uzp.org.ro È™i a deschis o formă provizorie de comunicare, pentru a se putea adresa, totuÈ™i, oficial, membrilor organizaÈ›iei. ConÈ›inutul site-ului a rămas însă la ceilalÈ›i, căci proprietarul serverului este o relaÈ›ie a unuia dintre colonei. Rapid, aceÈ™tia au cumpărat un alt domeniu È™i au „turnat” în el tot conÈ›inutul paginii web al UZPR... Război asimetric în toată regula!

 

Între timp, prinzând un moment în care preÈ™edintele UZPR tocmai ieÈ™ise din sediu, colonelul STS Adrian Fulea s-a dus la secretariatul Uniunii È™i, somându-l / ameninÈ›ându-l / intimidându-l pe secretar, i-a luat È™tampila UZPR. Cu care, evident, se pot produce documente false, fie incriminante pentru Doru Dinu Glăvan, fie atenuante pentru membrii „juntei”. Vă daÈ›i seama unde s-a ajuns, în numele „conducerii colective”? Nu e nicio „conducere colectivă”, e viol în grup, cu uÈ™ile închise. Miza este mult mai mare decât simpla debarcare a lui Doru Dinu Glăvan. El este doar un obstacol - ce-i drept, neaÈ™teptat de rezistent - al unui „proiect” de atomizare a UZPR. Și, se pare că, la sfârÈ™it, „misionarii” vor putea raporta regulamentar: misiune îndeplinită.

 

Chiar dacă Doru Dinu Glăvan nu va fi dat jos, o perioadă destul de lungă Uniunea va fi ocupată cu reparaÈ›iile È™i recuperarea daunelor. În primul rând cu recăpătarea prestigiului mânjit cu dejecÈ›ii. Deci, o va lua cumva de la capăt, amânând sau încetinind proiectele în derulare. Între timp, Uniunea a început să se dividă, fie din oportunismul unora, fie din laÈ™itatea altora, fie din necunoaÈ™tere, fie din răzbunare. Până la Adunarea Generală Extraordinară vor fi deja două tabere.

 

P.S. Am o nedumerire È™i o aÈ™teptare din partea ziariÈ™tilor militari, membri ai UZPR, alÈ›ii decât membrii „juntei”. AÈ™tept un punct de vedere deschis È™i ferm faÈ›ă de această situaÈ›ie fără precedent. Eu, de exemplu, cred că militarii care au comis puciul reprezintă petele de unsoare de pe uniforma militară, dar s-ar putea să greÈ™esc. AÈ™tept ca ziariÈ™tii militari să ia atitudine faÈ›ă de confraÈ›ii lor pe care eu îi consider „puciÈ™ti” È™i, eventual, să mă corecteze pe mine, dacă e cazul. Conform codului de onoare È™i demnitate militară, de care face atâta caz colegul lor, colonelul Ion Petrescu.   

 

Afisari: 529
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Dan (Aug, Fri 04, 2017 / 05:05)
Ha, ha, ha.
O grămadă de vorbe fără a zice nimic, articolul dv. È™i în mod special PS-ul mă duc cu gândul la o retragere din UZP. De ce?
Nu fac parte dintre "ziariÈ™tii militari", nu vreau să fiu asimilat cu "codul de onoare È™i demnitate militară". M-am înscris în UZP pentru un singur fapt: - este singura uniune, în breaslă, ce are cod deontologic, ei bine pentru acest cod m-am înscris, nu pentru junte sau lovituri de palat. Nu sunt,nu am fost, nu voi fi È™i nici nu-mi doresc a fi asociat întru-n fel cu oportunismul sau stilul cazon.
RămâneÈ›i cu puciÈ™ti È™i nepuciÈ™ti, cu militarizarea forÈ›ată È™i spiritul cazon, eu prefer LIBERTATEA PRESEI.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter