Se încarcă pagina ...

Cum să-ti faci o nouă Constitutie, când statul te vrea prost

Data publicarii: 05.11.2019 08:57:00

 

Articol apărut în numărul 8 al revistei „CERTITUDINEA”

 

Momentul absolut semnificativ al elaborării unei Constituţii ţine de viziunea iniţială transpusă în practică prin mecanismele constituţionale. Această viziune are grup ţintă, obiective, principii, mijloace, metode, mecanisme şi alte instrumente de luat în considerare pentru a ajunge, în final, un produs extrem de complex, ce permite proiectarea unui management naţional performant.

 

Într-un fel, Constituţia este asemănătoare cu o arhitectură de plan de afaceri sau cu structura administrativă a unei companii mari. Deosebirea nu este de esenţă, ci de gradul de complexitate. Această complexitate rezidă în faptul că aplicarea Constituţiei trebuie să genereze alte reguli, aplicabile local în orice domeniu, dar trebuie să fie, de asemenea, un ansablu organic care să nu genereze incompatibilităţi în sistem, la niciun nivel de aplicare. 

Juriştii şi grupurile de interese politice

Pentru atingerea acestor obiective, este necesar să se proiecteze întreaga arhitectură ca un sistem cibernetic cu foarte mare rigoare, atât la nivelul mecanismelor interne, cât şi la nivelul calităţii componentelor mecanismului. Un astfel de sistem de leadership, management, administraţie, aplicare locală, care trebuie să acopere toate domeniile de activitate şi toate nivelele de administrare, nu se poate face cu amatori, ci cu personal profesionalizat. Din această cauză, Constituţia trebuie să includeă atat procedurile, cât şi standardele de selecţie sau pregatire ale acestui aparat ce o poate pune în funcţiune.

Din acest punct încep marile probleme:

1. Juriştii care “se pricep” la drept constituţional nu au viziune de ansamblu a unui sistem funcţional, ci doar experienţa comparativă a altor constituţii, ceea ce va produce găuri în acoperirea cu reguli precise a sistemului, suprapuneri de sarcini în alte părţi şi disfuncţii în derulare

2. Grupurile de interese politice, aflate în spatele tentativelor de elaborare a noii Constituţii au propriile criterii de alegere a personalului administrativ; experienţa recentă arata, în fapt, politizarea şi deprofesionalizarea din administraţie, ceea ce face ca mecanismul să nu poată fi proiectat în aşa fel încât să funcţioneze economic. Consecinţele le vedem acum în criza economică şi în faptul că statul este un extrem de prost gestionar al ţării – a ajuns să trăiască doar din împrumuturi bancare. 

Agresivitatea pasivă a sistemului politic 

Riscăm astfel, printr-o proiectare la fel de slabă, să avem o altă Constituţie care să favorizeze aceleaşi (sau alte) grupuri de interese, în loc să avem o Constitutie care să permită unei populaţii largi să trăiască într-un sistem sustenabil. Un exemplu în această direcţie este dilema bi-cameralismului sau uni-cameralismului. Dacă privim problema din perspectiva experienţei internaţionale, însă fără viziune sistemică a ansamblului, obţinem un set de date complet irelevante, fără susţinerea altor date din arhitectura conceptuală a sistemului.

Este clar că, pentru a obţine un parlament funcţional, e absolut necesară existenţa grupurilor de expertiză înaltă, capabile să proceseze datele interne şi să prognozeze reacţiile unor modificări în sistem, la fel cum este necesară existenţa unor grupuri ce au experienţa concretă a realităţii, în domeniile lor de activitate. Dacă modelul calitativ de selecţie a politicienilor va permite accesul experţilor pe domenii în Parlament şi dacă masa critică de experţi e suficient de mare încât să permită această selecţie, se poate discuta de o structură bicamerală. Dacă masa critică nu există, atunci se impune necesitatea formării unei structuri de policy makers care să nu se schimbe la fiecare fluctuaţie politică şi care să asigure atât continuitatea programelor, cât şi expertiza tehnică, într-un parlament unicameral. Problema nu poate fi tratată ca subiect de dispută juridică, atâta timp cât nu se leagă de multe alte aspecte esenţiale ale Constituţiei.

Nu pot să nu remarc, în acest sens, excluderea din sistem a tinerilor ce au fost trimişi de statul român – pe banii României! – să studieze în strainătate pentru a reveni ca policy makers în aparatul guvernamental. Aceştia sunt condamnaţi acum la o situaţie fără ieşire: deoarece au primit bursă, nu se pot angaja decât în structurile de stat. Dar statul nu-i doreşte şi nu-i angajează! Prin aceeaşi agresivitate pasivă este descurajată şi întoarcerea în ţară a tinerilor cu studii înalte, făcute în străinătate. Acestea arată tendinţa spre autocraţie şi parlament format din nespecialişti, uşor manipulabil de alţii, pentru că nu au valoare profesională autentică.

Proiectarea unui nou dezastru

Complexitatea uriaşă a unui astfel de model organizatoric nu poate fi acoperita cu discuţii şi dispute, ci cu o modelare matematică şi cibernetică a ansamblului. Conceptul gândirii globale şi aplicării locale este util dar, în cazul în care se lucreaza la maniera “cartea roşie”, ce cuprinde instrucţiuni de aplicare a unor concepte generale, în mod sigur vom cădea în situaţia de nesustenabilitate a ansamblului şi de apariţie a unor contradicţii inevitabile. Aceste contradicţii au fost totdeauna generate de utilizarea unui sistem impropriu de măsurare a performanţei, calităţii şi bunei guvernanţe. Mai exact, s-a folosit un sistem ce evalua cantitativ procese calitative, ceea ce a produs totdeauna si pretutindeni, mari tensiuni sociale.

Suntem martorii recenţi ai încercărilor de reorganizare permanentă a vechii Constituţii, cârpită pe ici, pe colo, tot timpul şi cu efect zero. Interpretarea acesteia prin Curtea Constituţională a ajuns să aibă o valoare predictivă la fel de mare ca a oraculului din Dephi.
În aceste condiţii, o proiectare făcuta fără matematicieni, logicieni, ciberneticieni şi specialişti în modelare situaţională, în cazul noii Constituţii, înseamnă proiectarea unui dezastru viitor. Dar noi suntem sătui de cel prezent.
 

Regim autocratic sau democraţie participativă?

Ca să putem crea o Constituţie coerentă este necesar să ţinem seama de factorii culturali, economici sau sociali locali, dar fără să masacrăm pricipiile economice din Constituţie, care trebuie să permită îmbunătăţirea acestor factori locali. O Constituţie bine făcută trebuie să permită îmbunătăţirea factorilor locali, nu permanentizarea lor în şabloane comportamentale, care deseori nu ne onorează.  

Această emancipare a factorilor locali, necesară bunei funcţionari a statului, este însă în directă contradicţie cu nevoile politicienilor de a fi realeşi, manipularea şi prostirea populaţiei fiind mult mai simplă şi mai ieftină decât emanciparea acesteia. Dacă statul te vrea prost - ca să fii un bun cumpărător, un bun soldat şi un bun votant, iar acest deziderat se pune în aplicare prin structurarea mecanismelor constituţionale - , vom ajunge la o Constituţie în care se proiectează un regim autocratic.  

Dacă statul te vrea perfomant şi proactiv, avem un alt set de reglementări, care conduc spre un sistem de democraţie participativă. Aceste seturi de reguli există, dar nu sunt explicate populaţiei care ar trebui să decidă, în fond, cum vrea să traiască, sub ce tip de regim. Pe de altă parte, acest gen de decizie trebuie să fie în egală măsură permis de mecanismele constituţionale. 

Dacă specialiştii autentici nu se implică acum, mai târziu n-au de ce să se plângă

Problema cea mai mare a Constituiţiei este că trebuie să fie minimală, adică, printr-un număr nimim de reguli, să asigure cadrul tuturor celorlalte reguli derivate, respectiv legile organice, normele de aplicare şi chiar mecanismele de organizare internă a structurilor economice sau sociale. Ei, bine, la nivelul acestor principii, începe marea dilemă: vrem sau nu să trăim în funcţie de anumite principii - bine definite şi unanim acceptate? 

Putem foarte bine să trăim fără niciun fel de principii sau valori etice sociale, valorice, calitative sau de responsabilitate şi implicare socială, managerială sau de respect al drepturilor şi de îmbunătăţire a mediului natural şi social. Am văzut cu toţii că, într-o lume fără “prinţipuri” - vorba lui Caragiale - , se pot prinde peşti mari în ape tulburi şi se pot trage cele mai mari tunuri. Să nu uităm că paradisul marilor averi făcute peste noapte a fost România sub actuala Constituţie. Specularea sărăciei şi ignoranţei s-au dovedit extrem de profitabile pentru “băieţii şmecheri”.
Dacă vrem un alt tip de realitate şi o altă Românie, trebuie să fim extrem de atenţi la Constituţie. Aici este sămânţa viitorului, bună sau rea. Dacă acum, când se proiectează viitorul, nu se implică specialiştii autentici, mai târziu nu vor mai avea de ce să se plângă că este rău.

 


 

Afisari: 461
Autor: Dr. FLORIAN COLCEAG
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter