Se încarcă pagina ...

Cum se poate realiza, fără turbulente, statul comun România - Republica Moldova

Data publicarii: 25.03.2020 06:20:00

Articol apărut în numărul 60 al revistei „CERTITUDINEA”

 

DeÈ™i, în contextul controversatelor alegeri parlamentare din 2016, evenimentul pe care îl semnalez a trecut aproape neobservat în România, proeminenÈ›a È™i îndrăzneala lui istorică nu pot fi negate nici astăzi. E vorba de constituirea, pe 27 Martie 2016, la ChiÈ™inău, după modelul primului Sfat al Èšării (cel din 1917), a SFATULUI ÈšĂRII 2, un parlament paralel cu cel al Republicii Moldova, organizaÈ›ie care a repus pe tapet, în conformitate cu TOATE tratatele internaÈ›ionale derulate din 2017 până în ziua de azi, valabilitatea actului Unirii Basarabiei cu România de la 27 MARTIE 1918. Întrucât, conform acestor tratate È™i legislaÈ›iei internaÈ›ionale în curs, Basarabia continuă să fie, de jure, parte componentă a României, Nicolae Dabija, preÈ™edinte ales al Sfatului Èšării 2, a propus un proiect viabil de aplicare a acestei continuităÈ›i. Din păcate, întrucât acest proiect, a cărui expunere o prezentăm mai jos, era dependent de voinÈ›a instituÈ›iilor puterii din România È™i Republica Moldova È™i cum reprezentanÈ›ii acestor structuri NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU ROMÂNIA (poate doar în sensul de duÈ™mani ai ei), proiectul academicianului Nicolae Dabija a rămas o construcÈ›ie perfectă dar... inoperantă. Rămâne să devină operativ cândva, în mileniul acesta, poate, când România È™i Republica Moldova vor fi conduse de ROMÂNI. (Miron Manega)

 

 

1.700 de delegaÈ›i din organizaÈ›ii neguvernamentale unioniste au votat, la 27 Martie 2016, la ChiÈ™inău, formarea Sfatului Èšării 2 È™i obiectivele ce trebuiau parcurse pentru ca unirea Republicii Moldova cu România să aibă loc cel târziu în 2018. Organismul a fost creat de Platforma Unionistă AcÈ›iunea 2012 È™i Blocul UnităÈ›ii NaÈ›ionale, format din mai multe organizaÈ›ii non-guvernamentale din Republica Moldova, È™i intelectuali reprezentaţi de Forul Democratic al Românilor din Moldova, Uniunea Scriitorilor din Moldova şi o parte a membrilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Acest parlament paralel, al unioniÈ™tilor, era format din 101 de persoane, printre care Mircea Druc (fost premier al Republicii Moldova), Nicolae Dabija – preÈ™edintele Forumului Democratic al Românilor, Ion Ungureanu – actor È™i regizor, Alexandru MoÈ™anu – istoric, Ion Negrei – istoric, celebrul compozitorul Eugen Doga, Arcadie Suceveanu – poet È™i jurnalist, Nicolae Botgros – violonist È™i dirijorul Orchestrei de muzică populară „Lăutarii”, Petru Hadârcă – actor È™i fost director al Teatrului NaÈ›ional, Petru Bogatu – scriitor È™i jurnalist etc.

 ___________________                                                                         _____________________

 

 

La 27 martie 1918 Sfatul Èšării, organul legal, reprezentativ al Republicii Democratice MoldoveneÈ™ti a votat Unirea Basarabiei cu România, încadrându-se perfect în normele dreptului internaÈ›ional, care stabilesc dreptul popoarelor la autodeterminare, prevedere consemnată È™i de Tratatul de Pace de la Paris din 4 iunie 1920, prin care Consiliul Suprem al ConferinÈ›ei de Pace recunoaÈ™te Unirea Basarabiei cu România. PărÈ›ile semnatare consfinÈ›esc faptul că, din punct de vedere geografic, etnografic, istoric, Basarabia a fost din toate vremurile pământ românesc È™i a constituit o parte integrantă È™i indivizibilă a Principatului Moldovei. MenÈ›ionăm că atât Actul Unirii Basarabiei cu România, semnat la 27 martie 1918, cât È™i Decretul Lege nr. 842 din 9 aprilie 1918, care se referă la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 8 din 10 aprilie 1918, nu au fost anulate până în prezent.

 

La 16 martie 1921, în Tratatul semnat între Turcia, ca succesoare a Imperiului Otoman, È™i U.R.S.S., ca succesoare a Imperiului Èšarist, la articolul VI, se consemnează că toate tratatele semnate anterior de către cele două imperii sunt nule (deci inclusiv tratatul din 16 mai 1812 de la BucureÈ™ti, prin care Imperiul Èšarist îÈ™i anexa Basarabia).

 

Mai mult, la 4 iulie 1933, România È™i U.R.S.S. au semnat ConvenÈ›ia de la Londra privind definirea agresorului, prin care se recunoÈ™teau teritoriile existente ale È›ărilor semnatare.

 

La 23 august 1939, între Germania È™i URSS s-a semnat Pactul Ribbentrop - Molotov, încălcându"-se astfel flagrant prevederile Pactului Kellogg-Briand, din 27 august 1928, de la Paris, prin care se scoate în afara legii folosirea războiului pentru rezolvarea problemelor dintre state. Subliniem că Pactul Kellogg-Briand a fost semnat de 62 de naÈ›iuni È™i că a produs efecte juridice începând cu 24 iulie 1929. În S.U.A., acesta a devenit parte a ConstituÈ›iei, fiind inclus în capitolul al 6-lea.

Semnarea Pactului Ribbentrop - Molotov a însemnat, de fapt, declanÈ™area celui de-al Doilea Război Mondial.

 

La 24 decembrie 1989, Congresul DeputaÈ›ilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat semnarea Protocolului adiÈ›ional din 1939 È™i „a altor înÈ›elegeri secrete cu Germania”, recunoscând că „acestea sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei È™i de valabilitate, din momentul semnării lor. Acestea nu au creat o bază juridică în relaÈ›iile U.R.S.S. cu terÈ›e È›ări, dar au fost folosite de către Stalin şi aliaÈ›ii săi pentru a declara ultimatumuri altor state, folosind principiul forÈ›ei, încălcând dreptul internaÈ›ional şi obligaÈ›iunile asumate”.

 

În acel moment, când Basarabia se afla în componenÈ›a U.R.S.S., Hotărârea Congresului DeputaÈ›ilor Poporului trebuia să producă efecte, ca, de exemplu, cedarea benevolă, către Statul Român, a teritoriului Basarabiei. În loc de acest act reparatoriu, firesc, U.R.S.S. a acceptat È™i facilitat apariÈ›ia statului „suveran È™i independent” Republica Moldova, dar a contribuit decisiv, în acelaÈ™i timp, la apariÈ›ia zonelor cu pretenÈ›ii secesioniste: Transnistria È™i Autoritatea Autonomă Găgăuză – Gagauz -Yeri. În acest fel, Rusia se delimitează, în mod oficial, de problema basarabeană.

 

În lipsa unui temei juridic, FederaÈ›iei Ruse nu i se poate pretinde reîntoarcerea Basarabiei! Considerăm că Hotărârea Congresului DeputaÈ›ilor Poporului din 1989 nu este altceva decât unul dintre momentele de debut ale „războiului hibrid”, pe care statul rus (indiferent sub ce formă a existat) îl poartă cu Occidentul. Din păcate, de abia astăzi putem face o „lectură” corectă a faptelor prezentate.

 

Amintim în acest context că generalul rus Kuropatkin, în memorandumul său trimis împăratului în anul 1900, spunea că: „în ultimii 200 de ani, Rusia a fost în război 128 de ani È™i a avut pace 72 de ani. Din cei 128 de ani de război – doar 5 ani au fost războaie de apărare È™i 123 de cucerire”.

 

     1939. Războiul sovieto-finlandez. „Agresiva” armata finlandeză, cu 60 de tancuri, a atacat „paÈ™nica” U.R.S.S. care, întâmplător, avea la graniÈ›a cu Finlanda 2.300 de tancuri! Liga NaÈ›iunilor a declarat U.R.S.S. stat agresor È™i a exclus-o din rândul membrilor săi.

 

ApariÈ›ia Republicii Moldova a reprezentat È™i începutul unui proces de redeÈ™teptare naÈ›ională, ceea ce, practic, a obligat FederaÈ›ia Rusă să declanÈ™eze Războiul de pe Nistru, din 1992. Dacă la 1 martie Republica Moldova devenea stat membru al O.N.U., la 2 martie începea războiul amintit. Ghenadii Selezniov, preÈ™edintele Dumei de Stat a Rusiei, adresându-se conducerii de la ChiÈ™inău, în 2002, declara: „Noi (Rusia) am organizat acest conflict la Nistru, pentru ca Moldova să rămână mereu È›intuită spre această direcÈ›ie È™i să nu poată face unirea cu Romania”.

 

Confirmarea acestei declaraÈ›ii se produce È™i prin Hotărârea C.E.D.O. din 8 iulie 2004, în cazul „IlaÈ™cu versus FederaÈ›ia Rusă È™i Republica Moldova”. Astfel, Curtea a constatat faptul că, în timpul conflictului moldo-rus din 1991-1992, forÈ›ele armatei a XIV-a, staÈ›ionate în Transnistria – forÈ›e care au aparÈ›inut succesiv U.R.S.S., C.S.I. È™i Rusiei, au luptat alături de forÈ›ele separatiste.

Iar în 2015 o rezoluÈ›ie a Adunării Parlamentare a Europei (APCE) stabileÈ™te fără echivoc că FederaÈ›ia Rusă este „È›ară agresor”.

 

În opinia noastră, trei sunt elementele prin care influenÈ›a rusă s-a manifestat pregnant:

  • frica inoculată de-a lungul unei experienÈ›e traumatizante, manifestate prin deportări, crime, foamete, organizată de către sovietici în 1946 -1947, însoÈ›ită adesea de acte de canibalism;
  • implementarea forÈ›ată a ideologiei bolÈ™evice care, însoÈ›ită de teroare, a dus la deformarea genomului celor rămaÈ™i în Basarabia, după perioada 1944 – 1953;
  • dependenÈ›a energetică qusi-totală faÈ›ă de statul rus, ceea ce a înlesnit un È™antaj permanent al acestuia.

 

După 26 de ani de la declararea independenÈ›ei, Republica Moldova este cea mai săracă È›ară din Europa È™i una dintre cele mai corupte È›ări din lume, Conform Raportului CompetitivităÈ›ii Globale pentru 2014, realizat de World Economic Forum.

De asemenea, după cum a apreciat secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, Republica Moldova „riscă să devină următoarea criză de securitate a Europei, cu potenÈ›iale consecinÈ›e dincolo de frontierele ei”.

Suntem martorii dorinÈ›ei tot mai evidente a FederaÈ›iei Ruse de a recuceri statutul de putere hegemonică, pe care a avut-o U.R.S.S.-ul, precum È™i refacerea sferei sale de influenÈ›ă.

 

Modificarea, în ultimii ani, prin forÈ›ă, a graniÈ›elor unor state, precum Georgia È™i Ucraina, de către FederaÈ›ia Rusă, poate duce la rescrierea unor capitole din dreptul internaÈ›ional. Fără apărarea fermă de către U.E. È™i N.A.T.O. a principiilor statuate după cel de-al Doilea Război Mondial (ex. Acordul de la Helsinki din 1975) ar putea declanÈ™a noi agresiuni ruseÈ™ti în sudul Ucrainei È™i în Republica Moldova.

 

 

Èšinând cont de raporturile speciale dintre România È™i Republica Moldova, datorate trecutului milenar comun, în spaÈ›iul istoric, etnic È™i spiritual al devenirii sale naÈ›ionale,

fiind conÈ™tienÈ›i de responsabilităÈ›ile È™i obligaÈ›iile noastre faÈ›ă de generaÈ›iile precedente, actuale È™i viitoare,

apreciind din aceste considerente că este momentul săvârÈ™irii unui act de dreptate, în concordanÈ›ă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală È™i de drept internaÈ›ional,

Biroul Permanent al Sfatului Èšării 2, la 10 iunie 2016, a aprobat ideea creării unui stat comun România – Republica Moldova.

Statul comun va fi o asociaÈ›ie a două state suverane, independente, unitare È™i indivizibile.

Această asociaÈ›ie de state este o formă a vieÈ›ii internaÈ›ionale, care È›ine numai de competenÈ›a statelor componente.

Statele au între ele doar raporturi de drept internaÈ›ional È™i nu de drept constituÈ›ional (drept intern).

 

Statul comun va lua naÈ™tere printr-un Tratat internaÈ›ional, ratificat de către Parlamentele statelor componente.

Statul comun va fi bazat pe principiile È™i normele unanim recunoscute de dreptul internaÈ›ional, de legislaÈ›ia Republicii Moldova, a României, precum È™i a normelor Uniunii Europene.

Este esenÈ›ial de subliniat că acest Tratat nu aduce atingere ConstituÈ›iilor statelor membre, ceea ce înseamnă că nu este necesară organizarea de referendumuri pentru aprobarea acestuia.

 

Scopul înfiinÈ›ării Statului România - Republica Moldova îl constituie apărarea intereselor comune, aÈ™a cum sunt ele definite de fiecare dintre părÈ›i, între care amintim:

  • respectarea „DeclaraÈ›iei Universale a Drepturilor Omului È™i a Drepturilor È™i LibertăÈ›ilor Fundamentale ale Omului” prevăzute în ConstituÈ›iile statelor membre;
  • asigurarea securităÈ›ii naÈ›ionale;
  • consolidarea statului de drept È™i prin lupta reală cu corupÈ›ia;
  • propăÈ™irea economică, al cărei rezultat direct va fi eradicarea sărăciei;
  • armonizarea legislaÈ›iei statelor membre etc.

 

Buna funcÈ›ionare a statului comun presupune constituirea unui Organ Colectiv Reprezentativ ale cărui atribuÈ›ii È™i împuterniciri sunt stabilite în cadrul tratativelor dintre statele membre È™i stipulate într-un instrument juridic separat (Regulament, Acord etc.).

Hotărârile Organului Colectiv Reprezentativ devin obligatorii pentru cele două state numai după ce sunt ratificate de către Parlamentele lor.

Acest Organ Colectiv Reprezentativ nu are suveranitate, nu subordonează alte organe ale celor două state È™i de aceea un stat membru poate participa la crearea statului comun doar cu o parte a teritoriului lui.

 

 

În cazul apariÈ›iei unor disfuncÈ›io­nalităÈ›i majore, care depăÈ™esc cadrul negocierilor, Statul comun îÈ™i încetează existenÈ›a, conform prevederilor stabilite prin Tratatul InternaÈ›ional de Constituire.

 

Considerăm că înfiinÈ›area acestei asociaÈ›ii de state România - Republica Moldova reprezintă o necesitate a momentului actual È™i datorită mentalităÈ›ii populaÈ›iei din stânga Prutului. Politica de deznaÈ›ionalizare a dus la un anume grad de depersonalizare, ceea ce poate conduce la respingerea creării României Mari, prin referendum, pentru o perioadă nedefinită.

Beneficiile sigure ale funcÈ›ionării Statului comun vor anihila în bună măsură reticenÈ›ele populaÈ›iei medii faÈ›ă de ideea reunificării.

 

Sfatul Èšării 2 propune, de asemenea, în contextul Centenarului Marii Uniri din 1918, recunoaÈ™terea ope legis a cetăÈ›eniei române pentru populaÈ›ia din Basarabia.

 

La 27 martie 1918 Sfatul Èšării a votat unirea cu România, ceea ce înseamnă că, printr-un act oficial (Actul Unirii), recunoscut de È›ările europene, urmat de legislaÈ›ia aferentă, locuitorii Basarabiei au devenit cetăÈ›eni români. Conform ConstituÈ›iei È™i legislaÈ›iei române, cetăÈ›enia poate fi retrasă numai de către statul român (cu excepÈ›ia celei dobândite prin naÈ™tere) sau la cerere, ceea ce nu s-a întâmplat până azi.

 

În anul 1991, la 27 august, s-a înfiinÈ›at statul Republica Moldova, iar la 8 decembrie acelaÈ™i an, U.R.S.S. s-a desfiinÈ›at ca stat. FederaÈ›ia Rusă, care s-a declarat continuatoarea U.R.S.S., nu a mai acordat ope legis cetăÈ›enia rusă basarabenilor, ceea ce înseamnă că până în prezent cetăÈ›enii basarabeni au, din nou, două cetăÈ›enii: română È™i moldovenească.

 

Nu există un act normativ prin care statul român să fi retras cetăÈ›enia română locuitorilor din Basarabia, Bucovina È™i Ţinutul HerÈ›ei; din contra, toate actele normative care fac referire la cetăÈ›enie, cum sunt: Legea nr. 28/1924, Legea Administrativă din 15 iulie/1938, Legea nr. 793/1941, Legea nr. 794/1941, Decretul nr. 125/1948, Decretul nr. 33/1952, Decretul nr. 296/1954, Legea nr. 24/1971, Legea nr. 21/1991, ca È™i ConstituÈ›iile României de la 1923 până la 1991 au păstrat cetăÈ›enia română tuturor românilor È™i urmaÈ™ilor lor de pe teritoriile româneÈ™ti ocupate de U.R.S.S.

Din toată argumentaÈ›ia expusă anterior reies cu claritate trei idei:

  • populaÈ›ia din Basarabia, Bucovina È™i Ţinutul HerÈ›ei au primit cetăÈ›enia română de la statul român în 1918, prin actul unirii È™i legislaÈ›ia aferentă; ulterior, cei care s-au născut pe teritoriul României au primit cetăÈ›enia română prin naÈ™tere;
  • NICIODATĂ populaÈ›ia din Basarabia, Bucovina È™i Ţinutul HerÈ›ei nu a renunÈ›at la cetăÈ›enia română şi NICIODATĂ statul român nu a retras cetăÈ›enia română acestei categorii de populaÈ›ie;
  • stabilirea modului de dobândire şi de pierdere a cetăÈ›eniei române este un atribut exclusiv al statului român şi, de asemenea, cetăÈ›enii români sunt PROTEJAÈšI de statul român.

 

În mod firesc, statul român trebuie să recunoască actele emise de el însuÈ™i, cum ar fi actele de proprietate È™i certificatele de naÈ™tere emise în perioada interbelică. Astfel, imediat după 1989, România a recunoscut actele de proprietate È™i a declanÈ™at un amplu proces de retrocedare a bunurilor confiscate de statul român comunist în valoare de multe miliarde de dolari. Nu acelaÈ™i lucru s-a întâmplat cu certificatele de naÈ™tere!

 

Sfatul Èšării 2 crede că Parlamentul È™i Senatul României au datoria de a emite un act legislativ privitor la recunoaÈ™terea de către statul român a cetăÈ›eniei române pentru toÈ›i basarabenii.

Ar fi un gest de dreptate È™i un prim pas întru susÈ›inerea proiectului Statul comun România-Republica Moldova. Cel mai oportun moment de realizare a lui ar fi fost anul Centenarului Unirii. Acest lucru, însă, nu s-a întâmplat.

 ______________________________________

 

NICOLAE DABIJA. Scriitor, istoric literar È™i om politic din Republica Moldova, originar din satul Codreni, raionul CimiÈ™lia, membru de onoare al Academiei Române  È™i membru corespondent al Academiei de ȘtiinÈ›e a Moldovei.

 

În anul 1966 a fost exmatriculat din facultatea de Ziaristică a UniversităÈ›ii de Stat din Moldova, „pentru activitate proromânească È™i antisovietică”, fiind reînscris peste un an la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în 1972.

 

Este redactor È™ef al săptămânalului „Literatura È™i Arta”, editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, având un rol important în lupta de renaÈ™tere naÈ›ională de la sfârÈ™itul anilor '80. În perioada de glorie, săptămânalul „Literatura È™i Arta” depăÈ™ea tirajul de 260.000 de exemplare.

 

În 1988, Nicolae Dabija era membru al Grupului de IniÈ›iativă de creare a Frontului Popular din Moldova È™i membru al Sfatului frontului Popular. În perioada 1989-1991 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS MoldoveneÈ™ti. Continuă să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în anii 1990-1994 È™i 1998-2001.

 

În 1993-1994 a fost copreÈ™edinte al Congresului IntelectualităÈ›ii din Republica Moldova, iar în 1998-2001 reprezentant al Parlamentului Republcii Moldova în Adunarea Parlamentară a Èšărilor din Bazinul Mării Negre. A devenit vice-preÈ™edinte al Partidului ForÈ›elor Democratice în 1994, iar mai apoi È™i al Partidului Social-Liberal până în 2002. În 2005 a fost ales preÈ™edinte al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizaÈ›ie neguvernamentală de cultură È™i drept, la care au aderat peste 150 de organizaÈ›ii culturale, uniuni de creaÈ›ie, asociaÈ›ii neguvernamentale. În 2016 a fost ales preÈ™edinte al MiÈ™cării „Sfatul Èšării-2”, asociaÈ›ie nonguvernamentală care È™i-a propus unificarea naÈ›iunii române. Din 2014 este membru al Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti din România, iar în 2017 a fost ales membru al Consiliului Director al UZPR.

 

 

Afisari: 2598
Autor: Acad. NICOLAE DABIJA
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter