Se încarcă pagina ...

INTERVIU CU UN SAVANT DE TALIE MONDIALĂ - DENIS BUICAN: "Complicitatea "vodka-cola" a dus la moartea a sute de mii de români"

Data publicarii: 17.10.2018 23:53:00

Articol apărut în numărul 23 al revistei „CERTITUDINEA”.

 

Savant romîn/francez de talie mondială, DENIS BUICAN s-a născut în BucureÈ™ti, la 21 decembrie 1934. Este autorul unei noi teorii evoluÈ›ioniste „Teoria sinergică a evoluÈ›iei” È™i al unei noi teorii a cunoaÈ™terii - „Biognoseologia”

 

Doctor în genetică (pionier al radiogeneticii din România), istoric È™i filosof al È™tiinÈ›elor, a fost naturalizat francez în 1972, consacrându-se unor ample studii în calitate de istoric È™i de filosof al È™tiinÈ›elor. Acestea s-au materializat în primul rând într-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată „Istoria geneticii È™i evoluÈ›ionismului în FranÈ›a”, teză ce reprezintă o premieră absolută în materie de istorie veritabilă a acestei È™tiinÈ›e, realizată în FranÈ›a. A predat, ca profesor, timp de 20 de ani (1983-2003), Istoria ȘtiinÈ›elor la Universitatea Paris X-Nanterre din FranÈ›a.

 

În 1989, cartea lui Denis Buican intitulată „RevoluÈ›ia evoluÈ›iei” a obÈ›inut Marele Premiu al Academiei Franceze. În 1997, el a prezidat secÈ›ia Biologie È™i È™tiinÈ›e medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a ȘtiinÈ›elor (Liège).

 

Scriitor de limbă română È™i franceză, Denis Buican a publicat È™i câteva volume de poezii, toate demonstrând o sensibilitate originală, apropiată de cea a lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi È™i Lucian Blaga.

În domeniul educaÈ›iei, Denis Buican este adeptul meritocraÈ›iei, bazată pe selecÈ›ionarea selecÈ›ionatorilor, respectarea valorii individuale È™i egalitatea È™anselor.

________________________________________________________

 

 

Miron MANEGA: Domnule profesor, vă întreb direct: unde vă plasaÈ›i, în lumea marilor savanÈ›i ai lumii, recunoscuÈ›i la scară mondială? 

Denis BUICAN: Prin teoria sinergică a evoluÈ›iei È™i în biognoseologie - o nouă teorie a cunoaÈ™terii, care este o urmare a teoriei sinergice a evoluÈ›iei, mă găsesc în toate dicÈ›ionarele lumii. De pildă, în Larousse des noms propres, Robert des noms propres, Dictionnaire Hachette...   

M.M. Ce alÈ›i români se mai află în aceste dicÈ›ionare?

 D.B. Din păcate, dintre savanÈ›ii români, se află numai Emil RacoviÈ›ă, întemeietorul biospeologiei, È™i eu însumi. Sigur, ar fi meritat È™i alÈ›ii, mai mulÈ›i, dar, încă o dată spun, din nefericire pentru È›ara românească, nu se găsesc acolo.

 M.M. George Emil Palade nu este?

 D.B. El este, dar ca savant american. Coandă nu este, de pildă! Nici oameni pe  care i-am cunoscut altătdată, la Academie, È™i care mi-au devenit prieteni, ca profesorul meu È™i prietenul meu, academicianul Gheorghe Ionescu-ȘiÈ™eÈ™ti.

 M.M. În ce constă, ca să mă exprim aÈ™a, „inventarul” operei dumneavoastră...?

 D.B. În FranÈ›a am scris vreo 40 de cărÈ›i, publicate È™i traduse pretutindeni. Poate am adus o valoare în domeniul acesta, pentru că am adus o nouă teorie în evoluÈ›ie, teoria sinergică, È™i o nouă teorie a cunoaÈ™terii, biognoseologia, dar nu numărul cărÈ›ilor contează. Eu sunt pentru valoare, nu pentru opera la kilogram. Adică, dintre toate tratatele de chimie din toate timpurile, cred că mai valoroasă este o singură pagină: Tabloul lui Mendeleev!

 

SelecÈ›ia selecÈ›ionerilor È™i vânzătorii de moarte 

 

M.M. Ce este Teoria Sinergică a EvoluÈ›iei?

D.B. Ei, bine, Teoria Sinergică a EvoluÈ›iei pe care am elaborat-o, porneÈ™te de la Darwin, dar adaugă darwinismului clasic È™i selecÈ›ionismului clasic, o verigă la nivel molecular È™i urmează cu o selecÈ›ie multipolară la  toate nivele: la nivelul speciilor, la nivelul  biosferei, la nivelul vieÈ›ii sociale, istorice,  politice... Eu am fost cel care am întemeiat disciplina asta, care era necesară! GândiÈ›i-vă È™i dumneavoastră: în istoria contemporană poÈ›i să faci istorie fără să vorbeÈ™ti despre istoria È™tiinÈ›elor? Sau, fără istorie, poÈ›i să faci biologie, în care intră nu numai lucruri teoretice, ci È™i genetica...

 

De altfel, de la genetică am început cu teoria sinergică a evoluÈ›iei! Adică, spre deosebire de ceilalÈ›i, È™i de darwinismul clasic, am arătat că există o selecÈ›ie multipolară la nivel genotipic. Aici l-am contrazis pe celebrul genetician Jacques Monod, laureat al premiului Nobel, care a spus, în cartea sa, „Hazardul È™i necesitatea” , că nu se poate interveni la nivelul genomului uman, fiindcă e microscopic. Atunci, eu am scris un articol în „Nouvelle Revue Francaise”, în care arătam că, în selecÈ›ia multipolară, se poate interveni È™i la nivel molecular. În `73, practica mi-a dat dreptate, fiindcă  începuseră deja manipulările la nivel molecular în laboratoare, iar asta stă la bază, teoriei siner...  

M.M. StaÈ›i, staÈ›i, cum aÈ›i spus? Se pot face manipulări la nivel...

D.B. ... microscopic. La nivel molecular. Aceste manipulări stau la baza biotehnologiilor. Deci, înseamnă că teoria sinergică a evoluÈ›iei a  devansat, contrar teoriei lui Monod, descoperirile È™i au dat un cadru teoretic acestor descoperiri care au dus la manipularea genetică.

M.M. Ceea ce spuneÈ›i dumneavoastră acum s-a recunoscut la nivel È™tiinÈ›ific mondial?

D.B. BineînÈ›eles! De vreme ce Teoria Sinergică a EvoluÈ›iei a intrat în Larousse È™i în dicÈ›ionarele universale... Ca È™i Biognoseologia, care a intrat È™i ea în dicÈ›ionarele universale...

 M.M. Pot înÈ›elege aplicarea unei asemenea teorii la nivelul speciilor È™i chiar la nivelul  biosferei. Dar, la nivelul vieÈ›ii sociale, istorice È™i  politice, unde intervin multe variabile necuantificabile - factorul psihologic, reacÈ›ia de respingere, la nivel individual È™i comunitar, cu toate derivatele lor etc., etc. - , nu văd ce reÈ›etă ar putea fi aplicată... 

D.B. Dacă este vorba de viaÈ›a socială È™i politică, trebuie aplicată peste tot o selecÈ›ie adevărată a valorilor. Dar trebuie început cu selecÈ›ia selecÈ›ionerilor, fără de care nu se poate ajunge decât, cum spunea Cioran,  „vers l'élan le pire” - la elanul către cel mai rău! Or, în cazul acesta, ar trebui să fie luat de pretutindeni - cum spunea È™i Mihai Eminescu - ce este mai bun È™i nu ce este mai rău. Și nu trebuie luate „tale quale” exemplele din nicio È›ară. Nici din Occident, nici din Orient. Trebuie ales din toate È›ările ce este adecvat locului de baÈ™tină în care ne aflăm... 

M.M. ... Adică ceea ce poate asimila caracterul unei naÈ›iuni... Dar, domnule profesor, cine face selecÈ›ia selecÈ›ionerilor? 

D.B. Păi, aicea este problema, fiindcă selecÈ›ia politică ar trebui să fie făcută în primul rând de partidele politice. Care, de fapt, nu-È™i fac nicăieri datoria. Dacă È™i-ar face datoria, ar trebui să prezinte sufragiului universal o preselecÈ›ie valabilă. Singurul vot cu adevărat raÈ›ional a fost, din câte È™tiu, în istoria României, cel din 1859, când  tinerii mari boieri au votat, pur È™i simplu, împotriva intereselor lor. Căci interesul lor individual era să existe două guverne, unul în Moldova, altul în Muntenia, căci asta însemna mai multe gheÈ™efturi. Ei, bine, ei au votat atunci pentru interesul naÈ›ional... Astăzi nu mai există nicăieri o adevărată democraÈ›ie, nici la noi, nici în altă parte, fiindcă nicăieri nu este o adevărată separare È™i un adevărat control de puteri.

 M.M. Nu mai există democraÈ›ie... Dar ce există?

Sunt demagogii poliÈ›ist-oligarhice È™i plutocratice pretutindeni, dar nu adevărate democraÈ›ii. Să luăm câteva exemple din geopolitică. ȘtiÈ›i foarte bine cum criminalul de război Bush È™i neoconservatorii au atacat Irakul, pe baza unor minciuni, cum că Sadam Hussein are arme de distrugere în masă, minciuni ale serviciilor speciale americane folosite de Bush È™i de camarila sa. Sau cum, în FranÈ›a, criminalul de război Sarkozy, împreună cu Bernard - Henri Levy, Cameron È™i Obama a atacat Libia... BineînÈ›eles că Muammar Gaddafi È™i Saddam Hussein erau dictatori odioÈ™i, dar când dictatorii sunt înlocuiÈ›i prin războaie civile, care sunt È™i mai odioase decât dictatorii, È™i care durează È™i mai mult, ajungi la ce s-a ajuns. De ce s-a ajuns la această situaÈ›ie geopolitică negativă, pe care o vedem oglindită È™i în politica lui Trump?... Care, de pildă, vrea să anuleze acordul internaÈ›ional nuclear cu Iranul, vrea să penalizeze Europa prin suprataxarea importurilor de aluminiu È™i oÈ›el, putând ajunge, astfel, la un  război economic dăunător pentru toÈ›i etc. etc...  De ce se întâmplă astfel? Cine câÈ™tigă din războaiele acestea È™i din toate crimele?

M.M. Cine, domnule profesor?    

D.B. Vânzătorii de moarte, complexul militaro-industrial care-i plăteÈ™te pe corupÈ›ii de la vârful puterii multor È›ări. Cine a pierdut? Noi, cu toÈ›ii, nu doar cei care au fost omorâÈ›i cu zecile È™i cu sutele de mii în războaiele civile! Noi, cetăÈ›enii de pretutindeni, care, prin impozitele noastre, plătim avioanele È™i armele care fac dezastre pretutindeni...

 

 

Tânărul Iulian Vlad din ViÈ™eu de Sus (unul dintre cei mai străluciÈ›i liceeni din Cluj) È™i tatăl său, Cristian Vlad, veniÈ›i special la BucureÈ™ti pentru a-l cunoaÈ™te pe marele savant Denis Buican

 

Denis Buican oferindu-i un autograf lui Iulian Vlad

 

Perioada CeauÈ™escu n-a fost bună, dar a fost cea mai bună perioadă a comunismului din România

 

M.M. Cum se împacă cele ce mi-aÈ›i spus cu ideea de democraÈ›ie, într-o lume care se declară democratică?

D.B. Marea problemă este dacă o adevărată democraÈ›ie a existat vreodată È™i dacă este cu adevărat posibilă. Căci, chiar È™i în Atena Eladei, aÈ™a-zisa democraÈ›ie a durat doar vreo 20-30 de ani, cât a domnit Pericles, care era un mare aristocrat, restul a fost demagogia care l-a condamnat pe Socrate, care a făcut războaiele civile din interiorul Greciei. Iar astăzi - aÈ›i văzut ultimele alegeri, È™i din SUA, È™i din alte È›ări - au ajuns la putere oameni necalificaÈ›i care pot să ducă omenirea, cum spunea altădată o anecdotă din România, „un pas înainte către prăpastie”.

M.M. Asta era în timpul lui Nicolae CeauÈ™escu...

D.B. Nu numai... Aici aÈ™ vrea să fac unele precizări. Perioada cea mai proastă a comunismului din România n-a fost, cum se spune în occident, ba, È™i de către unii istrionografi români...

M.M. Istrionografi?...  

D.B. Spun istrionografi, pentru că asta e percepÈ›ia mea despre aÈ™a-ziÈ™ii istorici. Termenul, care îmi aparÈ›ine, vine de la istrion-saltimbanc din antichitate... AÈ™adar, unii istrionografi - È™i din Occident, È™i din FranÈ›a, È™i din România - vorbesc despre perioada CeauÈ™escu, ca fiind cea mai rea din istoria comunismului în România. Nu-i adevărat! Perioada cea mai proastă a fost prima perioadă, când Stalin a impus, prin baionetele armatei roÈ™ii, dictaturile comuniste până la Berlin. Dictaturile comuniste din aÈ™a-zisele „democraÈ›ii populare” nu izvorăsc din popoare, izvorăsc din teroarea armatei roÈ™ii!

 

Nu se vorbeÈ™te nimic despre această primă perioadă, în care s-au omorât sute de mii de oameni, dacă nu un milion, în România. Nu se vorbeÈ™te despre această perioadă destul nici în România, nici în occident, fiindcă, în această perioadă, a existat complicitatea „vodka-cola” ruso-americană, între Roosvelt, Stalin È™i epigonii lor. De aceea se vorbeÈ™te numai de perioada CeauÈ™escu... Sigur că a fost È™i pe timpul lui o perioadă care începuse să devină negativă, mai ales după `71, când s-a strâns È™urubu`, însă prima perioadă - perioada Pauker - Vasile Luca - Teohari Georgescu - Drăghici - Gheorghiu Dej, adică din `47 până în `63, când erau È™i consilierii sovietici, È™i armata sovietică în România - a fost perioada cea mai criminală a dictaturii piramidale de tip comunist!

 

Cât priveÈ™te prima perioadă CeauÈ™escu, ea n-a fost bună, dar a fost cea mai bună perioadă a comunismului din România. Mai exact, perioada `65-`71, adică până atunci când CeauÈ™escu s-a întors din Coreea cu „revoluÈ›ia culturală”.

 

Constantin Brâncoveanu, modelul lui CeauÈ™escu

 

M.M. ExplicaÈ›ia acestei focalizări a demonizării comunismului strict pe perioada ceauÈ™istă se poate completa, dacă-mi permiteÈ›i, È™i cu următorul aspect: cei care ne conduc acum sunt urmaÈ™ii celor care ne-au condus în perioada asta stalinistă. Și pentru că, după 1989, era firesc să se conteste comunismul È™i să se facă un „proces al comunismului”, ei s-au conformat acestei necesităÈ›i reale, dar au focalizat răul comunist numai pe perioada CeauÈ™escu, ca să uităm de „înaintaÈ™ii” lor...

D.B. Anii 1963 È™i 1964 au fost anii cei mai răi, căci se încheia colectivizarea forÈ›ată a agriculturii, după declaraÈ›ia de relativă independenÈ›ă faÈ›ă de „Pactul de la VarÈ™ovia” È™i, mă rog, faÈ›ă de tendinÈ›ele de a face din România o È›ară È™i mai înapoiată, agrară, subordonată URSS-ului. După `64 a început o perioadă mai bună, care a culminat cu discursul lui CeauÈ™escu din `68, în care s-a împotrivit URSS-ului, care invadase Cehoslovacia.      

M.M. CeauÈ™escu a dat dovadă, atunci, de patriotism, sau a simÈ›it oportunitatea momentului?

D.B. Nu este vorba aici de patriotism, sau nepatriotism, este vorba de psihologia dictatorului.  Căci CeauÈ™escu era un dictator. Iar el voia să fie singurul dictator în È›ara lui, nu să fie „umbra lui Allah”, sau a sultanului, ca în timpul fanarioÈ›ilor în fostele È›ări româneÈ™ti, adică nu voia să fie umbra dictatorului de la Kremlin. Deci interesul lui personal era ca România să fie cât mai independentă È™i să joace È™i el, un pic, politica Brâncoveanului, de echilibru între marile puteri, între Rusia-China È™i Occident!

M.M. SunteÈ›i primul om care-l aud făcând această afirmaÈ›ie, că CeauÈ™escu l-a avut ca model pe Brâncoveanu...

D.B. Nu numai că l-a avut ca model, dar asta i-am transmis-o È™i eu, prin prietenul lui È™i È™eful meu de la vremea aceea, academicianul Nicolae Giosan, care era Directorul General de la Institutul de Cercetări de Cereale È™i Plante Tehnice de la Fundulea, care, înainte de a merge la o întâlnire cu „tovarăÈ™ul”, m-a întrebat:  „Ce să-i spun tovarăÈ™ului CeauÈ™escu?” I-am spus să-i spună că România, fiind o È›ară mică, trebuie să facă o politică triangulară. Adică, o politică între China-Rusia È™i Occident. CeauÈ™escu a È™i făcut această politică, dar până în anii `71-`72, când s-a dus în China È™i Coreea, de unde s-a întors cu „mini-revoluÈ›ia culturală” È™i a schimbat macazul!  

M.M. De ce credeÈ›i că a făcut asta?

D.B. Din pricina occidentului. Atunci când a fost criza din Cehoslovacia, când a protestat - È™tiÈ›i, în balcon, împotriva invaziei ruseÈ™ti, acoperită de aÈ™a-zisul Pact de la VarÈ™ovia - a văzut, de pildă, că SUA È™i Occidentul doar pălăvrăgesc, ca să spun aÈ™a, dar nu ajută militar absolut deloc. Atunci È™i-a dat seama că nici el nu se poate baza pe cârja militară a Occidentului.

Când s-a întâmplat „revoluÈ›ia culturală”, eu eram deja plecat în occident,  nu mai eram în România din `69, dar cred că, cel puÈ›in parÈ›ial, asta ar fi explicaÈ›ia faptului că CeauÈ™escu, după întoarcerea din China, È™i-a schimbat orientarea către occident È™i a început să oscileze între China È™i Rusia.

 

Hitler È™i Stalin. Genocidul de rasă È™i genocidul de clasă

 

M.M. De chinezi se temeau chiar și rușii!

D.B. ... È™i pe umă, chinezii erau È™i mai departe decât sovieticii, deci îÈ™i putea asigura un minimum de independenÈ›ă văzând că nu poate conta militar pe sprijinul Statelor Unite sau Occidetului.

M.M. China era însă, oricum, mai aproape decât sunt acum SUA, faÈ›ă de care ne raportăm mult prea obedient! GreÈ™esc?... Mă gândesc aici la decizia de a susÈ›ine mutarea capitalei Israelului la Ierusalim...

D.B. Cred că guvernul de la BucureÈ™ti, adică din È›ara fostă românească, ar trebui să aibă o politică mai demnă... Nu pot fi bănuit de simpatie pentru iredentistul Orbán cu care strămoÈ™ii mei din Transilvania...

M.M. AveÈ›i strămoÈ™i în Transilvania?

D.B. Da. După familia tatii, Peligrad, È™i după mama tatii, născută Borcea, aparÈ›in uneia dintre cele mai vechi familii din Transilvania. Nicolae Iorga a probat că, prin familia Borcea, eram înrudiÈ›i cu Basarabii, Radu Sin de  Borcea fiind boier în divanul dintâi al lui Mircea I Basarab... Deci, nu pot fi acuzat de simpatie pentru iredentistul Orbán, dar, cu toate acestea, guvernele de la Budapesta È™i VarÈ™ovia au o politică mai demnă, care ar putea, poate, să inspire È™i BucureÈ™tiul! 

M.M. Ar fi asta o măsură înÈ›eleaptă sau...?

D.B. Eu nu sunt om politic, ca să fac aprecieri de genul ăsta. Însă, în principiu, România, ca È™i toate celelalte È›ări, ar trebui să aibă în vedere legalitatea internaÈ›ională aÈ™a cum o acceptă ONU. Deci, nu e necesară niciun fel de grabă È™i niciun fel de slugărnicie inutilă. 

M.M. Să mai zăbovim un pic pe subiectul „dictatură”. Cum facem evaluările È™i delimitările istorice necesare între dictatori? De exemplu: Napoleon, Hitler È™i Stalin sunt dictatori de acelaÈ™i rang? 

D.B. Este evident că toÈ›i trei au fost dictatori. Napoleon, totuÈ™i, era un dictator tradiÈ›ional, în timp ce Hitler È™i Stalin sunt criminali de război, genocidari! Adică, Stalin era un criminal pentru genocidul de clasă - expresie pe care, de altfel, eu am introdus-o pentru prima dată, în cartea mea „Dracula et ses avatars”, publicată la Paris (È™i preluată de Stephane Courtois în „Cartea neagră a comunismului”, fără să spună, însă, din păcate, de unde a preluat-o!), iar Hitler este un genocidar pentru genocidul de rasă. Hitler a omorât, precum È™tiÈ›i, nu È™tiu câte milioane de evrei, dar È™i din alte popoare, în război. După el n-a rămas nimic, decât crimele! După Napoleon a rămas, totuÈ™i, Codul lui Napoleon È™i o anumită civilizaÈ›ie. Pe de altă parte, nu trebuie să facem greÈ™eala  unei judecăÈ›i la diapazonul orei actuale, cum fac unii istorici. Adică omul, fie că e un dictator, fie că e un rege, fie că este un poet, trebuie privit în vremea lui. Nu trebuie pus în alte chenare ale vremii, care nu i se potrivesc. Or, din punctul acesta de vedere, este clar că Napoleon, în vremea lui, a fost, într-un fel, un dictator È™i un tiran, dar nu a ajuns cu tirania È™i cu opresiunea unde ajunsese Hitler, genocidarul de rasă, sau Lenin, Stalin, TroÈ›ki genocidarii de clasă! Ca să nu mai vorbesc de Mao Tze Dun, de Polpot È™i de alÈ›ii. ToÈ›i aceÈ™tia sunt dictatori genocidari.

M.M. Între Hitler È™i Stalin care a avut cea mai mare anvergură... genocidară?

D.B. BineînÈ›eles că, statistic, Stalin este unul din cei mai mari criminali din istorie. Dar să nu uităm faptul că a avut mai mult timp. Hitler a avut timp, pentru crimele lui, 12 ani, Stalin a avut 30. Statistic, nu se compară. Din punct de vedere moral trebuie puÈ™i însă, amandoi, pe acelaÈ™i plan: Hitler pentru genocidul de rasă, Stalin pentru genocidul de clasă!

 

Două cetăÈ›enii, două paÈ™apoarte, două nume diferite

 

M.M. De care dintre cele două È›ări vă simÈ›iÈ›i mai ataÈ™at: de România sau de FranÈ›a?

D.B. Eu nu sunt un reprezentant nici al României, nici al FranÈ›ei fiindcă, într-un fel, mă desolidarizez de orice stat. Asta nu înseamnă că mă desolidarizez de poporul român, sau de poporul francez, sau de oricare alte popoare! Dar eu nu confund poporul cu statul! Mă consider cu statul în raporturi contractuale. Adică, aplic contractul social al lui Rousseau la titlu individual.  

M.M. PuteÈ›i nuanÈ›a această... „aplicaÈ›ie”?...

D.B. Dacă eu sunt plătit ca profesor de universitate, sau dacă dumneavoastră sunteÈ›i plătit ca jurnalist, ar trebui pus fiecare pe curba lui Gauss. În sensul că, dacă faci ca toată lumea, come tout le monde, cum spun francezii, atunci eÈ™ti bine evaluat È™i plătit ca toata lumea È™i la categoria ta. Daca faci mai puÈ›in decât media, însemnă că parazitezi statul sau întreprinderea care te plăteÈ™te. Dar dacă faci mai mult decât media, statul îÈ›i este redevabil pentru ceea ce ai dat în plus. Or, eu cred că am dat, cum este È™i vădit, în toate dicÈ›ionarele lumii È™i în faptul că sunt tradus din  Brazilia până în China, È™i până în Liban, È™i în Grecia, Turcia, Spania, Portugalia, ba chiar È™i în România, din punctul ăsta de vedere, cred, eu nu sunt redevabil nici statului francez, nici statului român,  nici Europei. Dimpotrivă, toatele statele astea mi-ar fi datoare pentru opera ce implicit - È™i explicit - le-am dat-o...

M.M. Ce părere aveÈ›i despre patriotism? Este o valoare sau o dimensiune la care trebuie să ne raportăm? 

D.B. Patriotism... Eu am spus unora dintre francezi care, de pildă, m-au întrebat, atunci când m-am exprimat foarte critic la adresa României È™i FranÈ›ei: „Dar, cum, nu iubiÈ›i România, nu iubiÈ›i FranÈ›a?” Și eu am întrebat: „Care e criteriul?  Dacă ziceÈ›i că dumneavoastră iubiÈ›i România È™i FranÈ›a, n-aveÈ›i decât să le daÈ›i o operă mai mare decât a mea”. Unii au spus: „Dar noi  nu suntem genii”. „Păi, atunci, de ce nu aveÈ›i decenÈ›a să tăceÈ›i?”... Deci, ca să revin la diferenÈ›a dintre stat È™i popor, din punctul ăsta de vedere eu mă desolidarizez de orice stat,  nu de popoarele statelor respective! Asta am arătat-o de mai multe ori, iar faptul că acum mă găsesc în România arată că nu m-am desolidarizat niciodată de poporul meu de baÈ™tină.  

M.M. AveÈ›i două cetăÈ›enii...

D.B. Păi de asta am două cetăÈ›enii, pentru că nu m-am desolidarizat nici de poporul român, nici de poporul francez, care m-a adoptat... Pe paÈ™aportul român sunt Dumitru Buican Peligrad, pe paÈ™aportul francez Denis Buican...

M.M. De ce?

D.B. Fiindcă am refuzat, în FranÈ›a, să fiu refugiat politic. Dacă eram refugiat politic, mi s-ar fi retras cetăÈ›enia română. Însă eu am refuzat să fiu refugiat politic È™i asta am spus-o È™i ambasadorului român de la Paris, când mi-a pus pe paÈ™aportul franÈ›uzesc viza, ca să pot veni la Congresul internaÈ›ional de istoria È™tiinÈ›elor de la BucureÈ™ti, în `81... Mi-a spus aÈ™a ambasadorul: „Domnule profesor, dumneavoastră sunteÈ›i în ilegalitate faÈ›ă de România, fiindcă paÈ™aportul român este expirat”... Era expirat demult, din 73... „Eu vă propun aÈ™a: ori renunÈ›aÈ›i la cetăÈ›enia română È™i atunci eu vă dau viza pe paÈ™aportul franÈ›uzesc, ori, dacă nu, cereÈ›i un nou paÈ™aport în România È™i atunci dvs. ajungeÈ›i la BucureÈ™ti cu paÈ™aport românesc”. Eu i-am spus: „Domnule ambasador, nu fac nici una, nici  alta! Fiindcă, dacă am fost naturalizat francez în `72, cu titlu excepÈ›ional, acuma sunt cetăÈ›ean francez. Deci, daÈ›i-mi viza pe paÈ™aportul franÈ›uzesc pe care vi-l prezint, pentru că în FranÈ›a eu sunt francez! Cât despre paÈ™aportul românesc, nu vreau să-mi daÈ›i viza pe acest paÈ™aport, pentru că eu nu am plecat ilegal din È›ară. Eu m-am desolidarizat doar de dictatura comunistă, nu È™i de poporul român, de aceea nu vreau să renunÈ› la cetăÈ›enia română”. AÈ™a se face că am rămas cu cele două nume: pe paÈ™aportul românesc Dumitru Buican-Peligrad È™i pe paÈ™aportul francez Denis Buican!

M.M. InsistaÈ›i foarte mult pe expresia „desolidarizarea de stat”, oricare ar fi el... 

D.B. Pentru că nu vreau să fiu considerat solidar cu turpitudinile politice, nici cele din FranÈ›a, nici din România, nici din Anglia, nici din Statele Unite, nici din Rusia, nici din China,  nici dintr-un alt stat. În schimb - repet - nu mă desolidarizez È™i nu mă voi desolidariza niciodata, nici de poporul român, nici de poporul francez, nici de vreun popor european!
 

Savantul și poetul

 

M.M. Rămăseserăm la impostorii care conduc politica sau, cum îi numea Eminescu, „aceÈ™ti netrebnici care ne conduc”.

D.B. Trăim într-o ierarhie inversată de valori care, din păcate, se găseÈ™te nu numai în România ci È™i în FranÈ›a, în occident, în America, în Rusia, în China, pretutindeni!

Această impostură generalizată este din cauza neselecÈ›ionării oamenilor. În teoria sinergică pe care am elaborat-o, am vorbit tocmai despre selecÈ›ia selecÈ›ionatorilor. Când aceasta nu e bine făcută, se ajunge la situaÈ›ii anormale, nu numai în România, ci È™i pretutindeni. UitaÈ›i-vă È™i la SUA, È™i la Anglia, È™i la FranÈ›a, È™i la Germania, È™i la Rusia, È™i la China, È™i la alte È›ări. Răul de pretutindeni nu scuză răul de aici, sau viceversa, însă trebuie să se facă o selecÈ›ie a selecÈ›ionatorilor!  

M.M. Cum domnule profesor, cum?

D.B. Nu pot să vă dau un răspuns satisfăcător. Pot, în schimb, să vă exemplific cum NU se face o adevărată selecÈ›ie a selecÈ›ionatorilor, nici în politică, nici în academii, nici în universităÈ›i. Am scris, de altfel, È™i o carte  în FranÈ›a, publicată în 2004 mi se pare, „L`université: vache folle et sacrée de la republique”, carte în care am arătat că, în universităÈ›i, de cele mai multe ori, se întâmplă o selecÈ›ie negativă. De pildă, cazul meu personal: probabil că n-aÈ™ fi ajuns niciodată profesor universitar în FranÈ›a, dacă doar îi depăÈ™eam pe ceilalÈ›i. Trebuia să am È™i titlurile cu care să-i depăÈ™esc! Eu, în FranÈ›a, sunt doctor de stat în È™tiinÈ›e naturale, care este cel mai înalt titlu din lume în domeniul ăsta. Dar sunt È™i doctor de stat în litere È™i È™tiinÈ›e umane la Sorbona. În FranÈ›a, ca să fii profesor universitar, un singur titlu ar fi ajuns. Eu a trebuit să am două titluri, mai mult decât colegii francezi, ca să nu mai vorbesc de români, ca să fiu profesor la universitatea din Paris.

 

Din nenorocire, atunci când am ieÈ™itt la pensie, în locul meu, în loc să fie ales cel mai bun discipol, profesorul Cedric Grimoult, au ales pe unul dintre cei mai proÈ™ti. De ce? Pentru că aÈ™a se întâmplă È™i în Academie, È™i în UniversităÈ›i, pretutindeni... Au ales pe unul mai puÈ›in bun decât mediocritatea care alege, ca să nu-i pună în umbră pe cei care l-au ales. Astfel, au distrus singurul post de istorie a È™tiinÈ›elor biologice din toată ordinea de istorie din FranÈ›a! Au preferat să saboteze istoria È™tiinÈ›elor, istoria contemporană franceză, ca să nu aibă un alt profesor care pune în umbră mediocritatea de acolo!

 

M.M. SunteÈ›i savant È™i poet. Cum se împacă aceste două dimensiuni ale personalităÈ›ii dumneavoastră È™i cum v-aÈ›i caracteriza în acest sens?

D.B. Precum È™tiÈ›i, am publicat în FranÈ›a două-trei volume de versuri iar în România È™i mai multe care, probabil, zac uitate pe undeva. Ceea ce cred eu că mă caracterizează profund, e faptul că am unit luciditatea omului de È™tiinÈ›ă cu sensibilitatea poetului. Am să închei cu un vers care mă defineÈ™te din punct de vedere ontologic:

„Blestemul mi-e-n gol să vă caut

Frântură de soare

Spărtură de flaut.”

 

Afisari: 519
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter