Se încarcă pagina ...

LECTIA DE ECONOMIE. Capital, capital productiv si capital financiar

Data publicarii: 24.05.2020 23:27:00

Articol apărut în numărul 9 al revistei „CERTITUDINEA”

 

Fără înțelegerea conceptului de CAPITAL, nu putem înţelege conceptul de economie democratică, şi nici celelalte concepte menţionate de dumneavoastră.

 

Capitalul nu înseamnă bani, aşa cum cred mulţi dintre concetăţenii noştri, supuşi manipulării televiziunilor şi ai celorlalte mijloace de comunicare în masă.

 

Capital înseamnă MIJLOACE DE PRODUCŢIE, bunuri materiale create de om şi folosite tot de om pentru crearea de bunuri sau servicii destinate satisfacerii nevoilor omeneşti.

 

Capital înseamnă construcţii, maşini, utilaje, echipamente, animale de producţie, materii prime, materiale, semifabricate, piese de shimb etc. La care se adaugă şi pământul, terenurile folosite în activitatea economică.

A fost o perioadă în care principalul mijloc de producţie a fost sclavul, de aici denumirea de economie şi, respectiv, societate SCLAVAGISTĂ.

 

A urmat, apoi, o perioadă în care principalul mijloc de producţie a devenit feuda, pământul, de aici denumirea de economie şi, respectiv, societate FEUDALISTĂ.

De circa patru secole, principalul mijloc de producţie nu mai este nici sclavul, nici feuda, ci acest capital, aceste bunuri create de om, care, în colaborare cu forţa de muncă, crează bunurile şi serviciile destinate satisfacerii nevoilor oamenilor. De aici denumirea de economie, respectiv, societate CAPITALISTĂ. Care se bazează pe capital.

Capital înseamnă fabrici, uzine, bănci, construcţii agrozootehnice, spaţii comerciale, spaţii de birouri etc.

Îl mai numim şi capital real, sau CAPITAL PRODUCTIV. Pentru a-l deosebi de CAPITALUL FINANCIAR, despre care vom vorbi mai târziu.

 

Nu banii crează avuţia, ci forţa de muncă în conlucrare cu capitalul, cu mijloacele de producţie. Ţineţi un camion plin cu bancnote de euro, sau de dolari, în curtea dumneavoastră, timp de un an. Veţi constata că respectivele milioane de euro nu au produs nici o roşie, nici un măr, nici salarii, nici profituri, nici taxe pentru buget. Nu au produs nici un strop de avuţie.

 

Problema se complică prin faptul că acest capital devine obiect al dreptului de proprietate. Proprietarul capitalului are dreptul să-şi însuşescă o parte din bunurile şi serviciile create de acest capital în colaborarea cu forţa de muncă. Are dreptul la profit. Proprietarul capitalului capătă nu numai dreptul să-şi însuşescă o parte din valoarea creată de forţa de muncă în colaborare cu capitalul, dar capătă şi dreptul de a hotătî cât este partea care revine proprietarului forţei de muncă, salariul, şi cât este partea care revine proprietarului capitalului, profitul. Această putere pe care o capătă proprietrul capitalului face din capital fundamentul lumii moderne.

 

Cu cât ai în proprietate mai mult capital cu atât îţi însuseşti mai mult profit, din care consumi o parte, pentru un trai din ce în ce mai bun, dar din care poţi să şi economiseşti o parte, cât mai mare, pe care să o investeşti, să o transformi în capital, cu care să-ţi însuşeşti şi mai mult profit. Şi tot aşa mai departe. La infinit.

Goana după profit, de fapt, goana după capital, devine legea fundamentală a societăţii capitaliste.

Problema se complică şi mai mult, prin faptul că dreptul de proprietate asupra capitalului productiv se poate exercita nu numai direct, ci şi indirect, prin deţinerea în proprietate a capitalului financiar.

 

Capitalul financiar este constituit din hârtii, numite şi titluri de valoare, sau valori mobiliare, care exprimă drepturi de proprietate asupra capitalului real, productiv.

 

Un exemplu.

Un număr mai mic sau mai mare de indivizi hotărăsc să înfiinţeze o corporaţie, o societate comercială. Ei contribuie la formarea capitalului societăţii cu diverse sume de bani, sau cu capital productiv, numit şi aport în natură: terenuri, clădiri, maşini, utilaje etc. În schimbul aportului, fiecate primeşte un număr de acţiuni, de valori mobiliare, a căror valoare nomina este egală cu valoarea aportului pe care l-a adus la crearea capitalului societăţii. Banii aduşi de acţionari ca aport sunt folosiţi pentru cumpărarea de capital real, productiv: terenuri, clădiri, maşini, utilaje etc.

 

Acum, după constituirea societăţii, avem un capital real, constituit din terenuri, clădiri, maşini, utilaje etc.- adus ca aport în natură, sau cumpărat cu banii aduşi ca aport de acţionari - în valoare de, să zicem, 500.000 de euro.

Avem, însă, şi un capital financiar, constituit din cele 500 de acţiuni, fiecare cu o valoare de 1.000 de euro, deţinute în proprietate de, să zicem, cei 20 de acţionari ai societăţii.

Acum, capitalul real, în valoare de 500.000 de euro, se află în proprietatea privată a persoanei juridice care este societatea comercială, iar capitalul financiar, cu aceiaşi valoare, se află în proprietatea privată a celor 20 de acţionari ai societăţii.

 

Constituirea societăţii comerciale nu a dus la dublarea capitalului existent în economia naţională.

Valoarea capitalului existent în economia naţională este tot de 500.000 de euro.

Numai capitalul productiv este şi real.

Când spunem capital, neînsoţit de alt adjectiv, înţelegem capital real.

Capitalul financiar este o dublură, o umbră, o fotografie a celui real.

Cine deţine, însă, fotografia, deţine şi realul. Şi cine deţine capitalul real deţine şi dreptul de însuşire a profitului generat de acest capital real.

Capitalul financiar reprezintă una din cele mai mari invenţii ale omului.

Ca şi multe alte mari invenţii omeneşti, capitalul financiar a adus omului şi mari beneficii, dar şi mari nenorociri.

 

Existenţa capitalului financiar a permis crearea de mari capacităţi de producţie, mari întreprinderi industriale, agricole, de construcţii, de transporturi etc, oferind la milioane de oameni şansa de a economisi o parte din veniturile lor şi a le investi, devenind mici proprietari de capital, mici acţionari la corporaţii capabile să adune capitaluri de miliarde de dolari, respectiv, de euro, sau alte monede.

 

Dar tot existenţa capitalului financiar a permis mafiei financiare transnaţionale să-şi însuşescă cea mai mare parte a avuţiei create de popoarele lumii, prin manipularea preţurilor capitalului financiar, prezentată publicului sub denumirile de crize financiare, tranzacţii bursiere, privatizări etc.

 

Mafia financiară devine proprietară asupra unor capitaluri uriaşe nu creând avuţie şi economisind o parte din această avuţie, ci acaparând capitalurile financiare deţinute de milioane de mici investitori, prin speculă, prin manipularea preţurilor acestor capitaluri.

 

Afisari: 2658
Autor: CONSTANTIN COJOCARU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: gheorghe (May, Mon 25, 2020 / 11:09)
"Capitalul financiar reprezintă una din cele mai mari invenţii ale omului."
Si ce om!
Talmudistul babilonian.
Aceasta economie bazata pe "profit" este MARX-iana =iudaica si se afla in opozitie cu cea ARIANA = bazata pe satisfacerea nevoilor si dezvoltarea moral-crestina a culturii.
Marxismul "desfiinteaza" diferenta reala dintre intreprinzator/producator si comerciant, considerand producatorul "invechit", desi el este sursa crearii bunurilor!
Sistemul comercial (interfata dintre "finante" si "productie") s-a dezvoltat ca unealta a "capitalului financiar" datorita iudaismului si nu Protestantismului englea/britanic - Protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus (1904-5).
Planul Jidanesc pentru "capitalism" a avut i vedere:
- profit nelimitat, pe baza "Free Trade", schimbului "liber"
- aranjamente de tip camatarie
- practici distructive impotriva ne-jidanilor
Vezi Werner Sombart in Die Juden und das Wirtschaftsleben (Leipzig: Duncker und Humblot, 1911)

Radacina acestei elaborate si pandemice economii iudaice se afla in invatatura religioasa "mostenita" de jidani:
sa "cucereasca" Natura si sa o "conduca" dupa voia lor.
Capitalismul modern este "copilul" practicii de a imprumuta bani; nu-si mai are loc vreo calitate ci doar cantitatea de bani obtinuta care echialeaza cu noua definitie a "succesului" - obtinerea de profit, ... de bani.
"Imprumutarea de bani" este forma de "a face bani" fara sa transpiri... fara - de fapt - sa faci vreun efort - altii fac efortul de a scoate bani, FARA SA II OBLIGI.
Obiectivul fiind doar imbogatirea si acesta FARA EFORT, rezultatul nu poate fi bunastarea societatii.
A fost posibil prin coruperea conducatorilor si asmutirea poftelor si a unora impotriva altora.
Progresul economic a dus - si vedem clar - la decaderea morala si spirituala.
Cat timp economia aplica regulile "teologiei" iudaice, satisfactia individuala va fi din ce in ce mai redusa, in ciuda unor relative beneficii materiale...
DESPRE ECONOMIE NE-IUDAICA SA VORBITI!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter