(text reconstituit): Mai întăi s’o luam metodic, de la coadă. Pe noi ne preocupă numai să ne citească publicul apoi ne-o lua cu mănuşa, ori cu mîna goală, de asta puţin ne pasă, şi nici nu poate fi altfel, de vreme ce ne cunoaştem lumea şi ştim că, dacă e vorba de aşa ceva, partidele politice au obiceiul să nu atingă organele de păreri deosebite altfel decît cu cleştele; aşa iau liberalii Timpul, aşa conservatorii Voinţa şcl, căci într’o ţară constituţională ca a noastră, ce poate inspira un adversar "infam" alt decît desgust?
N’am rîs de morţi, feritu-ne-a Dumnezeu! am glumit numai despre mofturile debitate în ocazii funebre de către cei vii. Nu putem fi un ziar grav, fiind-că ne-am propus dintru început să ne ferim de asta, şi ne am propus-o pentru că după o matură socotea! Are destule organe grave.
Nu ne batem joc de România şi de românism, vorbe care se pronunţă şi se scriu cu un singur r , ci de Rrromânism şi de Rrromânia cu trei rrr; nu de popor, vai de capul lui! râd destul atâţia de el! ci de poppor, ba câte odată şi bobbor, cand e "rromânul" supărat şi răguşit de supărare.

(„Moftul român” nr. 12, 1893)

Citeşte noile mofturi de pe site-ul  http://www.moftulroman.ro/