Se încarcă pagina ...

NAGY ATTILA. Ortodoxie şi românism. Jertfa ca bază a identităţii vii a neamului

Data publicarii: 05.07.2018 00:07:00

Articol apărut în numărul 3 al revistei „CERTITUDINEA”.

 

 

S-a produs o ruptură în ‘89 în societate - de fapt dupa ’89 - , ruptură care ramâne desconsiderată de societate. Înaintaşii noştri care au luptat împotriva comunismului, în munţi, cu arma-n mână, ştiau ce înseamnă viaţa ca jertfă, eroismul jertfei. Societatea noastră este fără viitor, fără fond real; noua societate, cea de dupa 89, nu este clădită pe jertfa înaintaşilor nostri. Temelia adevarată a societăţii este eroismul jertfei, care are ca fond sacrificiul spiritual. Trăim într-o societate care e reprezentată de negarea jertfei înaintaşilor noştri, negarea trecutului viu, încă prezent.

 

Degeaba ne certăm în privinţa corectitudinii istoriei naţionale, la nivel teoretic, degeaba îi invinuim pe inamicii exteriori de falsificarea istoriei noastre naţionale dacă viaţa noastră socială se exprimă prin negarea jertfei înaintaşilor noştri.  

 

Jertfa este baza personalităţii vii. Te face persoană reală, adevărată. Jertfa nu are metodă, este darul vieţii, nu trebuie decât să-l accepţi. Duhul este cel care te împinge să te jertfeşti, lucrarea Duhului în om. Omul jertfitor este omul care acceptă lucrarea Duhului. Omul care se jertfeşte păstrează cu adevărat vie identitatea naţională. Identitatea naţională este vie prin jertfă, şi nu prin gura mare a extremismului. Prin omul care se jerfeşte pentru neam se păstrează identitatea naţională în Duh, prin Duh. Prin jertfă este păstrată continuitatea vie a neamului, în Duh.

 

Societatea de după ’89 este negarea a tot ce a jertfit până acum neamul nostru. Acum domneşte laşitatea, care neagă păstrarea identităţii vii prin jertfă. Astfel, laşitatea ajunge la o păstrare teoreticianistă, comodă, fără jertfă, a identităţii naţionale. Nevoia de jertfă este o nevoie importantă a personalităţii, prin asta se formează personalitatea. Idealul de non-personalitate al omului modern se bazează pe idealul comodităţii. Omul comod este omul teoretic. Omul teoretic reprezintă prada manipulării. Pe omul jertfitor nu-l poţi manipula, căci jertfa este a lui, este o experienţă a personalităţii sale, nu este ceva primit din exterior, ca teoreticul. Identitatea vie a neamului înseamnă ceea ce este păstrat în sinele fiecăruia, prin trăire. Ce se păstrează cel mai bine? Lucrul pentru care te-ai jertfit, lucrul pentru care ai jertfit din persoana ta.  

 

Jertfa are sens dacă este lucrarea unei mari spiritualităţi, adică dacă este lucrarea Duhului. Duhul cunoaşte sufletele noastre. Asta înseamnă că Duhul este adevăratul cunoscător al identităţii neamului, că identitatea adevărată nu este ceva teoretic, ci este conţinutul viu al sufletului pentru care ne-am jertfit (pentru care am jertfit din persoana noastră). Adevărata identitate naţională este păstrată prin Duh, în Duh, se păstrează prin învăţătura Duhului. Jertfa ne învaţă că identitatea neamului nu este ceva pur formal ce trebuie păstrat într-un mod static, şi dat mai departe în aşa fel încît să nu se strice cumva forma. Identitatea neamului este vie dacă este într-o continuă formare, transformare. Transformarea adevărată nu se face într-un mod voit, pe baza unei hotărâri teoretice. Adevărata transformare a vieţii neamului este o întâmplare. Întâmplarea dă dinamica identităţii naţionale, altfel devine statică, moartă. Jertfa nu este voită, nu se poate hotărî, este întâmplare. Intâmplările adevărate sunt lucrarea Duhului. Acolo unde identitatea nu-şi poate permite această întâmplare – dată de Duh –, identitatea neamului devine rigidă şi moare.  

 

Idealul de azi al omului modern este „să meargă bine”. Din păcate, aşa este gândită şi păstrarea identităţii naţionale, „ca să meargă bine neamului”. Şi, tot din păcate, trăim clipele unei lumi aflate în dispariţie, a lumii bazate pe jertfă; trăim dispariţia ultimelor personalităţi care şi-au bazat viaţa lor şi a comunităţii pe jertfă. Suntem martorii dispariţiei unui ideal de viaţă care era bazat pe jertfă, viaţă care datorită jertfei era vie. Vitalitatea unui neam se naşte din jertfă. Şi nu din idealul de a le avea pe toate! Din nefericire, istoria prezentă, istoria ce o trăim acum este negarea trecutului nostru, a jertfei înaintaşilor noştri, iar pentru asta nu alţii sunt de vină, ci doar noi. Negarea trecutului de jertfă este negarea identităţii naţionale vii. Degeaba susţinem în mod teoretic corectitudinea istoriei neamului, dacă prin negarea jertfei înaintaşilor noştri negăm într-un mod evident trecutul nostru. A păstra identitatea naţională înseamnă un mod de viaţă, acceptarea întâmplărilor vieţii. Dacă nu facem acest lucru, dacă nu acceptăm lucrarea Duhului în întâmplări, totul devine rigid, adică teoretic. Iar teoreticul este moartea neamului.

 

Afisari: 180
Autor: NAGY ATTILA
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter