Se încarcă pagina ...

Normalitate si patologie spirituală

Data publicarii: 22.06.2019 08:10:00

Articol apărul în CERTITUDINEA Nr. 41

 

Dumitru GRIGORE  este fizician, psiholog, teolog (È™i preot), inventator, cercetător asociat la Institutul de Studii, Cercetare, Dezvoltare È™i Inovare „Titu Maiorescu”, Universitatea BucureÈ™ti, doctor în mecatronică. Recent, a obÈ›inut Medalia de Aur la Salonul de Inventică de la Geneva (cu invenÈ›ia „Sistem psihometric de evaluare psihologică rapidă”),  fapt semnalat în nr. 38 al revistei CERTITUDINEA. Textul de faÈ›ă este un colaj (asumat de redacÈ›ie) alcătuit din fragmente extrase dintr-un amplu  studiu academic cu acelaÈ™i titlu, în care Dumitru Grigore prezintă o abordare originală a domeniului spiritual din perspectivă sistemică. Studiul porneÈ™te de la identificarea factorilor È™i vulnerabilităÈ›ilor care fac posibilă ieÈ™irea din normalitate a manifestărilor spirituale È™i alunecarea acestora spre  forme specifice de patologie.

______________________

 

 

Într-o lume în care prerogativele sacerdotale sunt substituite abrupt È™i exclusiv de cele manageriale, o lume în care omul simplu este pus în faÈ›a unui sistem de valori răsturnat, iar selecÈ›ia între liderii spirituali pare să se facă după bogăÈ›ia lor materială, nicidecum cea spirituală, este necesar un discernământ axiologic menit să identifice în spaÈ›iul spiritual normalitatea, pentru ca aceasta să poată fi promovată corect È™i în beneficiul umanităÈ›ii. Toate celelalte aspecte care umbresc È™i alienează percepÈ›ia spirituală È›in de resortul unei patologii pe care psihologia modernă încă nu o abordează sistematic, acest subiect fiind extrem de sensibil.


Pe de altă parte, confuzia între credinÈ›ă È™i credulitate, întreÈ›inută uneori voit de instituÈ›iile religioase, din considerente străine cu totul devenirii spirituale, generează È™i întreÈ›ine comportamente la limita patologiei, din acest amalgam manipulat procurându-se de multe ori substanÈ›iale venituri materiale È™i chiar opÈ›iuni electorale, fapt care ar explica lesne unele legături inadecvate dintre liderii spirituali È™i cei politici.


După o experienÈ›ă sacerdotală de peste douăzeci de ani  în arealul spiritual creÈ™tin ortodox, timp în care, pe lângă asistenÈ›a spirituală asigurată comunităÈ›ii încredinÈ›ate, am întreprins numeroase cercetări aplicative în biocibernetică, neuroÈ™tiinÈ›e È™i psihometrie, propunându-vă acum o abordare specială a aspectelor spirituale aflate între normalitate È™i patologie, încercând să ofer cu metodă È™tiinÈ›ifică indiciile necesare în discernerea corectă a tipologiilor în cauză.


                                            ConÈ™tiinÈ›a

Asupra modului de înÈ›elegere a conÈ™tiinÈ›ei se pot formula diverse critici. Abordarea psihologică a acesteia însă, relevă o latură socială mult speculată în ideologia marxistă (a se vedea conÈ™tiinÈ›a de clasă), respectiv o latură individuală, aspecte care nu pot fi tratate decât într-o manieră unitară, sinergică, integrativă, deoarece între conÈ™tiinÈ›a socială şi conÈ™tiinÈ›a  individuală sunt raporturi complexe şi de unitate, în care operatorul parte-întreg pare să nu poată fi aplicat, abordarea cea mai corectă fiind cea referitoare la esenţă-fenomen.
În sens sinergic, conÈ™tiinÈ›a socială înglobează conÈ™tiinÈ›ele individuale fără însă a se reduce la acestea sau a se identifica structural cu ele.

Spiritualitatea umană. Sacrul È™i profanul, spaÈ›iul spiritual
 

FiinÈ›a umană este singura fiinÈ›ă care îÈ™i raportează conÈ™tient existenÈ›a la transcendent. Ea va realiza acest mod de raportare printr-o viziune dualistă asupra lumii: sacrul È™i profanul. Despre aceasta, Mircea Eliade spunea că „sacrul şi profanul sunt două modalităÈ›i de a fi în lume, două situaţii existenţiale asumate de către om de-a lungul istoriei”.


ÎnÈ›elegerea corectă a aspectelor spirituale răsfrânge o perspectivă avansată asupra relaÈ›iei dintre sacru È™i profan. Astfel, putem înÈ›elege că spiritualitatea poartă cu sine o legătură specială cu sacrul, iar aceasta nu trebuie confundată în mod exclusiv cu religiozitarea. De aceea, o abordare corectă a spiritualităÈ›ii presupune operarea cu evenimente care au loc într-un areal specific, pe care aici îl vom denumi câmp sau spaÈ›iu spiritual.


În relaÈ›ia sa cu sacrul, spaÈ›iul spiritual dobândeÈ™te atributul normalităÈ›ii. Altfel spus, starea de normalitate a spaÈ›iului spiritual este conferită de sacru, iar desacralizarea acestuia È›ine de o formă specifică de patologie.
Supranatural, transcendent, imanent, sacrul dă dimensiunea spirituală lumii. El este sursa primordială È™i permanentă a moralei manifestate în arealul devenirii istorice a fiinÈ›ei umane.


Din punct de vedere al logicilor profanului şi sacrului, profanul poate fi abordat prin logica liniară reducţionistă, în timp ce sacrul poate fi corelat mai degrabă prin logicile complexităţii (ex. reţele neuronale, fractali, automate celulare, teoria haosului, teoria catastrofei, sisteme disipative, quantum computing, etc.).


Morala, în general, oglindeÈ™te modul de raportare a sacrului la profan: sacrul este legat de calităţi (care dăruindu-se, respectiv dobândindu-se È™i iterându-se, se înmulÈ›esc), în timp ce profanul este caracterizat de valori (obiecte care, prin împărţire se împuţinează). Această caracteristică corespunde iterărilor infinite pentru sacru, iterărilor finite pentru profan.
Considerând că aceste reguli ale sacrului şi profanului au interferat în permanenţă în timpul istoriei omenirii, derivând în sisteme de gestiune a resurselor finite (profane) şi în căi de urmat pentru eliberarea omului de starea finită prin transcendenţă, (sacrul), în această perioadă istorică vor apărea în mod evident reguli noi de comportament social şi însuşiri noi care să răspundă la gestionarea problemelor curente şi de viitor.


Cum regulile apar din interferarea naturii umane (nature) cu mediul de hrănire (nurture), această generare de noi caracteristici care permit reflectarea sacrului în profan se poate modela tot prin teoriile complexităţii, în particular, prin sistemele disipative.   
Amprenta sacrului, implicit a moralei care îl proiectează manifest în acest proces complex de schimb, va relaţiona însă sistemul etic, condiţionând comportamentul fiinţei umane de gradul de cunoaştere a propriei realităţi. Sistemul etic în cunoaştere poate păstra fiinţa, implicit societatea umană, în arealul normalităţii (sinergiei sistemului nature-nurture). Realitatea lumii nu este una în care doar ştiinţa discerne structuri, relaţii, şi mecanisme. Realitatea lumii este integrală. Cunoaşterea ştiinţifică nu exclude o altă ordine a realităţii, ci dimpotrivă, o evidenţiază. Vorbind despre o etică a ştiinţei, vorbim despre o etică a cunoaşterii. Există o cunoaştere pozitivă, benefică, după cum există şi o cunoaştere malefică, distructivă. Şi pentru un discernământ etic, normalitatea devine fără dubiu indicatorul cel mai corect al căii de urmat.


    AÈ™a după cum afirmam mai sus, spiritualitatea religioasă nu epuizează spaÈ›iul spiritual.  Astfel putem admite că există o latură ne-religioasă a manifestărilor spirituale, unde pot fi identificate aspectele spirituale ontice la interfaÈ›a sacru-profan. DeÈ™i termenul poate fi contestat, îl vom folosi totuÈ™i pentru modelarea conceptuală a spaÈ›iului spiritual, în perspectiva înÈ›elegerii corecte a comportamentelor care implică proiecÈ›ia sacrului în realitatea noastră de viaÈ›ă.

    Spiritualitatea ontică:

- se constituie È™i se dezvoltă în baza însuÈ™irilor autonome ale personalităÈ›ii umane;
- se dobândeÈ™te prin educaÈ›ie È™i cultură;
- se asumă prin cultivarea simÈ›ului estetic;
- se manifestă prin inspiraÈ›ie È™i creativitate în: literatură, muzică, artă etc.

Spiritualitatea religioasă:

-    se circumscrie relaÈ›iei dintre om È™i Dumnezeu;
-    are ca izvor revelaÈ›ia;
-    se asumă prin credinÈ›ă;
-    se manifestă prin trăire religioasă È™i comportament moral;

Autoritatea spirituală

În general autoritatea este asociată cu puterea, cu atributul de a administra reguli È™i de a aplica sancÈ›iuni, de a guverna sau stapâni. De asemenea, autoritatea este influentă È™i primeÈ™te recunoaÈ™tere, uneori pe merit, alteori prin forÈ›ă. De-a lungul timpului, atunci când liderii spirituali îndeplineau È™i rolul de conducători laici, de organe statale, atributul autorităÈ›ii spirituale a degenerat, conducătorii spirituali fiind îndeosebi percepuÈ›i drept autoritate administrativă. Acest aspect, din păcate se va păstra pe componenta religioasă a spiritualităÈ›ii, chiar È™i atunci când liderii religioÈ™i, aparent nu mai îndeplinesc roluri în statul laic. Sunt foarte cunoscute dealtfel situaÈ›iile în care aceÈ™tia influenÈ›ează indirect politicile statale, întreÈ›inând  relaÈ›ii împroprii spaÈ›iului religios, cu liderii politici ai timpului.

Patologia spirituală

În ceea ce priveÈ™te manifestările patologice în zona spirituală, acestea pot să apară imediat ce anumite instituÈ›ii umane administrative îÈ™i arogă calitate de „instituÈ›ie spirituală”, patologia spirituală constând în imposibilitatea  de a corela spaÈ›iul de conÈ™tiinÈ›ă cu cel instituÈ›ional. Astfel, prima consecinÈ›ă a asumării instituÈ›ionalizate a spaÈ›iului spiritual este eludarea (omenească) a sistemului normativ.
Patologia spirituală nu trebuie confundată cu patologia clinică.  Ea poate fi identificată cu precădere la persoane sănătoase clinic, cu preocupări declarate în „spaÈ›iul spiritual instituÈ›ionalizat”, acesta din urmă purtând cu sine inadecvarea È™i contradicÈ›iile cu care asumările spirituale autentice sunt incompatibile.
    În ceea ce priveÈ™te sesizarea instalării comportamentului patologic în zona spirituală, singurul  „simÈ›” manifest la nivelul conÈ™tiinÈ›ei este  conÈ™tiinÈ›a existenÈ›ei sacrului, pentru toate celelate simÈ›uri, patologia spirituală fiind transparentă. În consecinÈ›ă, putem înÈ›elege că acolo unde patologia spirituală proliferează, sacrul se retrage.

Patologia spirituală ontică

Desacralizarea spațiului spiritual ontic survine prin:
-    alterarea simÈ›ului estetic;
-    agresarea bunului simÈ› prin creaÈ›ii subculturale;
-    promovarea la nivel de artă, a kitsch-ului;
-    pervertirea emoÈ›ionalităÈ›ii estetice;
-    impostură, asumarea unei false erudiÈ›ii;
-    promovarea creativităÈ›ii de inspiraÈ›ie malefică; 

 


Patologia spirituală religioasă

-    este identificabilă prin expresia comportamentală a unei înÈ›elegeri eronate a mesajului religios;
-    poate fi efectul unei manipulări;
-    È›ine de instabilitatea convingerilor religioase – alterarea credinÈ›ei;
-    este măsura desacralizării spaÈ›iului spiritual religios;


CunoaÈ™terea contemplativă

CunoaÈ™terea contemplativă este posibilă datorită unor predispoziÈ›ii interioare pe care fiinÈ›a umană le manifestă, considerând că realitatea materială este doar revelarea exterioară a unei dimensiuni spirituale profunde. Acest gen de interiorizare a reprezentărilor spirituale face ca interesul pentru lumea materială È™i legile acesteia să fie extrem de redus, conducând chiar la o detaÈ™are de bunurile materiale. La limită, o asemenea viziune asupra realităÈ›ii lumii poate considera materia doar o iluzie, iar tot ceea ce există È™i dă valoare realităÈ›ii este numai spirit. Pe acest nivel se manifestă gândirea contemplativă, al cărei pattern va fi puternic influenÈ›at de preocupările filosofico-religioase, de cele pentru valorizarea potenÈ›ialului latent, de aspiraÈ›ia către o armonie plenară cu sine, cu ceilalÈ›i È™i cu lumea.
    Din dorinÈ›a de a cuprinde È™i înÈ›elege realitatea profund spirituală, de a relaÈ›iona propriul eu la aceasta, experimentând contemplaÈ›ia de tip religios, fiinÈ›a umană va urma o cale interior-ascendentă, mistică, ce presupune asumarea unei forme de liniÈ™te interioară, de pace profundă, pentru a primi iluminarea. Pe de altă parte, imposibilitatea de a cuprinde totul, de a înÈ›elege complet realitatea din semnificaÈ›iile descoperite senzorial, face ca experienÈ›a contemplativă să urmeze o cale transcendentală, în convingerea că dincolo de toate lucrurile înÈ›elese, explicabile, se mai află ceva, care nu poate fi sesizat prin percepţie.
    Ocupând poziÈ›ia consonantică a „raÈ›iunii spirituale”, inspiraÈ›ia religioasă se manifestă ca poartă de acces către revelaÈ›ie, deschidere care survine unei trăiri religioase capabile să dea măsura conÈ™tiinÈ›ei religioase autentice. Astfel, comportamentul moral va gira starea de sfinÈ›ire ca manifestare lucrătoare a sacrului în profan,  dobândirea de harisme, viaÈ›a spiritualizată etc. 


               Mesajul religios. Exemple de tipologii religioase


Comportamentul portant-spiritual (formă de normalitate)
 
Tipul astenicului luminos. Temperament ascetic, interiorizat, desprins de interesul pentru imagistica lumii înconjurătoare. Vede lumea în raÈ›iunile ei ultime, în sensuri È™i rosturi. Se descoperă în sine modestie, simplitate, bunătate È™i nevinovăÈ›ie. Pentru el nu există lucruri, ci doar idei; nu există trup, ci doar duh; nu există evenimente, ci doar înÈ›elesuri care decurg din evenimente. Este firav în cele din afară, dar robust în încredinÈ›ări È™i înÈ›elept la cuget. Nu crede în rostul cuvintelor multe. IubeÈ™te tăcerea È™i înÈ›elege liniÈ™tea nu ca pe o absenÈ›ă, ci ca pe o fascinantă, eternă, imperturbabilă prezenÈ›ă. Știe cele ce vrei să spui, înÈ›elege ceea ce nu reuÈ™eÈ™ti să alcătuieÈ™ti în cuvinte, aÈ™teptându-te răbdător È™i altruist să te manifeÈ™ti. E văzător în duh È™i prevăzător peste timp. Spiritul său tăcut, interiorizat, dă falsa aparenÈ›ă a unei asprimi; deasupra chipului acestei asprimi răsare însă inocenÈ›a unui suflet cald, abia trezit din reveria copilăriei sale târzii. Inima lui are două definiÈ›ii: iubirea È™i bucuria infantă a descoperirilor din slavă în slavă. Contemplativ, auster, mânat în acelaÈ™i timp de o tandreÈ›e tainică pogorâtă pe chip din înalturile duhului, apare ca o rază de lumină ascunsă subtil în desiÈ™urile unei păduri, luminând amănuntele aparent nesemnificative, precum gâzele È™i lichenii. Nu are idealuri cruciale, nu-È™i doreÈ™te vizibilitatea căpeteniei de oÈ™ti. E umil pentru sine, însă luminos È™i pregnant conturat pentru o statură de înger.   

Comportamentul fetiÈ™ist (formă patologică)

Are simÈ›ul proprietăÈ›ii. Este un arghirofil înnebunit de dorinÈ›a de a atinge bancnotele, aurul, argintul, pietrele scumpe. ViaÈ›a sa se rezumă la „a avea” sau „a nu avea”.  Îi place să domine prin a-È™i face simÈ›ită prezenÈ›a la modul extrem de presant. Este primul care întinde mâna spre celălalt pentru a-È™i da salutul, È™i nu se sfieÈ™te să-È™i ia superiorul de umeri sau de braÈ› pentru a-l convinge că È™i-a făcut apariÈ›ia în decorul acestuia. Dominant, tupeist, nonconformist, arivist, cleptoman. Mizează pe propria imagine încercând o pedanterie ieftină, uÈ™or bădărană. Poartă amulete, cruciuliÈ›e, talismane, brăÈ›ări È™i lanÈ›uri ostentative; crede în zodii, soartă È™i noroc. Este de o superstiÈ›iozitate tactilă – considerând că trebuie să poarte cu sine totdeauna un obiect, sau o categorie de obiecte pentru a-i fi asigurat succesul. Îi place să-È™i mângâie lucrurile, hainele, blănurile, maÈ™ina, recuzita casnică sau de serviciu, ca È™i cum È™i-ar lua adio pentru totdeauna de la lucrurile pe care s-a obiÈ™nuit să le însufleÈ›ească totdeauna cu bogata sa imaginaÈ›ie obiectuală. E în stare, în situaÈ›ii limită, să aleagă să salveze lucruri în defavoarea făpturilor vii, chiar în defavoarea oamenilor. Se înconjoară de nimicuri. Forma clinică a acestui comportament este tulburarea obsesiv-compulsivă legată de acumularea de bunuri, sau anxietatea ritualică, fetiÈ™istă.  
Comportamentul mistic-tactil (formă patologică)
 
Este miÈ™cat de energii care curg interior È™i-i bântuie întreaga existenÈ›ă. Încearcă să dea definiÈ›ii lumii înconjurătoare folosind simÈ›urile ca instrumente de relevare. Atinge rosturile lucrurilor cu fineÈ›e È™i eternă vibraÈ›ie. Crede că lumea este făcută din lumina taborică a începuturilor. Asemenea crede că fiinÈ›a sa este un trup de lumină care se plineÈ™te pe sine prin relaÈ›ia subtilă care îl conectează la celelalte lumini. Absoarbe sensuri din orice prezenÈ›ă. Se roagă cu mâinile, atinge în eter taine numai de el È™tiute. Îi place să valseze, să cânte, să-È™i umple ochii de culori È™i auzul de armonii. Este un artist al sunetelor, al formelor, al culorilor È™i al expresiei trupului: este muzician, pictor, sculptor, dansator; Are o imperturbabilă graÈ›ie ! E pedant, onest, orientat cu grijă spre relevanÈ›a detaliilor. În registrul de normalitate al acestei tipologii se află maeÈ™trii iconari, È™i taumaturgii.
 
Comportamentul portant-malefic (formă patologică)
 
Tipul astenicului întunecat care obiÈ™nuieÈ™te a se reinventa pe sine. Are intuiÈ›ia timpului, a locului È™i a avantajelor ce decurg din acestea. Este un spirit ascuÈ›it, pătrunzător, iscusit în verdicte È™i definiÈ›ii. Știe că se poate substitui inteligent oricărei identităÈ›i credibile. Vrea să convingă, să cucerească inimi, vrea să se facă vizibil. Are pătrunderea specifică cunoscătorului, răbdarea È™i viclenia prădătorului, forÈ›a ariciului încolÈ›it. Orice idee, orice situaÈ›ie, orice descoperire, are pentru sine valoare sau nonvaloare funcÈ›ie doar de avantajele sau dezavantajele de imagine. Vede cu luciditate mutările din viitor; este strateg, ambiÈ›ios, insolent, răzbunător, dar în aceste direcÈ›ii se manifestă cu maximă preÈ›iozitate. CunoaÈ™terea pentru el este egală cu norma orgoliului, ori suma amorului propriu. Disimulează dispreÈ›ul pentru ceilalÈ›i refugiindu-se în complexitatea riturilor unei minÈ›i care developează continuu roluri, rosturi, mutări È™i permutări de avantaje È™i contexte ideologice menite să-l pună în superioritate. Este egoistul perfect mascat în frunziÈ™ul preocupărilor recreativ-contemplative. În fond arta contemplativităÈ›ii sale este construită special spre a-i umili pe ceilalÈ›i cu potopul unor cunoÈ™tinÈ›e È™i simÈ›iri din cele mai închipuite, È™i mai greu de atins. Este farsorul prin excelenÈ›ă, mânat de aventura unor subtilităÈ›i inteligente pe care doreÈ™te a le înmuia în sângele celorlalÈ›i. Este absent doar atunci când îl întrebi în avantajul tău; este rece, sticlos, indiferent; uneori mut de frământări È™i bântuieli lăuntrice.

Credulitatea - formă de patologie spirituală
   
Caracterizare:

-    ConÈ™tiinÈ›a religioasă este deformată;
-    Sistemul de valori moral-religioase este incert, uneori substituit cu superstiÈ›ii, fetiÈ™ism, reminiscenÈ›e din credinÈ›ele păgâne;
-    Analiza valorică este suprimată prin mimetism È™i experimentarea unor emoÈ›ii gregare;
-    Lipsesc cu desăvârÈ™ire educaÈ›ia È™i modelele morale;

 



Atentatul spiritual religios. Desacralizarea spațiului spiritual


Caracterizare:

-    IntervenÈ›ie brutală în spaÈ›iul spiritualităÈ›ii religioase;
-    Anularea sistemului de valori spriritual-religioase È™i înlocuirea lor cu ideologii politice, devenite ”noua religie”;
-    Eliminarea totală a orcărei forme de educaÈ›ie moral-religioasă;
-    Deteriorarea È™i eliminarea conÈ™tiinÈ›ei moral-religioase;
-    Suprimarea modelelor moral-religioase;
-    Deturnarea È™i manipularea modului de înÈ›elegere a mesajului religios autentic;
-    Stimularea necredinÈ›ei;
-    Secularizarea;
-    Desacralizarea spaÈ›iului spiritual-religios;

Factori de agresiune asupra spațiului spiritual religios

-    Ceremonialistică epatantă, în contradicÈ›ie cu virtutea smereniei; utilizarea de mijloace exagerate pentru punerea în valoare a actului religios (staÈ›ii de amplificare, proiectoare, clopote electrice, accesorii sclipitoare, unele încadrându-se  mai degrabă în ”estetica” kitsch-ului); desacralizarea ritualului religios prin transmiterea televizată a momentelor tainice, pline de încărcătură spirituală (momente asupra cărora există recomandări clare în acest sens în cărÈ›ile ritualului de cult), altfel spus: banalizarea prin hiperfolosinÈ›ă;

-    Supralicitatea abilităÈ›ilor manageriale, punerea în umbră sau eliminarea personalului din spaÈ›iul sacerdotal, din considerente legate de lipsa abilităÈ›ilor acestora pentru a strânge cât mai multe venituri materiale, într-un timp cât mai scurt – o pervertire totală a misiunii sacerdotale (Ex. Conceptul de ”Marketing religios”);

-    AroganÈ›a teologică: pretenÈ›ia de atotcunoaÈ™tere a tuturor tainelor lumii; amestecarea nejustificată a viziunii È™tiinÈ›ifice asupra lumii în argumentele teologice, din dorinÈ›a arogantă de a epata.

 

                                              Concluzii

    Latura spirituală a fiinÈ›ei umane nu poate fi înÈ›eleasă corect dacă nu este relaÈ›ionată sistematic la întregul ansamblu psihofiziologic. Această integrare poate fi realizată printr-un model fractal capabil să releve conexiunile profunde ale vieÈ›ii spirituale în dinamica psiho-afectivă. Dimensiunile acestor conexiuni sunt reflectate de conjuncÈ›ia câmpului de conÈ™tiinÈ›ă (Henry Ey) cu spaÈ›iul spiritual.
    Normalitatea spaÈ›iului spiritual este conferită de proiecÈ›iile sacrului în lumea profană. Ea presupune un sistem de norme È™i asumarea acestuia la nivel de conÈ™tiinÈ›ă, vizibilă în comportament. Patologia spirituală apare ca expresie a imposibilităÈ›ii  de a corela spaÈ›iul de conÈ™tiinÈ›ă cu cel instituÈ›ional. Patologia spirituală nu trebuie confundată cu patologia clinică, deoarece este întâlnită numai la persoane sănătoase clinic, dar care îÈ™i declară public preocupările spirituale, fără a le proba în realitate prin asumare individuală È™i comportament adecvat. Din acest motiv, autoritatea spirituală nu poate fi instituÈ›ionalizată, singura ”instituÈ›ie spirituală”  fiind cea a conÈ™tiinÈ›ei, iar singurul  ”simÈ›” manifest la nivelul conÈ™tiinÈ›ei este  conÈ™tiinÈ›a existenÈ›ei sacrului, pentru toate celelate simÈ›uri, patologia spirituală fiind transparentă. În acest considerent, putem înÈ›elege că acolo unde patologia spirituală proliferează, sacrul se retrage.
    CredinÈ›a relevă sacrul prin asumarea personală È™i proba comportamentală. Ea poate fi caracterizată sistemic, fiind puternic ancorată în sistemul de valori, modelele morale È™i educaÈ›ionale, girată fiind de un nivel înalt de conÈ™tiinÈ›ă.
            În spaÈ›iul spiritual,  evenimentul de conÈ™tiinÈ›ă ca eveniment de viaÈ›ă se bazează pe un sistem de valori solid, pe modele È™i educaÈ›ie.
           Orice manifestare nesinceră în spaÈ›iul spiritual È›ine de resortul patologiei.

 

Afisari: 272
Autor: Pr. dr. ing. DUMITRU GRIGORE
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter