Se încarcă pagina ...

Ordinea post-globală. Inevitabilul

Data publicarii: 27.06.2020 09:20:00

 

Articol apărut în numărul 66 al revistei „CERTITUDINEA”

 

 

A publica un text de Alexandr Dughin (ideologul lui Vladimir Putin) implică riscul de a fi catalogat ca filo-rus. Ca și în cazul în care publici un articol care să-l avantajeze pe Donald Trump: ești catalogat ori ca filo-american, ori ca filo-Trump, ceea ce e și mai rău. Foarte puțini acceptă ideea că poți lăuda o idee bună chiar și atunci când aceasta aparține unui adversar sau unui ins pe care un grup comunitar îl respinge de plano. Nu vom scăpa curând de acest stereotip de gândire, căci oamenii te apreciază după modul în care se regăsesc pe ei înșiși în textele publicate, după modul în care argumentezi ideile lor, nu după modul tău de abordare. Eu, unul, consider că e mult mai sănătos să citești textele originale, decât comentariile altora despre aceste texte. De aceea mi-am permis să public un text despre ordinea post-globală, semnat chiar de Alexandr Dughin. Este totuși unul dintre cei mai redutabili gânditori contemporani, ceea ce e mai important decât faptul că e ideologul lui Putin. (Miron Manega)

__________________________

 

Criza cu care se confruntă umanitatea în legătură cu pandemia de coronavirus a căpătat deja o asemenea amploare globală, încât revenirea la situația care a existat în ajunul epidemiei este pur și simplu imposibilă.

 

Dacă, în virtutea anumitor circumstanțe, răspândirea virusului nu va putea fi oprită radical în termen de o lună  și jumătate sau două, atunci toate procesele vor deveni ireversibile și peste noapte întreaga ordine mondială se va prăbuși.  Istoria cunoaște perioade similare care au fost legate de catastrofe  globale, războaie și situații excepționale.

 

Dacă vom încerca să privim viitorul din poziția în care ne aflăm, atunci, cu toată incertitudinea și deschiderea spre varii evoluții, am putea contura câteva dintre cele mai probabile scenarii sau aspecte aparte.

 

       1. Globalizarea s-a prăbușit complet, rapid și irevocabil. Aceasta demult dădea semne de criză, dar epidemia a dinamitat toate axiomele sale: granițe deschise, solidaritatea societăților, eficacitatea instituțiilor economice existente și competența elitelor conducătoare,  în fața problemei coronavirusului. Globalizarea a căzut ca ideologie (liberalism), economie (rețele globale), politică (postura de lider a elitelor occidentale).

       2. Pe ruinele globalizării se va crea o nouă arhitectură a lumii post-globaliste (post-liberale).

 

Cu cât mai repede vom recunoaște o astfel de întorsătură, cu atât vom fi mai pregătiți pentru a face față noilor provocări. Situația de azi este comparabilă cu ultimele zile ale URSS: marea majoritate a clasei conducătoare sovietice nici nu voia să admită posibilitatea unei tranziții către un nou model de stat, guvern și ideologie, și doar o minoritate foarte restrânsă și-a dat seama de natura fatală a crizei, fiing gata să adopte un model de alternativă. Dar, într-o lume bipolară, odată cu prăbușirea unuia dintre poli, a rămas cel de-al doilea.

 

La ora actuală se prăbușește tocmai această unipolaritate care – cu toate încercările de a-și apăra independența și de a câștiga cele mai bune condiții – era recunoscută (în domeniul ideologiei, economiei și structurii politice) de toți actorii principali ai lumii, inclusiv de China, Rusia și toți ceilalți. În consecință, elitele conducătoare urmează să se confrunte cu o problemă mai complexă: să aleagă între un model care se prăbușește în abis și ceva complet necunoscut, în care nimic nu poate servi drept model sau rețetă sigură pentru construirea viitorului. Ne putem imagina cât de disperate – chiar mai disperate decât erau în epoca sovietică târzie nomenclaturiștii sovietici – vor fi elitele conducătoare care se vor agăța de globalism și de structurile sale, chiar în ciuda prăbușirii evidente a tuturor mecanismelor și instrumentelor, instituțiilor și structurilor sale.

 

Prin urmare, numărul celor care se vor putea orienta mai mult sau mai puțin liber în acest haos în creștere va fi destul de mic, chiar și printre exponenții elitelor. Este dificil să ne imaginăm cum anume se vor dezvolta relațiile dintre globaliști și post-globaliști însă, chiar și la ora acutală, am putea deja anticipa, în linii mari, principalele elemente ale realității post-globaliste.

 

        1. În prim-plan apare nu societatea deschisă, ci societatea închisă. Suveranitatea devine valoarea supremă și absolută. Salvarea și susținerea vieții unui popor anume dintr-o anumită țară va fi declarată o adevărată binecuvântare. Puterea va fi legitimă doar dacă va fi în stare să facă față acestei sarcini: întâi de toate urmează să fie salvate viețile oamenilor în condițiile unei pandemii și ale proceselor catastrofale care o însoțesc, după care e nevoie să fie organizată o structură politico-economică și ideologică ce ar permite apărarea intereselor acestei societăți închise în fața celorlalți.  Asta nu presupune câtuși de puțin un război al tuturor împotriva tuturor, dar, în același timp, formulează din capul locului  faptul că prioritățile principale și absolute sunt țara și poporul înainte a orice. Și nici un fel de alte considerente de ordin ideologic nu pot veni în contradicție cu acest principiu.

 

        2. Societatea închisă ar trebui să poarte un caracter autarhic. Asta presupune faptul că ea trebuie să fie autosuficientă și independentă de furnizorii externi, întâi de toate în materie de alimentație, producție industrială, sistemul monetar și financiar și puterea militară. În viitorul cel mai apropiat toate acestea vor deveni principalele priorități în lupta împotriva epidemiei, când statele sunt obligate să se închidă (s-au închis deja). În lumea post-globalistă această stare de lucruri va deveni una permanentă. Dacă globaliștii consideră că este vorba de o măsură temporară, atunci post-globaliștii ar trebui, dimpotrivă, să se pregătească pentru ca ea să devină o prioritate strategică.

       3. Autosuficiența în problema mijloacelor de existență, a resurselor, a economiei și a politicii ar trebui să fie combinată cu o politică externă eficientă, care să iabă drept prioritate strategia alianțelor. Aici, în primul rând contează să avem un număr suficient de aliați importanți din punct de vedere strategic și geopolitic, care să formeaze împreună un potențial bloc în stare să ofere tuturor participanților o rezistență eficientă și o apărare solidă împotriva unei posibile agresiuni externe. Același lucru se aplică legăturilor economice și financiare, urmând să se extindă volumul piețelor accesibile, dar nu la nivel global, ci la scară regională.

      4. Pentru a asigura suveranitatea și autarhia, este important să se stabilească controlul asupra acelor zone, de care depinde în mod vital suveranitatea și securitatea fiecărei entități suverane. Ceea ce transformă anumite procese integraționiste într-un imperativ geopolitic. Existența unor enclave (potențiale sau reale) într-o apropiere periculoasă față de teritoriul național va submina apărarea și securitatea. În consecință, deja, la etapa luptei împotriva epidemiei, ar trebui prevăzut și încorporat un anume model de integrare.

 

Ne-am putea imagina lumea post-globalistă ca pe mai multe centre importante și un număr de centre secundare. Fiecare pol major trebuie să îndeplinească rigorile autarhiei. El va fi unul analogic imperiilor tradiționale. Asta ar presupune următoarele lucruri:

  • un sistem unitar cu o puternică verticală a puterii (într-o situație de criză – cu puteri dictatoriale atribuite puterii centrale);
  • responsabilitatea deplină a statului și a instituțiilor sale pentru viața și sănătatea cetățenilor;
  • asumarea de către stat a responsabilității privind aprovizionarea populației cu produse alimentare în condițiile granițelor închise, ceea ce necesită o agricultură dezvoltată;
  • instituirea suveranității valutare, care ar pune moneda națională într-o relație de dependență nu față de sistemul de rezerve mondial, ci față de acoperirea cu rezervele de aur sau mărfuri (adică față de indicatorii economiei reale);
  • asigurarea unor ritmuri de dezvoltare accelerate ale industriei naționale, suficiente pentru asigurarea unei concurențe eficiente cu alte state închise (ceea ce nu exclude cooperarea, dar numai atunci când nu e afectat principiul independenței și autarhiei industriale);
  • crearea unei industrii militare eficiente și a infrastructurii științifice și industriale necesare acesteia;
  • controlul și întreținerea sistemului de transport și comunicații ce asigură comunicarea între toate teritoriile statului și in cadrul aliantei.

 

Evident, pentru a implementa astfel de sarcini extraordinare, este nevoie de

  • o elită cu totul diferită (clasă politică post-globalistă) și, în consecință,
  • ideologie de stat complet nouă  (liberalismul și globalismul sunt cu desăvârșire nepotrivite aici).

 

Clasa politică ar trebui să fie recrutată dintre conducătorii și angajații instituțiilor militare.

 

Ideologia ar trebui să reflecte caracteristicile culturale și religioase constituite de-a lungul istoriei într-o societate anume, având o orientare futurologică – proiecția identității civilizaționale spre viitor.

 

Este important de menționat că ceva de genul acesta trebuie să treacă prin aproape toate țările moderne și blocurile de țări: și cei care sunt complet cufundați în globalizare, și cei care au încercat să rămână la o anumită distanță de aceasta.

 

În acest sens am putea admite că astfel de procese vor face din Statele Unite unul dintre cei mai importanți actori mondiali care, în același timp, își vor schimba conținutul – de la rolul de citadelă a globalizării, la cel de putere mondială autarhică, preocupată exclusiv de apărarea propriilor interese. Premisele unei astfel de transformări sunt deja cuprinse parțial în programul lui Donald Trump, iar în contextul luptei împotriva pandemiei și a stării de urgență vor dobândi caracteristici și mai distincte.

 

Unele puteri europene, precum Franța și Germania care – deocamdată doar în condiții excepționale – sunt gata să urmeze aceeași cale. Pe măsură ce criza se adâncește și continuă, aceste procese se vor apropia tot mai mult de conturul general al schemei descrise.

 

China este relativ pregătită sub aspect ideologic și politic pentru o astfel de întorsătură, fiind un stat centralizat cu o verticală pronunțată a puterii. China pierde foarte mult odată cu prăbușirea globalizării, pe care a reușit să o pună în slujba intereselor sale naționale, dar, în general, a pus întotdeauna un accent deosebit pe autarhie, pe care nu a pierdut-o din vedere nici în perioadele de maximă deschidere. 

 

Există premise pentru o astfel de evoluție post-globistă în Iran, Pakistan și în parte Turcia, care ar putea deveni poli ai lumii islamice.

India, care își reînvie rapid identitatea națională, în contextul pandemiei a început să restabilească activ legăturile cu țările prietene din regiune, pregătindu-se pentru noi procese.

 

Rusia are, de asemenea, o serie de aspecte pozitive în aceste condiții de pornire:

  • politicile lui Putin în ultimele două decenii pentru consolidarea suveranității;
  • prezența unui potențial militar solid;
  • precedente istorice ale autarhiei complete sau relative;
  • iradiții ale independenței ideologice și politice;
  • identitate națională și religioasă puternică;
  • recunoașterea, de către majoritate, a legitimității modelului de guvernare centralist și paternalist.

 

Cu toate acestea, elita conducătoare existentă, formată în vremurile sovietice târzii și post-sovietice, nu corespunde deloc provocărilor vremii, fiind moștenitoarea ordinii mondiale bipolare și unipolare (globaliste) și a gândirii asociate acestora. Din punct de vedere economic, financiar, ideologic, tehnologic, Rusia este strâns legată de structura globalistă, ceea ce o face în multe privințe nepregătită pentru o confruntare eficientă cu epidemia; actuala urgență pe termen scurt trebuie să evolueze spre crearea unei noi și ireversibile ordini mondiale post-globale.

 

Elita existentă la ora actuală împărtășește ideologia liberală și își bazează activitatea, într-un grad sau altul, pe structuri transnaționale – vânzarea resurselor, delocalizarea industriei, dependența de bunuri și produse străine, includerea în sistemul financiar mondial cu recunoașterea dolarului ca monedă de rezervă etc. Nici în ceea ce privește abilitățile, nici în viziunea ei asupra lumii, nici în cultura lor politică și administrativă, această elită nu este pregătită pentru  trecerea la o nouă stare de lucruri. De altfel, această stare de lucruri este comună pentru mai toate țările în care globalizarea și liberalismul erau considerate până de curând drept dogme imuabile și incontestabile. Rusia are șansa de a schimba această stare de lucruri, făcând ca statul și societatea să fie gata să intre într-o nouă ordine post-globalistă.

 

Sursă: flux.md

 

Afisari: 808
Autor: ALEKSANDR DUGHIN
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter