Se încarcă pagina ...

Ordinea post-globală. Inevitabilul

Data publicarii: 27.06.2020 09:20:00

 

Articol apărut în numărul 66 al revistei „CERTITUDINEA”

 

 

A publica un text de Alexandr Dughin (ideologul lui Vladimir Putin) implică riscul de a fi catalogat ca filo-rus. Ca È™i în cazul în care publici un articol care să-l avantajeze pe Donald Trump: eÈ™ti catalogat ori ca filo-american, ori ca filo-Trump, ceea ce e È™i mai rău. Foarte puÈ›ini acceptă ideea că poÈ›i lăuda o idee bună chiar È™i atunci când aceasta aparÈ›ine unui adversar sau unui ins pe care un grup comunitar îl respinge de plano. Nu vom scăpa curând de acest stereotip de gândire, căci oamenii te apreciază după modul în care se regăsesc pe ei înÈ™iÈ™i în textele publicate, după modul în care argumentezi ideile lor, nu după modul tău de abordare. Eu, unul, consider că e mult mai sănătos să citeÈ™ti textele originale, decât comentariile altora despre aceste texte. De aceea mi-am permis să public un text despre ordinea post-globală, semnat chiar de Alexandr Dughin. Este totuÈ™i unul dintre cei mai redutabili gânditori contemporani, ceea ce e mai important decât faptul că e ideologul lui Putin. (Miron Manega)

__________________________

 

Criza cu care se confruntă umanitatea în legătură cu pandemia de coronavirus a căpătat deja o asemenea amploare globală, încât revenirea la situaÈ›ia care a existat în ajunul epidemiei este pur È™i simplu imposibilă.

 

Dacă, în virtutea anumitor circumstanÈ›e, răspândirea virusului nu va putea fi oprită radical în termen de o lună  È™i jumătate sau două, atunci toate procesele vor deveni ireversibile È™i peste noapte întreaga ordine mondială se va prăbuÈ™i.  Istoria cunoaÈ™te perioade similare care au fost legate de catastrofe  globale, războaie È™i situaÈ›ii excepÈ›ionale.

 

Dacă vom încerca să privim viitorul din poziÈ›ia în care ne aflăm, atunci, cu toată incertitudinea È™i deschiderea spre varii evoluÈ›ii, am putea contura câteva dintre cele mai probabile scenarii sau aspecte aparte.

 

       1. Globalizarea s-a prăbuÈ™it complet, rapid È™i irevocabil. Aceasta demult dădea semne de criză, dar epidemia a dinamitat toate axiomele sale: graniÈ›e deschise, solidaritatea societăÈ›ilor, eficacitatea instituÈ›iilor economice existente È™i competenÈ›a elitelor conducătoare,  în faÈ›a problemei coronavirusului. Globalizarea a căzut ca ideologie (liberalism), economie (reÈ›ele globale), politică (postura de lider a elitelor occidentale).

       2. Pe ruinele globalizării se va crea o nouă arhitectură a lumii post-globaliste (post-liberale).

 

Cu cât mai repede vom recunoaÈ™te o astfel de întorsătură, cu atât vom fi mai pregătiÈ›i pentru a face faÈ›ă noilor provocări. SituaÈ›ia de azi este comparabilă cu ultimele zile ale URSS: marea majoritate a clasei conducătoare sovietice nici nu voia să admită posibilitatea unei tranziÈ›ii către un nou model de stat, guvern È™i ideologie, È™i doar o minoritate foarte restrânsă È™i-a dat seama de natura fatală a crizei, fiing gata să adopte un model de alternativă. Dar, într-o lume bipolară, odată cu prăbuÈ™irea unuia dintre poli, a rămas cel de-al doilea.

 

La ora actuală se prăbuÈ™eÈ™te tocmai această unipolaritate care – cu toate încercările de a-È™i apăra independenÈ›a È™i de a câÈ™tiga cele mai bune condiÈ›ii – era recunoscută (în domeniul ideologiei, economiei È™i structurii politice) de toÈ›i actorii principali ai lumii, inclusiv de China, Rusia È™i toÈ›i ceilalÈ›i. În consecinÈ›ă, elitele conducătoare urmează să se confrunte cu o problemă mai complexă: să aleagă între un model care se prăbuÈ™eÈ™te în abis È™i ceva complet necunoscut, în care nimic nu poate servi drept model sau reÈ›etă sigură pentru construirea viitorului. Ne putem imagina cât de disperate – chiar mai disperate decât erau în epoca sovietică târzie nomenclaturiÈ™tii sovietici – vor fi elitele conducătoare care se vor agăÈ›a de globalism È™i de structurile sale, chiar în ciuda prăbuÈ™irii evidente a tuturor mecanismelor È™i instrumentelor, instituÈ›iilor È™i structurilor sale.

 

Prin urmare, numărul celor care se vor putea orienta mai mult sau mai puÈ›in liber în acest haos în creÈ™tere va fi destul de mic, chiar È™i printre exponenÈ›ii elitelor. Este dificil să ne imaginăm cum anume se vor dezvolta relaÈ›iile dintre globaliÈ™ti È™i post-globaliÈ™ti însă, chiar È™i la ora acutală, am putea deja anticipa, în linii mari, principalele elemente ale realităÈ›ii post-globaliste.

 

        1. În prim-plan apare nu societatea deschisă, ci societatea închisă. Suveranitatea devine valoarea supremă È™i absolută. Salvarea È™i susÈ›inerea vieÈ›ii unui popor anume dintr-o anumită È›ară va fi declarată o adevărată binecuvântare. Puterea va fi legitimă doar dacă va fi în stare să facă faÈ›ă acestei sarcini: întâi de toate urmează să fie salvate vieÈ›ile oamenilor în condiÈ›iile unei pandemii È™i ale proceselor catastrofale care o însoÈ›esc, după care e nevoie să fie organizată o structură politico-economică È™i ideologică ce ar permite apărarea intereselor acestei societăÈ›i închise în faÈ›a celorlalÈ›i.  Asta nu presupune câtuÈ™i de puÈ›in un război al tuturor împotriva tuturor, dar, în acelaÈ™i timp, formulează din capul locului  faptul că priorităÈ›ile principale È™i absolute sunt È›ara È™i poporul înainte a orice. Și nici un fel de alte considerente de ordin ideologic nu pot veni în contradicÈ›ie cu acest principiu.

 

        2. Societatea închisă ar trebui să poarte un caracter autarhic. Asta presupune faptul că ea trebuie să fie autosuficientă È™i independentă de furnizorii externi, întâi de toate în materie de alimentaÈ›ie, producÈ›ie industrială, sistemul monetar È™i financiar È™i puterea militară. În viitorul cel mai apropiat toate acestea vor deveni principalele priorităÈ›i în lupta împotriva epidemiei, când statele sunt obligate să se închidă (s-au închis deja). În lumea post-globalistă această stare de lucruri va deveni una permanentă. Dacă globaliÈ™tii consideră că este vorba de o măsură temporară, atunci post-globaliÈ™tii ar trebui, dimpotrivă, să se pregătească pentru ca ea să devină o prioritate strategică.

       3. AutosuficienÈ›a în problema mijloacelor de existenÈ›ă, a resurselor, a economiei È™i a politicii ar trebui să fie combinată cu o politică externă eficientă, care să iabă drept prioritate strategia alianÈ›elor. Aici, în primul rând contează să avem un număr suficient de aliaÈ›i importanÈ›i din punct de vedere strategic È™i geopolitic, care să formeaze împreună un potenÈ›ial bloc în stare să ofere tuturor participanÈ›ilor o rezistenÈ›ă eficientă È™i o apărare solidă împotriva unei posibile agresiuni externe. AcelaÈ™i lucru se aplică legăturilor economice È™i financiare, urmând să se extindă volumul pieÈ›elor accesibile, dar nu la nivel global, ci la scară regională.

      4. Pentru a asigura suveranitatea È™i autarhia, este important să se stabilească controlul asupra acelor zone, de care depinde în mod vital suveranitatea È™i securitatea fiecărei entităÈ›i suverane. Ceea ce transformă anumite procese integraÈ›ioniste într-un imperativ geopolitic. ExistenÈ›a unor enclave (potenÈ›iale sau reale) într-o apropiere periculoasă faÈ›ă de teritoriul naÈ›ional va submina apărarea È™i securitatea. În consecinÈ›ă, deja, la etapa luptei împotriva epidemiei, ar trebui prevăzut È™i încorporat un anume model de integrare.

 

Ne-am putea imagina lumea post-globalistă ca pe mai multe centre importante È™i un număr de centre secundare. Fiecare pol major trebuie să îndeplinească rigorile autarhiei. El va fi unul analogic imperiilor tradiÈ›ionale. Asta ar presupune următoarele lucruri:

  • un sistem unitar cu o puternică verticală a puterii (într-o situaÈ›ie de criză – cu puteri dictatoriale atribuite puterii centrale);
  • responsabilitatea deplină a statului È™i a instituÈ›iilor sale pentru viaÈ›a È™i sănătatea cetăÈ›enilor;
  • asumarea de către stat a responsabilităÈ›ii privind aprovizionarea populaÈ›iei cu produse alimentare în condiÈ›iile graniÈ›elor închise, ceea ce necesită o agricultură dezvoltată;
  • instituirea suveranităÈ›ii valutare, care ar pune moneda naÈ›ională într-o relaÈ›ie de dependenÈ›ă nu faÈ›ă de sistemul de rezerve mondial, ci faÈ›ă de acoperirea cu rezervele de aur sau mărfuri (adică faÈ›ă de indicatorii economiei reale);
  • asigurarea unor ritmuri de dezvoltare accelerate ale industriei naÈ›ionale, suficiente pentru asigurarea unei concurenÈ›e eficiente cu alte state închise (ceea ce nu exclude cooperarea, dar numai atunci când nu e afectat principiul independenÈ›ei È™i autarhiei industriale);
  • crearea unei industrii militare eficiente È™i a infrastructurii È™tiinÈ›ifice È™i industriale necesare acesteia;
  • controlul È™i întreÈ›inerea sistemului de transport È™i comunicaÈ›ii ce asigură comunicarea între toate teritoriile statului È™i in cadrul aliantei.

 

Evident, pentru a implementa astfel de sarcini extraordinare, este nevoie de

  • o elită cu totul diferită (clasă politică post-globalistă) È™i, în consecinÈ›ă,
  • ideologie de stat complet nouă  (liberalismul È™i globalismul sunt cu desăvârÈ™ire nepotrivite aici).

 

Clasa politică ar trebui să fie recrutată dintre conducătorii È™i angajaÈ›ii instituÈ›iilor militare.

 

Ideologia ar trebui să reflecte caracteristicile culturale È™i religioase constituite de-a lungul istoriei într-o societate anume, având o orientare futurologică – proiecÈ›ia identităÈ›ii civilizaÈ›ionale spre viitor.

 

Este important de menÈ›ionat că ceva de genul acesta trebuie să treacă prin aproape toate È›ările moderne È™i blocurile de È›ări: È™i cei care sunt complet cufundaÈ›i în globalizare, È™i cei care au încercat să rămână la o anumită distanÈ›ă de aceasta.

 

În acest sens am putea admite că astfel de procese vor face din Statele Unite unul dintre cei mai importanÈ›i actori mondiali care, în acelaÈ™i timp, îÈ™i vor schimba conÈ›inutul – de la rolul de citadelă a globalizării, la cel de putere mondială autarhică, preocupată exclusiv de apărarea propriilor interese. Premisele unei astfel de transformări sunt deja cuprinse parÈ›ial în programul lui Donald Trump, iar în contextul luptei împotriva pandemiei È™i a stării de urgenÈ›ă vor dobândi caracteristici È™i mai distincte.

 

Unele puteri europene, precum FranÈ›a È™i Germania care – deocamdată doar în condiÈ›ii excepÈ›ionale – sunt gata să urmeze aceeaÈ™i cale. Pe măsură ce criza se adânceÈ™te È™i continuă, aceste procese se vor apropia tot mai mult de conturul general al schemei descrise.

 

China este relativ pregătită sub aspect ideologic È™i politic pentru o astfel de întorsătură, fiind un stat centralizat cu o verticală pronunÈ›ată a puterii. China pierde foarte mult odată cu prăbuÈ™irea globalizării, pe care a reuÈ™it să o pună în slujba intereselor sale naÈ›ionale, dar, în general, a pus întotdeauna un accent deosebit pe autarhie, pe care nu a pierdut-o din vedere nici în perioadele de maximă deschidere. 

 

Există premise pentru o astfel de evoluÈ›ie post-globistă în Iran, Pakistan È™i în parte Turcia, care ar putea deveni poli ai lumii islamice.

India, care îÈ™i reînvie rapid identitatea naÈ›ională, în contextul pandemiei a început să restabilească activ legăturile cu È›ările prietene din regiune, pregătindu-se pentru noi procese.

 

Rusia are, de asemenea, o serie de aspecte pozitive în aceste condiÈ›ii de pornire:

  • politicile lui Putin în ultimele două decenii pentru consolidarea suveranităÈ›ii;
  • prezenÈ›a unui potenÈ›ial militar solid;
  • precedente istorice ale autarhiei complete sau relative;
  • iradiÈ›ii ale independenÈ›ei ideologice È™i politice;
  • identitate naÈ›ională È™i religioasă puternică;
  • recunoaÈ™terea, de către majoritate, a legitimităÈ›ii modelului de guvernare centralist È™i paternalist.

 

Cu toate acestea, elita conducătoare existentă, formată în vremurile sovietice târzii È™i post-sovietice, nu corespunde deloc provocărilor vremii, fiind moÈ™tenitoarea ordinii mondiale bipolare È™i unipolare (globaliste) È™i a gândirii asociate acestora. Din punct de vedere economic, financiar, ideologic, tehnologic, Rusia este strâns legată de structura globalistă, ceea ce o face în multe privinÈ›e nepregătită pentru o confruntare eficientă cu epidemia; actuala urgenÈ›ă pe termen scurt trebuie să evolueze spre crearea unei noi È™i ireversibile ordini mondiale post-globale.

 

Elita existentă la ora actuală împărtăÈ™eÈ™te ideologia liberală È™i îÈ™i bazează activitatea, într-un grad sau altul, pe structuri transnaÈ›ionale – vânzarea resurselor, delocalizarea industriei, dependenÈ›a de bunuri È™i produse străine, includerea în sistemul financiar mondial cu recunoaÈ™terea dolarului ca monedă de rezervă etc. Nici în ceea ce priveÈ™te abilităÈ›ile, nici în viziunea ei asupra lumii, nici în cultura lor politică È™i administrativă, această elită nu este pregătită pentru  trecerea la o nouă stare de lucruri. De altfel, această stare de lucruri este comună pentru mai toate È›ările în care globalizarea È™i liberalismul erau considerate până de curând drept dogme imuabile È™i incontestabile. Rusia are È™ansa de a schimba această stare de lucruri, făcând ca statul È™i societatea să fie gata să intre într-o nouă ordine post-globalistă.

 

Sursă: flux.md

 

Afisari: 431
Autor: ALEKSANDR DUGHIN
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter