Se încarcă pagina ...

Portretul lui Mihai Viteazu în pictura europeană

Data publicarii: 10.11.2019 01:11:00
  • Mari artiști europeni care l-au imortalizat pe Mihai Viteazu:Egidius Sadeler, Domenicus Custos, Frans Franken al II-lea, Bartholomeus Strobel

 

Articol apărut în numărul 51 al revistei „CERTITUDINEA”

 

Iconografia europeană care-l reprezintă pe Mihai Viteazu este neașteptat de densă și de variată, ceea ce vorbește, de asemenea, despre impactul faptelor și personalității sale în veac.  Portretul cel mai cunoscut este gravura realizată de pictorul flamand Egidius Sadeler, în timpul unei șederi a Voievodului la Praga, în anul 1601. Autorul gravurii a menționat pe marginea portretului „Aetatis XLIII” adică „În etate de 43” sau „În al 43-lea an al vieții”.

 

Egidius Sadeler și Domenicus Custos

 

Sadeler a ajuns la Curtea Împăratului Rudolf al II-lea din Praga în anul 1597, fiind apreciat mai ales pentru copiile sale, uşor de comercializat, după lucrări, în special după portretele celebre, realizate de mari pictori europeni.

 

Portretul lui Mihai Viteazul (care nu este o copie!), pe cât de cunoscut este astăzi românilor, pe atât de ascuns a fost timp de aproape 250 de ani, până când, în anul 1847, Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu l-au descoperit în biblioteca regală din Paris.

 

Entuziasmați, cei doi n-au ezitat să aducă în atenţia românilor acest portret pentru care au comandat mai multe copii. Referitor la gravură, Nicolae Bălcescu afirma în acelaşi an, în „Magazin istoric pentru Dacia”, nr. IV: „Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu”.

 

 

 

Alături de această gravură, mai există una, reprodusă în opera lui Domenicus Custos intitulată „Atrium Heroicum Regnum” apărut în 1601. Portretul lui Mihai Viteazul (Michael II der Tapfere, Furst der Walachei, Stafhalter von Siebenburgen) face partea din partea a treia a publicaţiei. Desenator şi gravor activ la curtea împăratului Rudolf al II-lea, Domenicus Custos a publicat o întreagă galerie de protrete de mare improtanţă documentară, remarcabile prin autenticitatea detaliilor.

 

Mihai Viteazul a fost portretizat la curtea de la Praga în februarie 1601, unde acesta a fost primit cu mare fast și entuziasm. Inscripţii: gravat deasupra portretului: „MICHAEL PALATINUS VALACHIE, &c ”; pe rama portretului: „MICHAEL PALATINUS VALACHIE...”, etc; sub portret: „Si DEUS.O. uellet. Dacorum hic colla MICHAEL/ Eximeret Turca. Libera tota iugo / Deiecit ueteri pridem de uertice Dacum / Turca Assiae, Argolici rexg timendus agri. / Damna tamem tentans reperare priora MICHAEL, / Et veteres referens indole mentis auos; / Contendit (factum modo forte fauente fuisset, / Fiat adhuc) Daco pellere Thracalare”.

 

Frans Franken al II-lea - două tablouri, două „obsesii”: Mihai Viteazu și arhiducesa Maria Cristierna

 

Un alt tablou, aproape necunoscut în România, a fost realizat, în același an și în același loc (Curtea Imperială de la Viena) de pictorul flamand Frans Francken al II-lea (cel Tânăr). Tabloul (ulei pe lemn), care are 923 x 1240 cm, este intitulat „Cresus arătându-și comorile lui Solon”. În acest tablou Solon este întruchipat de Rudolf al II-lea, iar Mihai Viteazu apare alături de Maria Christierna de Habsburg, fosta soție a lui Sigismund de Bathory.

 

Mihai o cunoscuse pe Maria Christierna încă din 1596, la câteva luni după căsătoria ei cu Sigismund Bathory, căci voievodul poposise vreme de 10 zile la Alba Iulia, în timpul unor negocieri cu soțul arhiducesei. În 1601, divorțată, frustrată după o căsnicie dezastruoasă cu Sigismund Bathory, Maria Christierna, pe care cronicarii timpului ne-o prezintă ca pe o frumusețe tipic germanică - păr blond, ten fin, buze subțiri și mâini grațioase - părea a fi perechea ideală a eroului ei personal din războiul cu cardinalul Bathory. În perioada de când datează tabloul, arhiducesa se refugiase la Alba Iulia pentru a scăpa de avansurile libidinoase ale dsfrânatului cardinal Andrei Bathory.

 

 

 

Pictura originală se păstrează la Kunsthistorisches Museum la Viena. Subiectul tabloului este inspirat de legenda regelui Lidiei care se lăuda cu bogăţiile sale înţeleptului atenian.  Mai multe copii ale acestei picturi se află în diverse orașe ale Europei, printre care Paris, Roma, Avignon, Bruxelles, Erfurt, Berlin, Gotha.

 

O replică a acestei lucrări a fost dăruită Academiei Române de Academia de Ştiinţe a Uniunii Sovietice la 23 aprilie 1937, prin intermediul ministrului sovietic la Bucureşti, Ostrovski.

 

 

 

Același Frans Franken al II-lea (obsedat, parcă, de personalitatea lui Mihai Viteazu) îl mai reprezintă o dată, în tabloul intitulat „Solomon arătându-și comorile Reginei din Saba”. Dacă în lucrarea anterioară Voievodul era îmbrăcat în armură, aici el poartă o haină lungă, încinsă la mijloc cu un brâu. Din tablou nu lipsește, evident, nici arhiducesa Maria Cristierna de Habsburg, care aici este chiar Regina din Saba.

 

Un tablou de peste 9 metri lungime la Muzeul Prado. Mihai Viteazu la banchetul stăpânilor Europei

 

Cea maispectaculoasă dintre picturile în care apare voievodul român se află însă la Muzeul Prado din Madrid. E un tablou uriaș (ulei pe pânză), cu dimensiunile 2,80 x 9,52 metri și aparține pictorului polonez din Silezia, Bartholomeus Strobel. Tabloul, care ilustrează decapitarea Sf. Ioan Botezătorul, este cunoscut cu titlul „Banchetul lui Irod” („interpretat” în lucrare chiar de Mihai Viteazu).

 

 

 

În fapt, personajele din tablou sunt toți liderii de atunci ai Europei, regi, împărați, conducători militari, personalități de vârf ale Războiului de 30 de ani (Henric al IV-lea al Franței, Charles I al Angliei, Împărăteasa Maria Anna a Spaniei, Maria de Medici, Regina Franței, George Villiers, Generalul Wallenstein, amiralul olandez Tromp, contele Vilém Kinský, John George I, electorul Saxon.

 

Tabloul lui Strobel a fost pictat pe la 1630. Nu avem cunoștință de motivele care l-au determinat pe artist să evoce într-un fel s-au altul, figura lui Mihai Viteazu la 29 de ani după moartea sa. Un lucru pare însă foarte clar: în 1630, în conștiința europeană, memoria lui Mihai Viteazu era încă vie.

Afisari: 1091
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter