Se încarcă pagina ...

Prinţul Andrei Raţiu e vinovat de iubire!

Data publicarii: 17.11.2011 11:32:00

A fost acuzat, arestat preventiv, eliberat. O ipostază total incompatibilă cu imaginea sa anterioară. Era inerentă, deci, întrebarea: este, sau nu, vinovat prinţul Raţiu? Da, este (sau poate fi) vinovat de trufie, de narcisism, iresponsabilitate, dar în niciun caz de proxenetism sau de faptul că ar fi sechestrat o persoană. Scriu asta fără să am vreo ezitare şi voi crede la fel chiar dacă el va fi condamnat. Sper totuşi ca acest lucru să nu se întâmple. Dar oricum ar fi, mi se pare o obligaţie morală şi un gest de onoare să exprim public această convingere acum, când este mai mult decât dezavantajos, pentru oricine, să-şi asume o asemenea poziţie, într-un astfel de context. Îl cunosc însă de 17 ani şi nimic, în toată această perioadă, nu mi-a semnalat că s-ar ocupa cu traficul de carne vie sau că ar fi capabil de aşa ceva. Detesta acest lucru şi chiar îşi imagina că-l poate combate, prin agenţia Prince d’Armeny... Revenind la pretinsele infracţiuni de care a fost acuzat, una singură ar sta în picioare, dar nu are încadrare juridică: e vinovat de iubire!

 

Andrei Raţiu şi logodnica sa. Pe faţa fetei se citeşte... schestrarea!

 

În dimineaţa zilei în care s-a predat Poliţiei din Constanţa, m-a sunat şi mi-a făcut următoarea declaraţie:

“Nu m-am sustras legii, credeam că sunt un om liber. Am aflat cu stupoare de la televizor de reţinerea mea pentru 20 de zile. E sinistru ce se întâmplă, dar mă voi prezenta imediat cu avocaţii mei la autorităţile din Constanţa.
Este o înscenare ordinară în care a fost folosită logodnica mea, Tatiana Pînzaru, şi a fost pusă la cale de un fost puşcăriaş, Silviu Neamţu, condamnat pentru proxenetism: trimitea fete în Italia. Explicaţia, din punctul meu de vedere, este una singură: cred că acest Silviu Neamţu voia să o combine pe Tatiana cu oameni din anturajul său, iar eu îi stăteam în cale. Ştiu de la părinţii Tatianei că primiseră bani cu împrumut pentru ridicarea unei case care este în construcţie şi urmează să mai primească. Situaţia este cu atât mai odioasă, cu cât ei au şi o relaţie de rudenie: părinţii Tatianei sunt naşii fiului lui Silviu Neamţu.
Am avut, sau poate că încă am, o relaţie minunată cu Tatiana Pânzaru, cu care sunt logodit. Ne-am iubit extraordinar de mult şi hotărâserăm să rămânem împreună toată viaţa iar ea să fie mama copiilor mei. A fost marea iubire a vieţii mele. O iubesc în continuare şi sper în tăria ei de a avea puterea să spună până la urmă adevărul, împotriva tuturor presiunilor”
.

 

Nu am, în sprijinul afirmaţiei de la început, decât propria mea convingere. Aş mai adăuga, ca un apel la reflecţie pentru jurnaliştii care se pregătesc să-l „devore” pe „proxenet”, un text publicat de subsemnatul în 2004, în revista „România 100%”, editată şi tipărită în Australia. Textul se numea „Andrei Raţiu, prinţul fericit”.

 

Ion Raţiu şi nepotul său

 

<< Are şi presa metehnele ei. Dacă, de pildă, o personalitate sau un personaj a apucat să fie perceput, graţie mass-media, într-un anumit fel de opinia publică (lacom, arogant, zgârcit sau, dacă e femeie, curvă, proastă, cicălitoare, avidă de bani etc.), toate informaţiile care gravitează în jurul acestui personaj se polarizează parcă de la sine în conformitate cu imaginea preconcepută. Să luăm următoarea ipoteză de lucru: dacă un ziarist ar descoperi că apetisanta Cosmina Păsărin (devenită celebră mai mult prin radical din 64 decât prin frumuseţe) ar fi, contrar imaginii consacrate, specialistă în calcul vectorial, ei bine, acel ziarist va evita mai mult ca sigur dezvăluirea acestui amănunt "revoluţionar", care ar schimba radical percepţia despre vedetă. De ce? Ar fi prea complicat şi ar necesita prea mult efort demonstrativ. În plus, ar risca să nu fie crezut, căci notorietatea este mai puternică decât adevărul. Ca şi în cazul lui Andrei Raţiu care, de data asta, nu mai este un exemplu fictiv.

 

 

Prinţesa Selma Stroescu, mătuşa lui Andrei


Beyul

 

Andrei Valentin Prisecaru, după numele lui real, este unul dintre pionierii extravaganţei în România postcomunistă. Cognomenul Raţiu şi l-a luat după unchiul său Ion Raţiu, care era, în anii ’90, un nume de referinţă în viaţa publică iar Andrei a vrut, prin el, să scurteze drumul spre celebritate. Parţial a reuşit, iar notorietatea, pe jumătate caricaturală, s-a fixat în spaţiul public prin supranumele „Prinţul Raţiu”. În vara lui 1994, la sugestia „diabolică” a subsemnatului (fac mea culpa deşi răul făcut - acela de a-i fi alimentat pofta de imagine - nu se mai poate repara), a organizat celebrul "concurs de măritiş", reuşind să adune în Piaţa Presei, pe lângă zecile de candidate la căsătorie, tot ce însemna, la vremea aceea, radio, televiziune şi presă scrisă, ca şi o mulţime de gură-cască. A doua zi, CNN-ul şi Deutsche Welle transmiteau în toată lumea informaţii şi imagini de la insolitul eveniment. Aşa s-a consacrat, la 19 ani, ca personaj monden şi excentric, Andrei Raţiu, moştenitor legitim al titlurilor princiare Von Hilttzenmayer, Bey Balian de Constantinopol şi Kasparian de Armenia, descendent de sânge al familiilor boiereşti Raţiu şi Stroescu (Vasile Stroescu a fost preşedintele primului Parlament al României Mari).


Părinţii

 

Tatăl, Adrian Emanuel Prisecaru, era fiul lui Zamfir Prisecaru Von Hilttzenmayer, fost şef al Jandarmeiei din Bucureşti în anii '40. În timpul terorii comuniste, acesta a făcut trei ani de detenţie politică la Aiud, împreună cu Ioan Lup şi Corneliu Coposu...
Adrian Prisecaru a fugit din România la sfârşitul anilor '70 fiind, la momentul plecării, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi student la ASE. Şi-a continuat studiile economice în America, devenind, în scurt timp, senior-economist şi reprezentant al Băncii Mondiale din Washington DC.

 

Ajuns în Lumea Nouă, tatăl lui Andrei i-a transmis preşedintelui României, de la Vocea Americii, următorul mesaj: "Domnule Ceauşescu, permiteţi-mi să-mi reîntregesc familia. Daţi-mi înapoi soţia, fiul şi câinele!". Rezultatul acestui demers a fost alungarea din casă a familiei rămase ân ţară. Andrei, care la vremea aceea avea trei-patru ani, a fost nevoit să se mute cu mama sa în apartamentul bunicii.

 

Lidia Teodora, mama lui Andrei, este renumită profesoară de pian, mare pedagog şi pianistă concertistă. S-a dedicat muzicii, renunţând la o promiţătoare carieră actoricească, pentru care avea certe calităţi. A fost una dintre cele mai frumoase femei ale Bucureştiului anilor '70. Mama ei, Maria Ionescu, a avut, în anii '40, o mare casă de modă pe Calea Victoriei.

 

Cei doi pictori: tatăl şi fiul

 

Andrei Raţiu s-a născut la 1 decembrie 1975, în Bucureşti. A crescut într-un mediu restrictiv, plin de interdicţii. Acestea aveau să-l marcheze definitiv, determinându-l la evadări zgomotoase, nonconformiste. A devenit prizonierul propriei imagini, adică aceea de dandy risipitor, superficial şi înconjurat de femei, incapabil de altfel de performanţe decât cele amoroase. Şi totuşi, Andrei Prisecaru-Raţiu, Von... etc., este cu totul altceva decât pare, sau pare cu totul altceva decât este. În el s-au intersectat două porniri, una moştenită pe linie paternă (talentul de pictor al tatălui) şi alta moştenită de la bunica după mamă (pasiunea pentru modă şi modeling).

 

Puţină lume ştie, de pildă, că Andrei Raţiu a terminat Liceul Tonitza, intrând primul, cu media 9,83, şi luând atestatul final cu 10. În primăvara lui '89, elev fiind, a obţinut Medalia Naţională pentru Pictură, în cadrul Concursului Naţional de Artă. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Arte Plastice, specializându-se în pictură de şevalet şi design vestimentar. A obţinut, atât în liceu, cât şi în studenţie, premii internaţionale la concursurile din Cehoslovacia, Polonia şi India etc. Deşi nu este membru al UAP, este (sau a fost) membru al Uniunii Artiştilor Plastici "Ark Principal" din New York. A expus , în perioada 1991-1993, în galeriile new-yorkeze "Morin Miller" şi "Laurence". A vândut, în aceeaşi perioadă, peste 600 de tablouri, practic aproape tot ce a pictat. A fost susţinut, evident, de tatăl său care este, pe lângă cele menţionate, şi un important pictor al Americii, cu tablouri vândute la preţuri de peste 10.000 de dolari, atât în SUA, cât şi în Europa.

 

Adrian Prisecaru şi câteva dintre tablourile sale


Şi totuşi...

 

... Andrei Raţiu pare să fi renunţat la tot ceea ce-i conferea consistenţă şi justificare în faţa oricărei instanţe estetice. A lăsat şevaletul pentru "Prince d'Armeny", o agenţie de modeling care, oricât de originală şi prosperă ar fi, rămâne, totuşi, doar ceea ce este: o agenţie de modeling.
Se prea poate ca Andrei Raţiu să fie fericit în această postură. În fond este mult mai incomod să împărtăşeşti soarta unui Van Gogh, decât să fii înconjurat de femei sau fete frumoase, unele chiar de top. Şi, ca fericirea să-i fie deplină, ân 1997 s-a ânscris şi în PDSR, devenind membru al Organizaţiei Nr.1 de conducere. Păcat!>>

 

Asta scriam şi publicam în 2004. În esenţă, lucrurile nu s-au schimbat, atâta doar că Andrei şi-a primit o binemeritată pedeapsă. Dar binemeritată nu pentru proxenetism şi sechestrare de persoană (aceasta este o înscenare ordinară, specifică societăţii româneşti şi sistemelor poliţienesc şi judiciar), ci pentru că şi-a trădat propria vocaţie. Ani la rând am încercat să-l conving să se întoarcă la pictură, dar n-am reuşit. Poate că actuala experienţă (chiar închisoare dacă ar fi, Doamne fereşte!) îl va restitui artelor plastice ca pictor deplin. I-am văzut lucrările, nu vorbesc din referinţe străine, ba chiar (necrezând că-s făcute de el), l-am pus să picteze în faţa mea...

 

P.S. Am avut inspiraţia, de-a lungul timpului, să fotografiez cîteva din tablourile făcute de Andrei Raţiu. Nu am avut şi inspiraţia de a ţine minte unde a depozitat imaginile. Le voi căuta şi voi reveni.

Afisari: 4753
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: 3YPDIBDv3e (Dec, Fri 04, 2015 / 16:54)
I would like to learn more! I'm not sure how to squeeze it into Teaching Teaching since we have wekord to organize the schedule in a way that accommodates as many evening shifts and teaching conflicts as possible Would it make sense to tack another one on at the end of the semester, or to do a brown bag lunch?
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter