Se încarcă pagina ...

Psihoza Ungariei Mari

Data publicarii: 19.07.2020 23:16:00

 

Articol apărut în numărul 67 al revistei „CERTITUDINEA”

 

De unde provine „trauma Trianonului”?! Unii cercetători ai acestei probleme consideră nefondată această „traumă istorică”, pe fondul noilor abordări! Chestionând o parte a populaÈ›iei din fosta Ungarie Mare, întrebând, „János bácsi, Juli néni, vă simÈ›iÈ›i traumatizaÈ›i de către Trianon?”, răspunsul este: „Nu!”

 

Unii cercetători ai civilizaÈ›iei, ai culturii noastre gândesc ca un mahomedan fundamentalist, ce nu se află în Koran nu există, adică de ce nu sunt ei conÈ™tienÈ›i, nu există! Problema este că trauma istorică poate să dispară din memoria colectivă, dar să rămână prezentă în inconÈ™tientul colectiv al neamului, al naÈ›iunii! Mai ales că evenimentul traumatizant are efect în planul inconÈ™tientului colectiv! Din cauza asta nu e suficientă cercetarea memoriei colective, fără raportul la inconÈ™tientul colectiv al naÈ›iunii! Memoria colectivă poate să-È™i uite trauma, fără conÈ™tientizare È™i prelucrare, ca s-o reprime din conÈ™tiinÈ›a naÈ›ională, în adâncuri de unde provine, această traumă afectând totuÈ™i, în mod inconÈ™tient, conÈ™tiinÈ›a naÈ›ională! Dar, oare, noi, maghiarii, suntem condamnaÈ›i a trăi cu o traumă istorică, fără È™ansa de a scăpa de ea?!

Cine cercetează memoria colectivă se miÈ™că într-un teren îngust!

 

Jung scrie că evenimentele istorice sunt trăite mult mai vast È™i mai adânc în planul inconÈ™tientului colectiv, decât pe plan conÈ™tient! Din cauza asta traumele afectează comunitatea pe planul inconÈ™tientului, pe plan psihic, mult mai mult decât în plan mental, raÈ›ional!

 

Oare, este prima È™i cea mai importantă traumă a maghiarimii, Trianonul?! Eugen Drewermann, teolog romano-catolic È™i psiholog jungian scrie că, dacă un om, ori o comunitate pare traumatizat(ă) pe fondul unei catastrofe, al unui eveniment negativ, e posibil ca acesta (aceasta) să fi fost lezat(ă) de un eveniment traumatic anterior! Dacă ne uităm în istoria maghiară, regăsim niÈ™te evenimente, niÈ™te bătălii tragice care au afectat grav maghiarimea, regatul maghiar! Bătălia de la Lechfeld a avut loc pe 10 august 955, între armata împăratului Otto cel Mare È™i o armată maghiară condusă de harka Bulcsú, Lehel È™i Súr. Bătălia s-a încheiat cu victoria germanilor, punând astfel capăt incursiunilor maghiare în centrul Europei. După unii istorici, nu era o bătălie care reprezenta aÈ™a o mare pierdere! Dar eu îmi pun întrebarea, de ce a rămas în memoria colectivă a maghiarimii imaginea aÈ™a de cruntă a acestei bătălii, oare nu pentru că schimbase soarta maghiarimii?!

 

Eu bănuiesc că există, aÈ™adar, traume mai vechi, reale, de profunzime! Printre asemenea traume nedeclarate, apare È™i bătălia pierdută în faÈ›a mongolilor în anul 1241, sau căderea regatului maghiar la Mohács în anul 1526! De ce îÈ™i resimte maghiarimea istoria sa ca un È™ir al traumelor care sfârÈ™ea la Trianon? Imnul Ungariei prezintă istoria neamului, ca un lanÈ› gros de fier al traumelor, care a adus mereu nenorocire neamului maghiar, limitându-i posibilităÈ›ile sale istorice, din care a rezultat mereu plângerea maghiară, „dacă nu s-ar fi întâmplat”!


Oare a existat o traumă primordială a maghiarimii care o afectase de la început, ca în cazul unui om ce poartă toată viaÈ›a o traumă din copilarie, nefiind conÈ™tient de asta?


Orice schimbare bruscă poate fi traumatizantă! Venirea comuniÈ™tilor nu e conÈ™tientizată ca atare dar cred că a declanÈ™at o traumă colectiva pe plan psihic! DemocraÈ›ia venea ca o schimbare bruscă! În planul raÈ›iunii apare normal faptul că se schimbă „mentalitatea”! Dar este o problemă, cum percepe psihicul subconÈ™tient, emoÈ›ional, aceste schimbări… Schimbările pe planul conÈ™tientului sunt în acord cu subconÈ™tientul?! Dacă nu, ce am pierdut oare!?

 

Pentru maghiarime, creÈ™tinarea a fost o schimbare bruscă, mai ales că se făcea cu sabie È™i sânge! André Scrima scrie că există un mare pericol în schimbarea impusă a religiei, comunitatea poate să-È™i piardă sufletul, fiind creÈ™tinată numai în plan raÈ›ional! Cea mai mare traumă a unei comunităÈ›i, pierderea sufletului, ruperea conÈ™tiintei de inconÈ™tientul său colectiv, prin care se creează o fractură, o contradicÈ›ie, între planul raÈ›iunii È™i cel al instinctelor, iar comunitatea rămâne dezorientată! Problema maghiarimii este o primă traumă care a afectat-o: pierderea sufletului ancestral din cauza creÈ™tinării, constiinÈ›a naÈ›ională rămânând fără susÈ›inerea emoÈ›ională, ceea ce a dus la un dezechilibru istoric al maghiarimii, incapabilă fiind de a-È™i reînnoi mentalul colectiv când ar fi fost necesar, legându-se mereu de forme moarte ale istoriei È™i de false miteme impuse politic!

 

Si aÈ™a se explică de ce eram mereu legaÈ›i de germani, de austrieci! Din cauze istorice numai?! Traumele noastre sunt asemănătoare! Becher Iván, într-un articol despre cartea lui Hitler, scrie că acesta vorbeÈ™te despre trauma creÈ™tinării germanilor, care stă la baza nazismului! În cazul germanilor, scrie el, nazismul era o cautare a sufletului pierdut!
Unele naÈ›iuni se plâng de traumele suferite, în toată istoria lor, că n-au noroc, la fel ca maghiarimea!

 

Filosoful evreu Martin Buber lăuda evreimea pentru capacitatea sa de a-È™i schimba soarta în bine pe plan spiritual, în planul profund al fiinÈ›ei sale! Evreii chiar au trecut prin multe!!! Dar, chiar pe fondul traumelor au ales reînnoirea, pe fond arhetipal! N-au rămas cu sentimentul pierderii, ci au ales o altă manifestare, altă expresie a acestuia, lasând liber, către conÈ™tient, expresia arhetipurilor fundamentale!

 

Maghiarimii i s-a indus de către factorul politic trauma pierderii aÈ™a numitei Ungarii Mari! Pentru populaÈ›ie nu are importanÈ›ă cât era de real, de corect din punct de vedere istoric! În 1867, după înfrângerea de la Königgrätz, Imperiul Austriac a fost nevoit să-È™i reorienteze politica, aÈ™a încât s-a transformat în monarhia dualistă Austro-Ungară, în care Ungaria a devenit una din cele două părÈ›i autonome al noului stat. Deci e impropriu să vorbeÈ™ti, după 1867 de Ungaria Mare. Ea nu a mai existat. Aici Ungaria Mare apare ca un arhetip feudal al totalităÈ›ii maghiarimii, un fel de „Èšara FăgăduiÈ›ei”, Terra promessa! Acest arhetip, acest mit apare ca sufletul maghiarimii, pe care l-a pierdut la Trianon! Dar problema arhetipurilor este că pot să te ducă într-o lume ireală, că, fiind bântuit de manifestarea acestui arhetip, al acestei iluzii, poÈ›i declanÈ™a catastrofa! Asta este explicaÈ›ia că maghiarimea È™i după Trianon la o sută de ani este bântuită de o manifestare devenită negativă, autodistructivă a unei fantasme a totalităÈ›ii maghiarimii! Această iluzie explică efectul atât de îndelungat al imaginii Ungariei Mari!

 

Dar rolul fondului emoÈ›ional este de a schimba modalitatea exprimării arhetipului, adică de a reînnoi mesajul, fără a pierde sufletul neamului! Din păcate maghiarimea a fost profund afectată pe planul instinctelor, din cauza traumei creÈ™tinării! Reînnoirea ar însemna o altă modalitate de exprimare a totalităÈ›ii neamului maghiar! Si aici mă gândesc la evrei, orice reînnoire adevărată vine pe plan vertical! Poetul Illyés Gyula are o poezie cu urmatorul titlu, „Patria în înălÈ›ime”! Maghiarimea ar trebui să-È™i caute sufletul ancestral pierdut, mai vechi de 1000 de ani È™i să nu se lase bântuit de o imagine arhetipală uzată, goală, moartă, ca Ungaria Mare! Adevărata pierdere, adevărata traumă a fost pierderea sufletului maghiar È™i nu pierderea Ungariei Mari!

 

Afisari: 320
Autor: NAGY ATTILA-MIHAI
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter