Se încarcă pagina ...

Si-a dat demisia. În viata asta nu mai era de trăit

Data publicarii: 14.07.2018 18:12:00

Ciprian Chirvasiu

(25 ianuarie 1964 - 13 iulie 2018)

  • Profesor, poet, ziarist
  • Autor al volumelor Profesorul de limbă moartă”, poezii, Editura „Vinea”, 1996; „Ateliere în paragină (24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu Dumitrescu)”, Editura „Carte de suflet”, 2002; „Destine fără noi” – convorbiri cu Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara, Mihai Șora, Johnny Răducanu, Marin Tarangul, Mihai Nenoiu, Vasile Blendea, Editura „Badea”, 2006; „Unirea în duh”, poeme, volum colectiv, scris alături de Aurelian Titu Dumitrescu, preot Niculae Constantin și preot Alexandru Răzvan Morariu, Editura „Ideea Europeana”, 2011; „NIMENI, NIMIC, NICIODATĂ”, versuri, Editura „Herg Benet”, 2013
  • Autor a peste 1.000 de articole, reportaje, anchete, analize, comentarii și editoriale publicate în presa românească dintre 1989-2018
  • Laureat al Premiului  “pentru expresivitate jurnalistică în presa scrisă”, acordat de Clubul Român de Presă, afiliat Asociației  Mondiale a Ziarelor – 2002
  • Membru al Asociației Culturale Direcția 9
  • Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 2013
  • Ultima publicație la care a colaborat, până în momentul morții: CERTITUDINEA
  • Ultimul articol publicat: „Paradoxul Zanon: învierea unui mort capitalist, printr-o acțiune de tip bolșevic”, CERTITUDINEA nr. 17, 26 iunie 2018
  • Mai există o ultimă carte, care nu a apucat să apară în timpul vieții lui. Este un studiu de estetică, la care a lucrat din ianuarie 2011 până în noiembrie 2017 și se numește „Sculptura parizianului Adrian Costea impune un nou curent: geometrismul genetic”. Va apărea postum, în cursul acestui an. Cartea este în curs de traducere și în limba franceză

 _______________________________________

 

L-am sunat vineri pe la prânz, să-l cert că n-a avut nicio reacție după publicarea, în CERTITUDINEA nr. 17, a articolului său, „Paradoxul Zanon: învierea unui mort capitalist, printr-o acțiune de tip bolșevic”. Mi-a răspuns altcineva, o voce de bărbat: „Domnule Manega îmi pare rău că ne cunoaștem așa, dar... Ciprian nu mai este”. Era prietenul său, poetul Cornel Rodeanu de la Asociația Culturală Direcția 9...

 

N-are rost să spun ce am simțit eu, în acel moment, ar fi incorect, pentru că e strict problema mea. Nici ce ne-a legat, nici ce am construit împreună. Îmi fac doar datoria convențională și ingrată, dar obligatorie și de bun simț, să „profit” și eu de receptivitatea morbidă a oamenilor, care se deschide doar atunci când subiectul moare sau e protagonistul unui scandal. De aceea, măcar acum, când lumea e atentă la ce spun, din vulgare motive, spun și eu, ca și când aș răcni, că a murit, părăsit de lume - de lumea în care s-a încrezut și în care a crezut, lumea înfiorătoare a presei - UN MARE JURNALIST, UN MARE POET, O CONȘTIINȚĂ CURATĂ și UN OM NESPUS DE BUN.

 

I-au rămas alături, la modul cel mai omenesc, mai direct și mai cald, iubita și îngerul lui păzitor, Ondina (căreia i-a închinat ultimul volum de versuri, „NIMENI, NIMIC, NICIODATĂ”), prietenul său Cornel Rodeanu, sculptorul Adrian Costea și cam atât. Ceilalți, fie l-au abandonat, fie i-a îndepărtat el, pentru a nu-și complica sau a nu le complica existența...

 

Astăzi, 14 iulie, la Sibiu, Ciprian Chirvasiu trebuia să participe la un eveniment literar. Iar mâine urma să plece într-o vacanță la Cheia, pentru două săptămâni. A plecat, însă, în altă parte, fără bilet de întoarcere. Cred că, de fapt, și-a dat demisia. În viața asta nu mai era de trăit. (Miron Manega)

 

POST SCRIPTUM

 

Bate tactul!  

de CIPRIAN CHIRVASIU

 

[...]

Să exersăm pentru ultima oară, Ondina,

fa, do diez, si bemol, si, si,

bate tactul, Ondina, strânge griful!,

 

încă n-ai venit, nu te-a chemat nimeni,

încă n-am plecat, parcă m-aud respirând,

bate tactul, Ondina, recviemul acesta

 

dă ca prostul în Oda Bucuriei,

dar e bine chiar și așa: mi te-nchipui,

ești asemenea ei, care n-are egal,

 

lasă, o să murim mai târziu, lasă,

mai târziu când om fi mai odihniți,

sol, re, mi, fa, si, do diez,

 

asemenea ei, care n-are egal,

asemenea ei, ai lepădat rochia subțire de in,

pe care o țin acum între degete, bate tactul, 


și dacă vrei neapărat, na, ține!,

trăiește tu viața asta în locul meu,

mâncă tu agurida mamii ei de viață! 

[...] 

și cântă, dansează până la uitare,

a venit vacanța, podul de piatră,

strânge griful, Ondina, bate tactul!,

 

până și vodca îmi e săgetată de pești roșii,

trenul de Franța nu oprește aici.

N-a mai rămas nimic de spus. 

 

Rostul acestei lumi îl știu

doar copiii și morții.

 

(din volumul „NIMENI, NIMIC, NICIODATĂ”, Editura „Herg Benet”, 2013)

Afisari: 1021
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter