Se încarcă pagina ...

Spiru Haret si armata de apostoli ai scolii

Data publicarii: 25.02.2020 11:56:00

Articol apărut în numărul 8 al revistei „CERTITUDINEA”

 

Nu putem începe o prezentare a lui Spiru Haret fără a aminti celebra lui aserÈ›iune: „Cum arată astăzi È™coala, va arăta mâine È›ara”. În timpul său s-au pus bazele unui sistem public de È™coală, la care, din păcate, s-a renunÈ›at astăzi.

 

Spiru Haret a fost om de È™tiinÈ›ă, matematician de succes È™i, în acelaÈ™i timp, organizator al sistemului de învăÈ›ământ românesc.

 

Acest om providenÈ›ial a înÈ›eles ca nimeni altul faptul că viitorul unui popor se conturează prin educaÈ›ie, prin instrucÈ›ie calificată. A înÈ›eles, ca nimeni altul, faptul că un rol deosebit în realizarea acestui deziderat îl au învăÈ›ătorii, mai din ales din mediul rural, pe care i-a încurajat prin diverse avantaje să rămână stabili în satele lor.

 

Voi aminti câteva dintre rezultatele È™tiinÈ›ifice obÈ›inute de Spirul Haret. A beneficiat prin concurs de o bursă pentru a continua studiile matematice la Paris È™i a abÈ›inut o nouă licenÈ›ă în matematică (1875) È™i în fizică (iulie 1876). În ianuarie 1878 a susÈ›inut o strălucită teză de doctorat, care va fi publicată în Memoriile Observatorului din Paris È™i citată în diverse articole de celebrul matematician francez Poincaré.

 

Cercetările sale în domeniul astronomiei (în primul rând pentru lucrarea sa de doctorat de la Sorbona, „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”) au fost recunoscute prin atribuirea, de către Uniunea Internaţională Astronomică, a numelui său unui crater de pe Lună, descoperit în 1959.

 

„Pentru a lucra asupra masei, nu sunt deajuns numai mijloacele administrative”

 

În afară de activitatea didactică, „Omul È™colii”, cum a fost supranumit, Spiru Haret a desfăÈ™urat o bogată activitate în interesul învăÈ›ământului românesc unde a ocupat următoarele funcÈ›ii: inspector general al învăÈ›ământului, membru în consiliul permanent al instruc¡iunii, secretar general al Ministerului InstrucÈ›iunii Publice, È™i în trei rânduri ministru al acestui departament.

 

Raportul său din 1884 asupra învăÈ›ământului cuprinde informaÈ›ii despre starea învăÈ›ământului din acea vreme din care cităm:

Este admis, È™i e un adevăr, că È›ara noastră a realizat în 60 de ani progrese de neînchipuit. Izolată până deunăzi prin situaÈ›iunea sa geografică, È™i mai mult încă prin forÈ›a împrejurărilor, ea s’a găsit deodată într’o situaÈ›iune de inferioritate  necompatibilă cu vigoarea È™i cu inteligenÈ›a poporului său, atunci când a încetat izolarea sa de mai înainte. Energia È™i succesul cu care ea luptă de atunci pentru a recâÈ™tiga timpul pierdut îi vor da, fără îndoială, locul ce merită în lume. Dar trebue să lucrăm prin toate mijloacele pentru ca momentul acela să sosească cât mai curând. Păturile de jos ale poporului sunt acelea cari au cu deosebire trebuinÈ›ă de solicitudinea noastră. Ele sunt acelea care au beneficiat mai puÈ›in de lucrarea de transformare din ultimele decenii, È™i aceasta este natural, deoarece  miÈ™carea, venită de sus în jos, are trebuinÈ›ă de timp mai lung până să se comunice masei.
 

Pentru a lucra asupra masei, nu sunt deajuns numai mijloacele administrative, nici în genere acele restrânse între limitele unui formalism riguros. Trebue ca toÈ›i care au o putinÈ›ă cât de mică de a contribui la ridicarea nivelului poporului, să-È™i dea concursul muncii sale, fără tocmeală È™i fără ezitare. Corpul didactic, prin numărul cel mare al membrilor săi, prin cultura lor, prin faptul că sunt răspândiÈ›i pe toată suprafaÈ›a È›ării È™i până în colÈ›urile cele mai îndepărtate, este chemat în prima linie la această mare operă. Ceea ce lucrează el în È™coală este, fără îndoială, meritoriu; dar atâta nu ajunge. Dacă învăÈ›ătorul ar considera rolul său ca terminat, îndată ce a dat strict cantitatea È™i felul de muncă pentru care este plătit, el ar fi un bun funcÈ›ionar, dar nu ar merita numele de apostol cu care se glorifică, È™i nu ar fi un bun patriot.

 

 ÎnvăÈ›ătorul trebue să înveÈ›e È™i să facă mai buni, nu numai pe copii, dar pe toÈ›i cei care au trebuinÈ›ă să fie instruiÈ›i È™i luminaÈ›i. ConduÈ™i de aceste vederi, È™i convinÈ™i că aducem È›ării un serviciu de primă ordine, noi ne-am silit să utilizăm activitatea corpului didactic È™i înafară de È™coală, punând-o în serviciul luminării poporului È™i al deÈ™teptării lui la o vieaÈ›ă intelectuală, morală È™i economică mai bună. La prima vedere, întreprinderea se părea foarte grea. 

Se părea puÈ›in probabil ca corpul didactic să-È™i impună de bună voie un adaus de muncă È™i răspundere. Modul plin de vrednicie cum el a răspuns la aÈ™teptarea noastră ne dispensează de a mai dovedi cât de netemeinice erau temerile acelea“.

 

„Am vrut să fac din învăÈ›ători o forÈ›ă naÈ›ională, pe care s-o îndrept contra mizeriei È™i întunericului de la sate”

 

În cei zece ani cât a fost ministru al învăÈ›ământului, în perioada 1897-1910, a creat o È™coală, o epocă haretiană – È™i post haretiană – după cum o numeÈ™te G. Èšepelea.

 

Spiru Haret a înÈ›eles mai bine decât nimeni altul că învăÈ›ământul românesc trebuie să constituie o prioritate naÈ›ională È™i că, fără un È›ăran luminat, România nu poate aspira la dezvoltare economică.

 

Pentru a lumina locuitorii satelor, el a dat o importanÈ›ă deosebită „armatei de cazaci (aÈ™a erau supranumiÈ›i învăÈ›ătorii È™i preoÈ›ii lui Spiru Haret) în lupta sa contra „mizeriei È™i întunericului de la sate”. În acest sens spunea: „Am vrut să fac din învăÈ›ători o forÈ›ă naÈ›ională, pe care s-o îndrept contra mizeriei È™i întunericului de la sate”.

 

Prin întreaga sa activitate a înÈ›eles să transforme È™coala într-un focar de iradiere, cerându-le învăÈ›ătorilor să creeze bănci populare, obÈ™ti È›ărăneÈ™ti, cooperative, să nu se rezume numai la activitatea de la catedră, instituindu-se în adevăraÈ›i „Apostoli ai satelor” (după G. Èšepelea). Prin eforturile sale a lăsat o operă È™tiinÈ›ifică deosebită, a creat acea armată de „Apostoli” ai È™colii care au contribuit la o înflorire fără precedent a patriei sale.

 

Activitatea parlamentară

 

Spiru Haret a avut o bogată activitate parlamentară. A fost timp de 10 ani ministrul învăÈ›ământului, caliate în care a elaborat 35 legi, 168 regulamente È™i 157 circulare È™i decizii. Dintre acestea fac parte: „Legea asupra învăÈ›ământului secundar È™i superior” elaborată la data de  23.03.1898, cu modificările aduse prin decretul regal nr 2727/9.07.1901, care a pus învăÈ›ământul pe baze moderne. Această lege a dus la creÈ™terea importantă a numărului de intelectuali în perioada următoare.

 

În 1909 Spiru Haret a fost preocupat de creÈ™terea numărului de învăÈ›ători prin calificarea „ajutorilor de învăÈ›ători”. Au fost introduse cursuri pentru aceÈ™tia, care au avut ca scop „înaintarea pe loc”, cel mai eficient mijloc de emulaÈ›ie.

 

A insistat pentru modificarea articolului 7 din legea pentru regularea proprietăÈ›ii rurale, astfel încât preoÈ›ii È™i învăÈ›ătorii să fie consideraÈ›i „cultivatori săteni” pentru a putea dobândi „locuri de casă sau cultură” pentru a-È™i întemeia gospodării model pentru săteni.

 

Prin legea „Școalelor elementare de agricultură È™i de gospodărie rurală”, venitul provenit din exploatarea terenului È™i a vitelor È™coalei se va împărÈ›i conform articolului 12, conform căruia învăÈ›ătorii primesc 10 % din venit.

 

În 1911 un institutor scria: „Cel mai valoros omagiu pe care corpul învăÈ›ătorilor îl poate aduce domnului Spiru Haret este ca întreg acest corp să se facă È™i în viitor demn de situaÈ›ia ce i s-a dat de dl S. Haret”.

 

Trebuie amintite, de asemenea, contribuÈ›iile lui Spiru Haret la organizarea învăÈ›ământului horticol din È›ară, aÈ™a cum frumos este descris de către profesorul Nicolae Pomohaci.

Spiru Haret a fost acuzat de adversarii politici, că ar fi fost instigator al răscoalei È›ărăneÈ™ti din 1907. Că n-a fost aÈ™a, ci dimpotrivă, stă mărturie circulara sa, ca ministru al „È™coalelor”, emisă în 14.03.1907 către „toÈ›i cucernicii preoÈ›i È™i către toÈ›i învăÈ›ătorii din comunele rurale ca să ajute la potolirea spiritelor” care au condus la la acea răscoală, unul dintre cele mai dureroase evenimente din istoria modernă a È›ării.

 



Afisari: 841
Autor: Prof. Univ. Dr. FLORIN CRISTIAN GHEORGHE
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter