Se încarcă pagina ...

Toti suntem prosti din când în când. Chiar si Andrei Plesu

Data publicarii: 13.08.2019 20:10:00

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 15

 

 

„ColaboraÈ›ionismul” anti-identitar este demult o realitate curentă. Și dacă s-ar manifesta corect, ca o confruntare de idei, cu instrumente de expunere echitabile (mass-media), ar fi o traebă bună, chiar profitabilă pentru adâncirea È™i clarificarea temelor abordate, căci confruntarea generează întotdeauna argumente de o parte È™i de alta. Dar nu. Anti-românismul se manifestă, din păcate, sub forma boicotului, sabotajului È™i propagandei insidioase, precedate de dezarmarea „adversarului” înainte de a-l provoca la luptă. Mă refer, printre altele, la marginalizarea istoricilor patrioÈ›i È™i favorizarea unor „istorici de serviciu” (gen Dan Alexe È™i Lucian Boia) care susÈ›in tot felul de bazaconii denigratoare despre originea È™i istoria noastră, seamănând dileme acolo unde avem certitudini, minimalizând personalităÈ›i È™i momente istorice importante, aruncând în derizoriu reperele identitare, chipurile pentru a le „demitiza”, căci „mitizarea” e nocivă.

 

ColaboraÈ›ionismul anti-identitar este, ca să simplificăm discuÈ›ia, o formă perfidă a războiului asimetric dintre globalism È™i naÈ›ionalism, în care sunt antrenate, de o singură parte, nume cu autoritate din cultură (autoritate care a fost È™i ea atent È™i discret construită în timp), printre acestea numărându-se personalităÈ›i ca Andrei PleÈ™u, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu.

 

Am să mă opresc asupra celui dintâi, reamintind un eveniment din noiembrie 2015, când distinsul scriitor-filosof a È›inut, la ConstanÈ›a, un discurs seducător, cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa pentru întreaga activitate în domeniul culturii. „Toţi suntem proşti din când în când. Ne purtăm prosteşte, facem prostii, votăm prosteşte“ - a spus domnia sa, spre hazul galeriei È™i totul ar fi rămas la nivelul de observaÈ›ie amuzantă È™i judicioasă, dacă n-ar fi făcut greÈ™eala (era să spun prostia) să-È™i ilustreze afirmaÈ›ia, alegând cele mai neinspirate exemple. „M-a amuzat să constat că multe cuvinte importante din limba noastră nu le-am luat de la latini, le-am luat de la alte popoare. Mi se pare paradoxal faptul că pentru a numi Catedrala Mântuirii Neamului ne folosim de cuvinte care nu sunt româneşti: «mântuire» şi «neam» - asta-i lovitura! - sunt cuvinte de origine maghiară. «A gândi» vine tot din maghiară“.

 

Dl. PleÈ™u are dreptate numai în măsura în care singura sursă de informaÈ›ie ar fi DicÈ›ionarul Explicativ al Limbii Române. La acest nivel, da, dl. PleÈ™u are dreptate. Dar parcă am avea alte pretenÈ›ii de la domnia sa. Căci iată ce scrie pe această temă un teolog modest care, departe de a avea notorietatea d-lui PleÈ™u, pare să stăpânească mai multe cunoÈ™tinÈ›e în domeniu: Cei mai mulÈ›i teologi consideră că termenul „mântuire” are, în limba română, origine latină. Majoritatea cred că provine din contopirea a două cuvinte, manes („sufletele morÈ›ilor”) È™i tueor, tueri („a păstra”). Mântuirea ar fi, în viziunea acestor teologi, păstrarea sufletelor vii după moarte (etimologia aceasta nu cadrează cu eshatologia ortodoxă, care susÈ›ine că mântuirea priveÈ™te atât sufletul, cât È™i trupul). Dumitru Stăniloae credea că „mântuire” provine din contopirea termenilor mentem („minte”) È™i tueor, tueri, sugerând că mântuirea este de fapt o preschimbare a minÈ›ii, o înnoire a cugetului. Unii teologi cred, forÈ›ând o asemănare destul de neconcludentă, că „mântuire” provine din termenul grecesc metanoia („întoarcere”, „revenire în simÈ›iri”).

 

În fine, o altă categorie de teologi (cu care eu sunt de acord) consideră că „mântuire” provine de la manu („de mână”) È™i tenere („a È›ine”). Mântuirea este, astfel, mâna întinsă a lui Dumnezeu, fără de care eforturile noastre sunt zadarnice, mâna pe care o întinde Iisus celor din iad când îi scoate de acolo. DEX-ul are È™i el o etimologie a acestui termen. Potrivit dicÈ›ionarului respectiv, „mântuire” provine din cuvântul... maghiar menteni. Acesta înseamnă într-adevăr „a se salva”, iar în forma mentenegÅ‘dzik înseamnă „a se dezvinovăÈ›i”. O întrebare rămâne totuÈ™i: dacă în limba română termenul provine din maghiară, cum vor fi numit românii mântuirea până la venirea ungurilor în Europa? Cum au preluat oare românii din Moldova È™i Valahia termenul „mântuire” din limba maghiară? Să li-l fi dat Carol Robert de Anjou la Posada? Matias Corvin, la Baia? Este firesc să considerăm că un cuvânt românesc provine din altă limbă modernă doar pentru că are o asemănare vagă cu el? Se poate să credem că un termen absolut fundamental în teologie a fost preluat din limba unui popor care s-a creÈ™tinat cu 1.000 de ani mai târziu decât noi È™i în altă confesiune creÈ™tină, pe deasupra?”. 

 

Cât priveÈ™te cuvântul „neam”, despre care DEX-ul È™i dl. PleÈ™u sunt de părere că provin tot din limba maghiară, eu înclin totuÈ™i să-i dau crezare profesorului Octavian CăpăÈ›înă, mult mai specializat în domeniu È™i care, într-o scrisoare adresată Academiei, scrie, printre altele: „Asta ca să nu mai amintim de etimologia cuvântului neam pe care, după autorii DEX-ului, l-am împrumutat din maghiară, numai că Dicţionarul istorico-etimologic al limbii maghiare, Ed. Academiei Ungare, 1970, în vol. II, la pg. 1034, scrie că nyám apare în texte maghiare prima dată la finele secolului al XIX-lea È™i provine din română. În română cuvântul neam apare în Noul Testament de la Bălgrad, la Miron Costin, la Neculce, la Antim Ivireanu, Gheorghe Șincai (1754-1816), È™.a. Și cât de ridicol trebuie să fii ca să înghiÈ›i gogomănia DEX-ului Cihacului după care etimologia românescului neam vine din ungurescul nem, pentru că asta susÈ›ine DEX-ul!”.

 

La fel È™i verbul „a gândi” care, zice dl. PleÈ™u (È™i DEX-ul) că vine tot din... maghiară. I-aÈ™ propune, măcar ca ipoteză de lucru, să ia în calcul È™i opinia lui Mihai Vinereanu din „DicÈ›ionarul etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică”, Editura ALCOR, 2008. Acolo zice că verbul românesc „a gândi” provine din radicalul proto-indo-european ghend (a prinde, a înÈ›elege), iar gond-ul maghiar este împrumutat din română.

 

Personal nu mă pot pronunÈ›a, pentru că nu sunt specialist în domeniu. Cum, de altfel, nici dl. PleÈ™u nu este, deÈ™i are aplombul că ar fi. Dar DEX-ul, nimic de zis, îl cunoaÈ™te.

Ceea ce-mi creează totuÈ™i o stare de vag disconfort psihic este tonul unei anumite fraze din discursul domniei sale de la ConstanÈ›a: „«mântuire» şi «neam» -  asta-i lovitura! - sunt cuvinte de origine maghiară”. Ei, bine, tonul acesta are ceva din celebrul „Am învins!” al alergătorului de la Maraton, sau din bucuria celui care a dat lovitura la 6 din 49. Și nu-mi explic raÈ›iunea acestei irepresibile satisfacÈ›ii. Dar poate că mă înÈ™el... 

În orice caz, performanÈ›a lui Andrei PleÈ™u de a spune, atât de ritos, trei prostii, una după alta,  (sau, hai să le spunem trei afirmaÈ›ii discutabile), îl plasează pe domnia sa sub incidenÈ›a propriei declaraÈ›ii. Căci, da, „toţi suntem proşti din când în când”. Chiar È™i Andrei PleÈ™u.


Afisari: 294
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Dr. Vasile Parascan (Aug, Wed 14, 2019 / 08:38)
Ăsta-i titlul autorului, domnul Miron Manega, însă, după prestaÈ›iile împricinatului, ouate în toate timpurile È™i locurile, Andrei PleÈ™u este îndreptăÈ›it a revendica locul întâi de la Klaus Werner Iohannis.
Nume: AH (Aug, Fri 16, 2019 / 05:26)
Un text tip dop de cocean.
Un text îmbâcsit de eu cred , mi se pare , au zis , a zis .
Cioflingarii frustraÈ›i suferă de cangrene de orgoliu provocate de propria lor lipsă de substanÈ›ă.
Obscurii treziÈ›i latră.
Goliciunea se fâlfâie crezând că aÈ™a este mai puÈ›in eviscerată.
La congresul proÈ™tilor se împart certificate autentice de identitate.
Miroase a pârliÈ›i
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter