Se încarcă pagina ...

ROMAN FOILETON. Crimă şi pedeapsă (III)

Data publicarii: 05.10.2010 17:09:00

III. După ce ascunde obiectele furate, Raskolnikov
se îmbolnăveşte şi cade la pat. Este vizitat
de doctorul Zosimov şi de prietenul său Razumihin,
care-i povestesc de asasinarea celor două femei.
Rodion află că au fost arestaţi trei suspecţi.
Tînărul este vizitat şi de Lujin, logodnicul Duniei,
pe care-l dă afară din cameră

Ajuns acasă, Raskolnikov, speriat de moarte, a scos obiectele furate din locul în care le ascunsese (o gaură din perete, în spatele tapetului), le-a îndesat în buzunare şi a ieşit din casă cu gîndul de a le arunca în canalul Ekaterinski. Pe drum s-a răzgîndit însă. A hotărît să le ascundă într-un loc pustiu. Ceea ce a şi făcut: le-a îngropat în curtea unei locuinţe părăsite, sub o piatră, lîngă peretele exterior al clădirii.
Oarecum liniştit, a vrut să se întoarcă acasă, dar şi-a adus aminte că, înainte de a le omorî pe cele două femei, îşi promisese că-i va face o vizită lui Razumihin, pentru a-şi descărca sufletul. Fostul coleg, pe care Rodion nu-l văzuse de patru luni, era acasă; lucra la nişte traduceri pentru o editură. Bucuros de vizita neaşteptată a lui Raskolnikov, n-a sesizat că acesta este frămîntat de un gînd chinuitor. I-a propus să lucreze împreună, pe nişte bani frumoşi, la nenorocitele acelea de traduceri din limba germană pe care el, Razumihin, n-o prea stăpînea. Demoralizat de entuziasmul prietenului său, care i-a retezat impulsul confesiunii, Raskolnikov i-a refuzat oferta şi a părăsit disperat şi furios locuinţa acestuia. Ajuns acasă, s-a prăbuşit pe divan şi a adormit instantaneu. L-au trezit, spre seară, nişte ţipete îngrozitoare. Ilia Petrovici, ajutorul de comisar, o bătea cu o violenţă ieşită din comun pe Zarniţna, gazda. Oamenii se adunaseră ca la circ şi întregul imobil era cutremurat de răcnete şi zgomote infernale. Raskolnikov auzea totul şi nu înţelegea nimic. După zece minute scandalul s-a potolit brusc. Se mai auzeau doar gemetele gazdei... La un moment dat, în camera sa a intrat Nastasia, slujnica. Îi aducea mîncare. Raskolnikov i-a cerut amănunte despre scandalul care tocmai se petrecuse. Din reacţia uluită a Nastasiei, Raskolnikov şi-a dat seama că, de fapt, delirase. În imobil nu se întîmplase nimic. "Îsta-i sîngele care strigă în tine" - i-a spus îngrijorată Nastasia, referindu-se, desigur, la altceva decît la ce înţelegea Rodea. Apoi el a încercat să bea un pahar cu apă. După o înghiţitură şi-a pierdut din nou cunoştinţa. Timp de trei zile a fost zguduit de friguri.
* * *
Cînd şi-a revenit, lîngă el se aflau Razumihin, doctorul Zosimov şi un angajat de la "canţelarie". Acesta din urmă aştepta nerăbdător ca bolnavul să-şi revină pentru a semna de primirea celor 35 de ruble pe care mama sa, Pulheria, îi trimisese în sfîrşit. După ce a semnat de primirea banilor, Raskolnikov a rămas împreună cu cei doi. Razumihin i-a spus că între timp fusese vizitat şi de secretarul Zametov, de la secţia de poliţie. Rodion a tresărit, dar n-a spus nimic. Razumihin a plecat apoi în oraş să-i cumpere bolnavului, din banii primiţi, nişte haine mai decente şi încălţăminte. La întoarcere, el i-a povestit lui Raskolnikov despre asasinarea celor două femei şi despre tot ce se întîmplase de la descoperirea cadavrelor. Fuseseră arestate trei persoane: un oarecare Koh, un student pe nume Pestreakov şi zugravul Mikolai Dementiev. Din relatarea lui Razumihin şi din ce-şi amintea el că se întîmplase, Raskolnikov a refăcut din nou filmul crimei, cu toate amănuntele ce duseseră la arestarea celor trei. Cînd el se afla încă în apartamentul femeilor ucise, la uşă au bătut doi bărbaţi (probabil Koh şi Pestreakov) care şi-au dat seama că cineva trăsese zăvorul pe dinăuntru. Acest fapt le-a stîrnit unele bănuieli şi s-au dus imediat la portar să anunţe. Raskolnikov a ieşit imediat din apartament şi s-a ascuns în singura cameră goală de pe scară, cea care fusese eliberată cu cîteva zile înainte. Făcuse asta pentru că, între timp, cei doi anunţaseră portarul şi se îndreptau împreună spre apartamentul Aleonei Ivanovna. Au găsit uşa deschisă şi au intrat înăuntru. Raskolnikov a profitat de acest moment şi a ieşit neobservat din imobil, pînă să se alarmeze vecinii. Se pare însă că, în timpul cît a stat ascuns acolo, în camera părăsită, a pierdut unul din obiectele furate. Acestea au fost împrejurările care au dus la arestarea lui Koh şi Pestreakov. În privinţa lui Mikolai Dementiev, situaţia era mai complexă şi el devenise principalul suspect. La scurtă vreme după producerea dublului asasinat, acesta a vîndut lui Duskin, un cămătar tăinuitor de obiecte furate, o pereche de cercei de aur cu pietricele, pe un preţ derizoriu. Vîlva creată de moartea celor două femei l-a băgat în sperieţi pe Duskin, care, bănuind că cerceii proveneau de la cămătăreasa Aleona, s-a dus şi i-a predat la poliţie. S-a dovedit că, într-adevăr, cerceii fuseseră sustraşi de la bătrînă, iar Mikolai, cel care-i vînduse lui Duskin, a fost arestat pe loc. Iniţial el a declarat că îi găsise pe stradă dar, văzînd că gluma se îngroaşă, a mărturisit că îi luase din camera goală de lîngă locul crimei, unde se aflau aruncaţi pe jos, înveliţi într-o hîrtie. Anchetatorii nu l-au crezut şi l-au reţinut în continuare, pentru cercetări...
Povestindu-i toate acestea lui Raskolnikov, care asculta înspăimîntat, Razumihin şi-a expus şi teoria lui în privinţa autorului crimei. Astfel, el nu credea că Dementiev este asasinul, din motive logice şi psihologice.
Vecinii de pe stradă declaraseră că, la vreo zece minute după ora la care fuseseră omorîte femeile, Mikolai Dementiev se hîrjonea de mama focului, în faţa clădirii, cu colegul său Mitka, stîrnind, prin gălăgia pe care o făceau, indignarea şi admonestările trecătorilor. "Este imposibil, psihologic vorbind - spunea Razumihin - ca un om care a ucis să se comporte altfel, oricine ar fi el, asasin profesionist sau amator. De altfel, criminalul nu este un profesionist. A făptuit crima din motive necunoscute şi a acţionat precipitat. Altfel ar fi luat şi cele 1500 de ruble care s-au găsit în casa bătrînei. Aşa, s-a mulţumit cu cîteva obiecte furate care nu valorează cine-ştie-ce, prin comparaţie. Iar aparenţa de crimă perfectă a fost determinată de întîmplare. Criminalul a ieşit din cameră imediat după îndepărtarea lui Koh şi Pestreakov, s-a ascuns în apartamentul gol, cînd portarul şi cei doi urcau scara, a ieşit din ascunzătoare de îndată ce ei au intrat la Aleona Ivanovna şi a părăsit aproape neobservat imobilul pînă să afle vecinii. Nebunia a început abia după aceea, dar el era, probabil, departe." Raskolnikov era uluit de raţionamentul lui Razumihin: chiar aşa se întîmplaseră lucrurile!
* * *
Razumihin şi Zosimov nu au avut răgazul să observe impresia copleşitoare pe care o făcea această poveste asupra lui Raskolnikov, pentru că în odaie a intrat un bărbat exagerat de bine îmbrăcat, pe care nici unul dintre ei nu-l cunoştea: Piotr Petrovici Lujin. Razumihin şi Zosimov l-au luat iniţial peste picior dar, cînd au realizat că acesta este viitorul cumnat al lui Raskolnikov, şi-au reprimat, politicos, sarcasmul. Rodea era însă de o vehementă şi nemiloasă ironie, nedumerindu-i la culme pe prietenii săi. În cele din urmă Lujin, după ce încercase fără succes, să facă o bună impresie, a părăsit jignit încăperea, după ce Raskolnikov i-a adresat neprotocolara "invitaţie": "Du-te dracului!". De altfel, la cîteva minute după incident, bolnavul şi-a expediat la fel de nepoliticos prietenii, din ce în ce mai contrariaţi de comportamentul său.

VA URMA
 

Afisari: 3414
Autor: FEODOR DOSTOIEVSKI
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter