Aha, am inteles! Makarov, din comisar sovietic a devenit un "tovaras de bine", fapt pentru care partidul l-a cooptat in randurile sale, numindu-l totodata si agent de legatura erotica (un fel de Cupidon in varianta secu) intre bibicul Zisu si profa, cea atat de inzestrata nu numai cu "adevarata conceptie despre lume si viata", ci si cu un libido extrem - extrem de debordant.
Si astfel se inchide cercul, Silvia la Sofia, Zisu in aparatul de propaganda, iar Makarov cu sinteza rapoartelor informative pentru politruci. Sa mai zica cineva ca nu exista si in acea vreme o ordine in lucruri. Est modus in rebus spune latinul. Probabil d-aia salariatii vremii erau rezolvitori neintrecuti de rebusuri!

..................................................

Îmi aduc aminte ca şi-acu` de madam Silvia. Mă plictisea de moarte. Mă uitam la ea şi încercam să mă conving că ceea ce se zvonea ar fi avut vreo doză de credibilitate. Făceam eforturi să-mi imaginez cum "şi-o puneau". Mă imaginam luând în braţe maldărul de carne violent parfumat. Iac! Nu mergea nici de-al `reacu. Şi dacă nici măcar mie nu-mi spunea nimic (că îmi cântau la greu hormonii în creier) atunci cum naiba ar fi putut impresiona pe cineva? Poate doar vreun gerontofil! Hahaha!...

......................................................

Mai interesanta mi se pare cealalta poveste petrecuta in vremea aia, cea in care ea, o profa subtirica si diafana (n-am gasit alt adjectiv) s-a cuplat cu olimpicul la chimie. Nu dau nume, dar cred ca povestea lor este cu adevarat spectaculoasa, mai ales pentru finalul fericit. Erau, de fapt cred ca sunt si acum, doi copii cuminti care s-au intamplat pe lume putin asincron. Doar putin. Acu` mi-i imginez imbatranind frumos intr-o casa cu ferestre mici si milieu pe bufetul din sufragerie. (Nota autorului: Keke se referă aici la două întâmplări care au facut vâlvă în liceul militar pe care l-am absolvit amândoi. Prima era cea în care profesoara noastră de filosofie s-a încurcat cu un elev de clasa a X-a. Acest episod l-am folosit ca punct de pornire în acţiunea romanului, prin relaţia dintre Silvia Ferencz şi Constantin Zisu. A doua referinţă este la o altă poveste, consumată între un coleg de-al nostru şi profesoara de chimie. Se pare că, după terminarea liceului, cei doi s-au căsătorit)

.........................................................

Mirosul unei muieri este intotdeauna o combinatie intre mirosul specific si parfumul folosit. Poti s-o dai pe Scafa (numele generic atribuit de proful Dragan maturareselor - va aduceti aminte?) si cu Christian Dihor, ca tot a sapun "Cheia" o sa miroasa.
In cazul Silviei insa, vreau sa te contrazic. Mirosul ei era nashpa rau. Nu`s` ce parfum folosea, probabil unul din comertul socialist de stat, ca altfel nu se explica violenta cu care se insinua in narile mele.
Apropo de piele, sa va zic o istorioara uschita. La vremea cand ma facusem mai maricel si faceam "rautati" (asta nu din cauza ca sunt un "rau" programat genetic, "natural born bad" cum spune anglo-saxofonul, ci din cauza tropaiturilor hormonilor de pe cortex) m-am inscris la un curs de invatat engleza cantand. Profa, o femeie cam uratzica, a pus ochii pe unu` dintre colegi si ... nu l-a iertat. :)

Aventura lor devenise multpreavizibila si multpreanotorie, asa ca la o bere l-am intrebat direct ca nesimtitu`: ce-ai gasit bai, fratele meu, la tipa asta?
Bai, zice amicul, stiu e cam nashpa la fata dar sa vezi ce piele are! E dementiala!
Si am avut ocazia sa ma conving. A fost de-ajuns sa intru o singura data in "spatiul de captura", ca sa cad prada combinatiilor de mirosuri si sa incep sa ma invartesc pe langa ea ca fluturele in jurul lampii, sau mai prozaic, ca un caine in calduri. Tipa stapanea la perfectiune arta unsului pielii cu smacuri&datu` cu parfumuri. Nu insist cu detalii sordide, ca sunt cam pudic, insa concluzia este una clara: gagica avea un atu si stia sa-l foloseasca cu maxim de eficienta.

...............................................................

Ce ciudat, chiar zilele trecute ma gandeam cum miroase pielea mea. E bine sa stii, ca ezact cand nu te-astepti, incepi sa mirosi a ... batran ... si trebuie sa iei masuri din timp ... asa cum face filozoful Liicheanul zis si filozoful Smacolina, care mai nou in afara de pasiunea bolnava pentru Noica, a descoperit acu` la batranete si pasiunea pentru smacuri. Pretenii stiu de ce…

VA URMA