Tovarăşul Makarov

.........................

Bucureşti, 16 martie 1965. Redacţia ziarului "Secera şi ciocanul" de pe Calea Victoriei. Biroul lui Constantin Zisu, redactorul şef, se află la etajul şase.
- Poftiţi, tovarăşe Makarov, îl întîmpină amabilă secretara pe rusnacul robust, tuns scurt şi avînd o cicatrice de aproape cinci centimetri pe frunte, aproape de tîmpla stîngă. Ca de obicei, era îmbrăcat în haină de piele. Mai fusese pe acolo. Corina ştia că e o persoană extrem de importantă pentru şeful ei, de aceea era uşor emoţionată. Tovarăşul Zisu vă aşteaptă. Străinul intră.
- Salut tovarăşe.
- Bine-aţi venit! Luaţi loc... Corina, două cafele, te rog, şi vodcă. Adu şi două pahare cu apă minerală.
- Am veşti proaste, Constantine, zise rusul, cu voce gravă. Lucrurile nu merg tocmai bine. Gheorghiu-Dej începe să ne facă greutăţi, va trebui să ne luăm nişte măsuri.
- Eu ce trebuie să fac? - întrebă Constatin, uşor îngrijorat.
- Tu trebuie să rămîi acolo unde eşti. S-ar putea să fii schimbat, dar pentru scurtă vreme...
Făcu o pauză. Apoi, observînd panica din ochii lui Constatin, continuă:
- Linişteşte-te, o să fii ceea ce eşti acum, ba chiar mai mult, ca un adevărat fiu al poporului...
Makarov rîse.
- Cafelele dumneavoastră - se auzi glasul Corinei, care aducea, pe o tavă, cafelele şi vodca. V-a sunat tovarăşul Roman de la Centru, tovarăşe Zisu. Ce-i spun?
- Spune-i că-l sun eu, după ce termin... Sînt într-o şedinţă.
- Vor să te pună în gardă tovarăşe, zise rusul, după ce ieşi secretara. Urmează executarea ta. Pentru puţină vreme, ţi-am spus. Vei fi o victimă a conjuncturii politice, dar se va constata că au greşit şi te vor reabilita cu surle şi trîmbiţe. Ha, ha, ha!
Constantin sesiză că Makarov i se adresa cu "tovarăşe" numai în prezenţa altor persoane sau cînd voia să fie ironic. Era un tip deştept acest Serghei Makarov. Fără motiv, ziaristului îi veni să-l întrebe cum căpătase cicatricea aceea de lîngă tîmplă, dar Makarov îi deturnă gîndurile:
- Vezi să nu faci greşala să accepţi vreo funcţie politică, pentru că rişti să intri în bătaia puştilor - continuă el. Funcţiile astea sînt efemere şi nu ştii niciodată din ce direcţie te loveşte glonţul... Ce face Liudmila?
- Îşi vede de rapoartele ei. Ne înţelegem bine.
- Vezi, să nu divorţezi de ea, decît atunci cînd îţi spunem noi... Dacă va fi cazul...
- S-ar putea să fie cazul?
- În ceea ce te priveşte, nu cred. Vor fi însă nişte evenimente... Stai liniştit. Vom fi pe aproape. Makarov dădu peste cap paharul mare, plin ochi cu vodcă. Apoi se ridică.
- A, era să uit... Sărutări fierbinţi de la Silvia...
Rîse. Constantin tresări şi zîmbi stînjenit.
- Unde este, acum?
- Se plimbă prin lume. Acum e la Sofia, într-o delegaţie de pace. Salutări, tovarăşe Constantin.
Serghei Makarov părăsi biroul fără să se fi atins de cafea.

..................................

VA URMA