Salonul Refuzaţilor

În curând se vor împlini doi ani de la moartea lui Cezar Ivanescu. Uneori mi se face un dor cumplit de el. Parcă îl văd urcând aleile de la Pogor, cu celebrul său rucsac atârnat pe umăr, da, chiar don Caesar, întors către sine, tot mai întors, ca şi cum lumea aceasta ar fi prezentat din ce în ce mai puţin interes pentru părintele "Rod"-urilor. Alteori mi se pare că îi aud vocea şi mai ales râsul. Ce râs teribil avea Cezar Ivanescu, râs sincer, râs ontologic, un fel de prăvălire mântuitoare a întregii sale fiinţe!
citeste tot >>

Cum la noi solidarizare există, dar între veleitari, impostura a inundat literatura. Avem peste 2000 de scriitori cu carnet, 20.000 fără, 2.000.000 şi mai bine de cârcălici, spre a le spune ca Arghezi. Un tsunami de revizuiri s-a prăvălit peste istoria literaturii, de o atenţie specială bucurându-se marea poezie politică, începând cu Doina lui Eminescu. Poeme ca Hora Unirii, Noi vrem pământ, Oltul au fost declarate cu bulină roşie, ca şi clădirile cu grad seismic ridicat, numai bune să fie demolate. Citiţi: scoase din manual. Mesajul a fost înţeles ad litteram: batjocorirea capodoperelor li s-a părut unora obligatorie. întâi, oaia (Mioriţa), pe urmă, căprioara (Labiş), ca să nu fim acuzaţi, ca popor, de zoorastie. "S-o jupuim şi s-o facem drapel", cântă Ada Milea despre Rodica lui Alecsandri. De ce?
citeste tot >>

Ar trebui ca cineva să îl cunoască pe Gamal el-Ghitani, nu numai scriitorul de excepţie, ci şi omul atît de profund care despre esenţe discută întt un limbaj esenţial, emiţînd un fel de discurs continuu pentru care sincopele timpului nu contează. Căci la o bună bucată de vreme, în toiul unei discuţii despre sufism, mi-a zis: "Şi la Blaga am întîlnit idei sufite. Dar, mai mult decît el, Cezar e un poet sufit. Nu ştiu dacă ştie asta despre sine". Iar deunăzi, la telefon, m-a rugat: "Mai trimite-ne! Este atît de frumos ce ai tradus!" Şi i-a transmis salutări... domnului Cezar Ivănescu.
citeste tot >>

Pe 29 ianuarie 2008, ora 16, ca urmare a unui atac declanşat de o "sursă"- rapid-şi-gălăgios-autodivulgată, printr-o instituţie media (agenţia NewsIn, parte a Grupului Caţavencu), Cezar Ivănescu a fost livrat linjaşului public. Sursa, conform propriilor afirmaţii făcute în direct şi pe postul TV Realitatea, s-a dovedit a fi nimeni altul decât Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS, fost secretar U.T.C. al U.S.R., fost membru al P.C.R., condamnat penal cu suspendarea condiţionată a efectuării pedepsei (pentru infracţiunea de lovire prev. art. 180 alin. 2 din codul penal, cf. sentinţei penale nr. 1439, dată în şedinţa publică de la 4 septembrie 1981, Judecătoria Sectorului 3, Municipiul Bucureşti, dosar nr. 10121/1980)...
citeste tot >>

S-a înecat Budha cu un/ bon de orez - spun bătrânii./ Binecuvântat fie Budha/ binecuvântat bobul, binecuvântaţi/ bătrânii.
citeste tot >>

Cum prea bine ştii, noi, în epoca modernă, nu prea am avut "majestăţi", iar cele care au fost, au fost fie de împrumut, fie de teatru... comédii... Se cam puteau leza "majestăţile", la noi, căci bravul popor simţea cum devine cazul cu majestatea... De aceea cred că expresia franţuzească de "lese-majesté" nu şi-a făcut plinul la noi... Majestatea, sacrală, pentru noi, românii epocii moderne s-a întrupat în fiinţa unui poet: Mihai Eminescu... Sfînt şi martir, întemeietor şi Părinte, Majestate!
citeste tot >>

Aceste poezii au fost ultimele creaţii ale lui Nicolae Labiş înainte de aşa-zisul accident din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956. Au fost aduse la lumină de Stela Covaci, viitoarea soţie a scriitorului Aurel Covaci, ultimul şi cel mai bun prieten al său.
citeste tot >>

Nicolae Labiş a fost iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă anticomunistă în România. De aici avea să i se tragă moartea. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a fost lovit de un tramvai - conform versiunii oficiale. În realitate a fost un atentat, pus la cale de Securitate şi executat la ordin. Poetul a supravieţuit până pe 21 decembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca...
citeste tot >>

Mai sunteţi voi atâta de frumoşi/ Încât să-mi smulgeţi mâinile din umăr/ Dacă pe-atâţi arginţi câţi ştiu să număr/ Aş vinde-n bâlciuri poze cu strămoşi?... (Sonet "electoral" scris în 1979)
citeste tot >>

Cezar Ivănescu a făcut greva foamei în anii '60, ca student la Iaşi, al Facultăţii de Filologie, în semn de protest pentru că a fost exmatriculat din facultate şi exclus din Cenaclul Facultăţii de Filologie (cauza: citise în public câteva poeme cumplite, anticomuniste şi antisistem). A mai făcut greva foamei în 1983, în redacţia revistei Luceafărul, în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care se pregătea să-i dea la topit cartea de poeme "Doina". A făcut din nou, timp de şapte zile, greva foamei în 1986, ca reacţie la interzicerea, de către autorităţile comuniste, a Cenaclului "Numele Poetului". Aproape în pragul morţii, având o greutate de doar 45 kg, a fost internat în stare critică la Spitalul de Urgenţă Floresca din Bucureşti.
citeste tot >>