Societate

Nu acuz pe nimeni pentru asta, doar că pentru mine "acasă" a însemnat atât de multe lucruri... De la un canal de lângă Stadionul Olimpia, la casa unor bulgari bătrâni, ce m-au crescut o vreme. Fuga la trei ani şi jumătate dintr-un cămin internat (de unde nu mai venea nimeni să mă ia) la casa unui bunic, mult prea devreme dispărut. Toate acestea şi încă mult prea multe altele au însemnat acasă pentru mine. Mâncare, haine, încălţăminte, jucării. Pentru mine, toate acestea însemnau pubele sau groapa de gunoi de unde le luam. Au mai însemnat să ştiu unde şi când apăreau fructele prin copacii din jurul blocurilor, ca să am ce mânca sau aşteptarea toamnei, atunci când vecinii aruncau la gunoi porumbul fiert deja întărit.
citeste tot >>

Întrebaţi-vă care sunt lucrurile pentru care aţi fi dispus să ieşiţi în stradă, să spuneţi: până aici, asta nu permit, nu plec din faţa parlamentului până nu se schimbă această situaţie! Nu prea suntem obişnuiţi să ne asumăm o poziţie sau un punct de vedere. Dar până nu învăţăm să facem acest lucru e puţin probabil că se va schimba ceva. E trist să recunoaştem că cei care au fost dispuşi să-şi asume ceva au fost cei care au emigrat.
citeste tot >>

Sistemul comunist a încercat să transforme societatea românească înlocuind ceremoniile naţionale, religioase, sau cele locale prin ceremonii care indicau apartenenţa la crezul comunist, primirea în rândul pionerilor, uteciştilor, membrilor de partid, manifestaţia de 1 mai şi 23 august, şedinţa de partid sau sindicat. Obiectivul lor era ca, prin aceasta, să îşi măreasca legitimitatea şi să devină o parte mai centrala a naţiunii.
citeste tot >>

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
citeste tot >>

S-a mai discutat - câţi evrei erau comunişti? Foarte puţini, poate un procent, două. Câţi comunişti erau evrei? Destul de numeroşi, proporţional cu majoritarii, pentru că ideologia comunistă nu încuraja antisemitismul, existent în mai toate domeniile de activitate socială., politică, ideologică... Că evreii comunişti s-au dezis, precum "uscătura" de Chişinevschi, de evreitate, că mulţi au regretat, că unii au plecat în Vest, în Israel, este altă poveste. Tismăneanu a fost şi este un anticomunist din afara oricărui sistem represiv. Păi, atunci, de ce nu l-aş accepta mai uşor pe indigerabilul Goma, decât pe Volodea Tismăneanu?
citeste tot >>

A fost odată ca niciodată, într-un sat de la marginea lumii, un ţăran pe nume Popor, care avea şapte feciori. Pe unul îl chema Popor German, pe altul Popor Francez, pe altul Popor Englez, pe altul Popor Italian, pe altul Popor Suedez, pe altul Popor Grec, iar cel mai tânăr era Popor Român. Cu toţii locuiau în casa părintească şi contribuiau la bunăstarea gospodăriei, fiecare cu ce ştia mai bine. Popor German era bun la făcut şi reparat lucruri, Popor Francez era bun la gătit, Popor Englez se ocupa de ordine, Popor Italian făcea vin, Popor grec ştia să cioplească pietrele şi să facă din ele construcţii şi drumuri iar prâslea Popor Român ştia să cânte şi să-i înveselească pe toţi cu poveştile şi glumele lui...
citeste tot >>

O observaţie care m-a amuzat, chiar de la început, a fost în legătură cu cuvântul NEPĂSĂTOR. Cuvântul care, logic, ar fi trebuit să-l genereze, respectiv PĂSĂTOR, nu există în limba română, ceea ce impune întrebarea: de ce? Explicaţia pe care am dat-o eu pentru această absenţă surprinzătoare e absenţa persoanelor pentru care această descriere era pertinentă. Răspunsul primit de la un interlocutor autohton a fost însă mult mai interesant. El mi-a zis că acest cuvânt nu e necesar, deoarece există un alt cuvânt care-l exprimă complet: cuvântul FRAIER.
citeste tot >>

Astăzi, adevăratele valori umane sunt ţinute în mod intenţionat în umbră. Nu, nu este o simplă zicătoare conjuncturală prinsă într-o formă eliptică sugestivă, dar formală, concepută doar de dragul unei extravaganţe de ordin lingvistic, ci o realitate. Una dură, extrem de dură şi apodictică, din nefericire. O dungă neagră şi hidoasă trasată cu o bidinea foarte murdară peste obrazul poporului român. Dacă privim în urmă în timp, putem spune că nici pe la o mie opt sute şi ceva poziţionarea din punct de vedere axiologic a marilor creatori de cultură nu era una deloc fericită. Vezi cazurile Mihai EMINESCU şi Ciprian PORUMBESCU. Sau, un pic mai târziu, în secolul următor, aceeaşi soartă aveau s-o împartă Edgar PAPU şi Cezar IVĂNESCU.
citeste tot >>

Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori şi direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreşte refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, şi a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreşte legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi forţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în aşa - zisul "ţinut secuiesc" şi apoi în toată Transilvania, şi nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare şi deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.
citeste tot >>

În sfârşit, am început şi noi să preţuim cultura. Evident, într-un mod foarte original. Să luam un exemplu relativ recent: astă-vara, pe litoral, nu puteai să priveşti un corp, un sân, o coapsă bronzată, sau pur şi simplu oamenii, că-ţi bruia privirea, din toate părţile, de pe toate gardurile şi zidurile, un afiş tembel cu pretenţii culturale şi chiar multiculturale. Vedetele afişului: Carmen Şerban, Nicolae Guţă, Axânte de la Vacanţa Mare şi Denisa.
citeste tot >>