Se încarcă pagina ...

Al patrulea val: eroi la indigo

Data publicarii: 05.12.2011 10:25:00

 

De 21 de ani încoace, pentru români, de­cembrie este luna străbătută de trei mari frisoane succesive: Revoluţia sau ce-o fi fost, Crăciunul şi Revelionul. Peste primul încep să se aştearnă pulberile apatiei.

 

Eu cred că, atunci când despre un eveniment se spune că a in­trat în istorie, oamenii se în­­depărtează, fiindcă ştiu: trecutul este spa­­ţiul unde manipularea se poate pe­tre­ce cu ma­ximă eficienţă. Cine stă să pri­veas­că în urmă? Acolo se ard documente, se măsluiesc dosare, se cosmetizează pro­tocoale. Şi pe vremea lui Ceauşes­cu, ca şi întotdeauna, din trecut ni se li­vrează doar adevăruri convenabile. Du­pă cum, la fel, a­devărul despre mişcă­rile din 1989 va fi af­lat numai în mo­men­tul când un individ, o gaşcă, un partid, o situaţie vor avea inte­re­­sul să-l dezvăluie brutal, transformându-l, astfel, într-o nouă manipulare.

 

Sin­gurii ca­re se mai agită să aducă în discuţie chestiunea sunt revoluţionarii. Cei ve­rita­bili, cei cu patalama, impostorii. Unii, din ro­mantism, alţii - din interes. Şi, cum exis­tă fix atâtea perspective a­su­pra problemei câte minţi o judecă, de obicei se ajunge la gâlceavă. După a­pariţia Legilor 42/1990 sau 341/2004, confuzionate de nenu­mă­ra­te ordine şi completări, în organi­za­ţiile de revoluţionari, „baricada de la Inter” s-a multiplicat într-atât, încât as­tăzi nici măcar ei înşişi nu mai ştiu de care parte a ei se situează.

 

Din această pricină, calitatea de „revoluţionar” de­vi­ne din ce în ce mai va­gă. Pe bună dreptate, Ion Caramitru, de pil­dă, se pronunţă împotriva actelor nor­ma­­tive care o atestă. O merită, fără în­do­ia­lă, ră­niţii, familiile celor ucişi şi ro­mânii care, atunci, au riscat în mod evident to­tul, iar dacă Ceauşescu n-ar fi căzut şi-ar fi aflat sfârşitul. În rest, „revolu­ţio­n­arismul” ar trebui să fie doar mândria lăun­trică a celor curajoşi.

 

Într-un impresionant documentar, pe care mi l-au trimis revolu­ţionarii din Lugoj, se face o cronologie tristă a evenimentelor pe­trecute pe malul Tim­i­şu­­lui: „Primul val: 15-20 decembrie”, „Al doilea val: 21 decembrie 1989-15 ianuarie 1990”, „Al treilea val: 15 ianuarie-15 mar­tie 1990” şi „Al patrulea val: revolu­ţionari traşi la indigo”.

 

După Timişoara, Lu­go­jul a fost primul oraş unde au murit oa­meni. În 20 decembrie, doi tineri, Va­lentin Rosada şi Daniel Brocea, au că­zut îm­puş­caţi de plutonierul Pavel Du­mitru, un miliţian scelerat, care a de­cla­rat că a deschis focul „pentru că nu mai putea suporta conţinutul lozincilor strigate de mulţime împotriva lui Ceau­şescu”. I-au urmat în cer încă 1.140 de suflete. Răniţi: 3.138. Re­ţi­nuţi de organele de represiune: 760. Cifre. Din­tr-o istorie unde adevărul se a­şază cu mâna.

 

Afisari: 1193
Autor: Ciprian Chirvasiu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter