Se încarcă pagina ...

Demiterea profesorului Mircea Beuran - o lovitură marca Videanu

Data publicarii: 30.12.2009 00:44:00

Una dintre multele competenţe ale fostului primar Adriean Videanu este şi domeniul medicinii. Pe 22 decembrie, în ultima zi de interimat ca ministru al Sănătăţii, el l-a demis pe directorul Spitalului de Urgenţă Floreasca, profesorul Mircea Beuran, numindu-l în locul lui pe Radu Alexandru Macovei. Sec, grăbit, în ultima clipă, căci a doua zi avea să fie numit un nou ministru al Sănătăţii, Cseke Attila. În neorânduiala şi zgomotul schimbărilor guvernamentale, rocada a trecut oarecum neobservată, ca o lovitură de cuţit dată pe la spate, în îmbulzeală. Sec, grăbit, dar mai ales fără nicio explicaţie, în spiritul noilor directive de partid şi de stat. Este a treia lovitură notabilă pe care o dă Videanu, după cea cu marmura PSD-istă şi cea cu bordurile PDL-iste.

 

Nu-l cunosc pe Radu Macovei. Ştiu doar că a fost, până la momentul numirii, directorul secţiei de toxicologie din acelaşi spital. Poate că e un medic competent şi un bun manager. Rămâne de văzut. Asocierea numelui său cu cel al lui Adriean Videanu, ca şi circumstanţele acestei numiri, creează însă o prezumţie deplorabilă pentru statutul moral al noului director. Îl cunosc, în schimb pe profesorul Beuran. Şi ca om, şi ca medic. De aceea, consider că e oportun şi moral să depun mărturie despre el, acum. Mai exact, să-l evoc, aşa cum l-am cunoscut...

 

 

Medicul şi omul

Am ajuns la profesorul Mircea Beuran ca pacient, la presiunea bunului coleg Florin Condurăţeanu. Aveam o problemă de sănătate cu nişte perspective pesimiste, care necesita intervenţie chirurgicală (din fericire suspiciunile nu s-au confirmat)... Cât am stat pe culoar, în faţa cabinetului de la Spitalul de Urgenţă, am avut timp să trag cu urechea la comentariile pacienţilor care, ca şi mine, aşteptau la uşă. Doctorul Beuran era privit cu veneraţie. Şi, ciudat, nu atât pentru performanţele medicale propriu-zise (care, oricum, îl recomandă ca pe unul dintre cei mai mari chirurgi din România), cât prin atitudinea extraordinară pe care o are faţă de bolnavi. O femeie de vreo 60 de ani povestea că, înainte de ’90, doctorul aducea sandvişuri de acasă pentru bolnavii operaţi de el. Sau că le plătea biletul de tren celor veniţi din provincie, care nu mai aveau bani de întors. “Ca să scap de voi, că am nevoie de paturi” – le spunea doctorul, pentru a-şi justifica gestul…

 

Hărţuirea

Aşadar, am ajuns la Floreasca şi urma să intru la profesorul Beuran. Aveam însă o problemă de conştiinţă. Printr-o documentaţie superficială şi “intoxicat” de ceea ce văzusem la televizor în 2003, scrisesem şi publicasem cândva vreo două fraze prin care-l încadram, pe nedrept, pe reputatul chirurg, în categoria plagiatorilor. Mă alăturasem astfel detractorilor săi şi am simţit nevoia să-i mărturisesc. M-a privind zâmbind, stânjenit parcă de vinovăţia mea, şi mi-a făcut următoarea confesiune: “Domnule Manega, mie, atunci, mi s-a făcut o mare nedreptate, am fost hărţuit săptămâni întregi de instituţii, de colegi de breaslă şi de ziarişti. Dar eu sunt un om credincios. M-am rugat la Dumnezeu, printre altele, să ajung să-i cunosc pe cei care, într-un fel sau altul au lovit atunci în mine… I-am cunoscut aproape pe toţi, inclusiv pe cameramanul care m-a urmărit cu maşina, non-stop, timp de trei săptămâni… Eu cred că dacă dumneavoastră n-aţi fi scris rândurile acelea, noi doi nu ne-am fi cunoscut”. L-am întrebat de unde ştia că acel cameraman era chiar cel de care spunea. “Păi mi-a mărturisit chiar el, aşa cum faceţi dumneavoastră acum, fără să vă întreb”
 

 

Ghidurile de urgenţă

Scandalul a pornit în 2003, de la un pretins plagiat, care viza o colecţie de ghiduri medicale editate sub autoritatea sa cu câţiva ani înainte. În realitate, aceste cărţi fuseseră editate în baza unui contract semnat în 1996 între Ministerul Sănătăţii şi “Assistance Publique – Hopitaux de Paris” (instituţie similară Colegiului Medicilor din România) pentru dezvoltarea unui program PHARE, prin tipărirea, în colaborare, a unor ghiduri de urgenţă: Medicină internă, Obstetrică-Ginecologie, Psihiatrie, Recuperare Medicală, Medicină legală etc. Conceptul acestei colecţii a fost gândit în special pentru tinerii medici rezidenţi aflaţi la început de carieră şi predispuşi să întâlnească situaţii de urgenţă în premieră. Era prima iniţiativă de acest fel din istoria medicinei româneşti, ea având scop didactic, nicidecum comercial. La redactarea acestor ghiduri a lucrat un colectiv de peste 20 de medici specialişti români, care au adaptat modelul francez (de fapt, un model internaţional, rod al conlucrării a sute de alţi medici de pe mapamond) la legislaţia şI particularităţile sistemului sanitar românesc. Pe un singur ghid dintre acestea a apărut numele lui Mircea Beuran (alături de Gerald Popa) ca autor, dintr-un exces de zel al Editurii Scripta, unde au s-au tipărit cărţile.
 

“Am călcat pe muşuroi!”

Explicaţia acestui scandal rezultă din derularea faptelor, o contribuţie majoră la această “execuţie” publică având-o invidia profesională a colegilor de breaslă. Mircea Beuran a fost, în perioada 2000-2003, medicul preşedintelui, ceea ce era un titlu de maximă recunoaştere profesională, căci niciun preşedinte din lume nu-şi alege medicul personal (sau pilotul) pe alte criterii decât de competenţă, decât dacă-i nebun sau prost. Ceea ce nu era cazul la Ion Iliescu. În iunie 2003, Beuran a fost numit ministru al Sănătăţii, în locul Danielei Bartoş. “Nu ştiu ce jocuri au stat în spatele acestei numiri dar eu, odată ajuns acolo, chiar am vrut să-mi fac treaba. Primul lucru pe care am încercat să-l clarific a fost situaţia medicamentelor compensate. Apoi cea a datoriilor uriaşe ale unor spitale faţă de furnizorii de medicamente şi echipamente. Practic, am declanşat nişte anchete serioase care au deranjat teribil persoanele care-şi împărţeau banii publici. Adică, vorba lui Adrian Năstase, am călcat pe muşuroi! Pe la sfârşitul lui august au apărut primele articole în presă despre <hoţia celui care vrea să facă dreptate între hoţi>. Adică eu. Scandalul a durat trei săptămâni, timp în care am fost urmărit şi filmat non-stop de presă. În paralel, rectorul de atunci al Universităţii de Medicină şi Farmacie, academicianul Laurenţiu Popescu, a convocat o şedinţă de senat în care s-a luat, împotriva mea, măsura maximă: retragerea titlului de conferenţiar. Motivul: eu eram marele plagiator care încălcase prevederile Cartei Albe Universitare. Numai că acea Cartă nu exista la momentul acela. Rectorul a minţit”

 

“Infractorul” Mircea Beuran

Mircea Beuran şi-a dat atunci demisia din postul de ministru, pentru a se putea apăra în justiţie. Culmea ironiei, imunitatea de demnitar îi interzicea să se apere în instanţă, iar Adrian Năstase refuza să-i aprobe demisia. Când, în sfârşit, a făcut-o, l-a pus la “pachet” cu Şerban Mihăilescu (Michi Şpagă) şi Hildegard Puvac. “Adică în cea mai suspectă asociere de nume, pentru a întări caracterul de infractor al lui Mircea Beuran” – spune cu amărăciune profesorul. Iar aici, la Spitalul de Urgenţă, mi s-a desfăcut contractul de muncă. Era o situaţie fără precedent căci, chiar în cazul în care acuzaţiile s-ar fi dovedit întemeiate, n-aveau legătură cu prestaţia mea de şef al secţiei 2 chirurgie. Am venit totuşi să lucrez, ca simplu medic, cu jumătate de normă - singurul drept pe care mi l-au lăsat”. Mircea Beuran nu s-a mulţumit cu atât, ci a trecut la contraofensivă, atacând rapid toate deciziile luate împotriva lui, pe trei căi: în instanţă, la Colegiul de Onoare al Ministerului Educaţiei şi la Comisia de Disciplină a Ministerului Sănătăţii. Toate acuzaţiile s-au dovedit a fi lovite de nulitate absolută, căci, atât conform Legii 8/1996, cât şi legislaţiei internaţionale, ghidurile nu intrau sub incidenţa dreptului de autor.
 

Pe 6 decembrie 2003, conferenţiarul Mircea Beuran era repus în toate drepturile profesionale şi universitare. După 15 zile însă, pe 21 decembrie la ora 18,55, la 25 de minute după ce familia Beuran ieşise pe poartă, casa lor din Ciolpani a fost incendiată. Focul a distrus jumătate din casă, iar cealaltă jumătate au distrus-o pompierii. Au supravieţuit două rafturi de bibliotecă şi câteva documente…
După cum se poate lesne vedea, demiterea lui Mircea Beuran pe considerente politice nu este chiar o experienţă nouă pentru acesta. În 2003 a pierdut totul ca ministru al Sănătăţii, dar s-a ridicat ca simplu medic, angajat cu jumătate de normă la secţia pe care o condusese. Nu este exclus să se mai ridice o dată. În orice caz, calitatea de medic nu i-o poate retrage nimeni. Rămâne în continuare profesor universitar şi conduce clinica de Chirurgie a Spitalului de Urgenţă Floreasca. La 57 de ani, este recunoscut ca unul dintre cei mai mari chirurgi ai României şi e unul dintre cei mai iubiţi medici ai spitalului Floreasca. Nu este membru al niciunui partid politic.

 

Afisari: 6754
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: dragan catalin (Apr, Thu 01, 2010 / 15:20)
buna ziua va rog frumos sa imi spuneti cum pot sa ajung la dumneavoastra?am o pancreatita cronica cu dureri ingrozitoare si vreau sa ma operez sau sa fac o ecoendoscopie dar nu am gasit pe cineva sa ma ajute am 31 ani si numai rezist cu aceasta durere ingrozitoare va multumesc din suflet sa va dea dumnezeu sanatate si familiei
Nume: dragan catalin (Apr, Thu 01, 2010 / 15:20)
buna ziua va rog frumos sa imi spuneti cum pot sa ajung la dumneavoastra?am o pancreatita cronica cu dureri ingrozitoare si vreau sa ma operez sau sa fac o ecoendoscopie dar nu am gasit pe cineva sa ma ajute am 31 ani si numai rezist cu aceasta durere ingrozitoare va multumesc din suflet sa va dea dumnezeu sanatate si familiei
Nume: Camelia, Timisoara (Sep, Thu 16, 2010 / 12:31)
Profesorul Beuran este unul din cei mai buni chirurgi( daca nu cumva cel mai bun) si un adevarat OM.
Calitatea de om este rar intalnita la medici simai ales la chirurgi. Domnul profesor este una din exceptii. Mi-a placut articolul si mi-as dori ca reabilitarea Domnului profesor Beuran sa se produca, chiar daca Domnia-sa nu ravneste la titluri, scuze sau functii. Oricum este cel mai bun chirurg si moral ramane directorul spitalului. Poate este un mic "bine" facut pacientilor care pot profita de talentul, abilitatile si harul Domnului profesor Beuran.
Sa va dea Dumnezeu sanatate, putere sa treceti peste rautatile oamenilor si in continuare har si intelegere!
Va multumesc, Domnule profesor Beuran ! Pentru ca existati.
Nume: Airfox (Jun, Wed 20, 2012 / 06:20)
Daruitor de viata. Intra in sectie agatandu-se de paie si ies pe picioarele proprii. Pentru a parafraza, probabil 'mana' lui Prof Dr. Proca :) Oameni deosebiti, daruitori de viata.
Nume: Beuran (Jan, Sat 19, 2019 / 16:34)
Nu stiu de unde povestile cu beurean, despre bunatatea sa asupra pacientilor, dar cu siguranta este de domeniul SF. Este cea mai mare scarba de om, fara pic de umanitate in el, are o atitudine neprofesionista fata de pacient!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter