Se încarcă pagina ...

"Internetul e zona de vârf a infracţionalităţii din România" - Interviu cu Misha Glenny, autorul cărţii "McMafia - Crime fără frontiere"

Data publicarii: 27.01.2010 00:05:00

„McMafia - Crime fără frontiere”, este o carte cutremurătoare despre o lume pe care nu o ştiam atât de aproape. A fost editată de „Săptămâna Financiară”, în colaborare cu Editura Curtea Veche.

“Dacă atârni o capră de un cârlig şi o tai la picioare, aceasta va muri foarte încet, pe măsură ce sângele i se scurge din corp, picătură cu picătură - agonizează ani de zile”. Aceasta este imaginea economiei ţărilor din Balcani, relevată lui Misha Glenny de un oarecare Emil Kiulev, gangster, poliţist şi om de afaceri bulgar. Sistemul acesta de distrugere lentă a unei economii a fost instituit în Bulgaria de Ilia Pavlov, magnatul celui mai mare holding din această ţară şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa de Est.
Ilia Pavlov a fost ucis cu un foc de armă de un lunetist necunoscut, în 2003, la numai o zi după ce depusese mărturie în procesul asasinării lui Andrei Lukanov, primul premier al Bulgariei de după căderea comunismului. Emil Kiulev, cel care îi dezvăluise lui Misha Glenny secretele mafiei balcanice, a fost asasinat şi el, în octombrie 2005. Toate acestea, şi multe altele despre mafia crimei organizate de pe tot mapamondul sunt relatate de Misha Glenny în cartea sa „McMafia - Crime fără frontiere”, editată în România de Editura Curtea Veche în colaborare cu „Săptămâna Financiară”.
 

 

„Cu serviciile secrete e greu de colaborat”


Misha Glenny este un jurnalist britanic de renume şi autor al cărţilor: „Renaşterea istoriei: Europa de Est în era democraţiei”, „Căderea Iugoslaviei şi Balcanii: naţionalismul, războiul” şi „Marile Puteri, 1804-1999”. A fost consilierul unor guverne europene şi al celui american în chestiuni legate de Europa de Est şi a condus timp de trei ani o organizaţie neguvernamentală implicată în reconstrucţia Serbiei, Macedoniei şi a provinciei Kosovo. Venit în România pentru lansarea cărţii sale, Misha Glenny ne-a acordat acest interviu.

Aria de cuprindere, faptele relatate şi încrengătura lor mondială sunt impresionante. Cât au durat documentaţia şi redactarea acestei cărţi?
 

Conceptul a fost elaborat la sfârşitul anului 2003, dar am început lucrul efectiv la carte în septembrie 2004 şi am terminat-o după trei ani şi jumătate.

În măsura în care puteţi să divulgaţi acest lucru, cum aţi ajuns la sursa informaţiilor prezentate în carte? Aţi colaborat cu serviciile secrete americane, britanice sau din alte ţări?


Cu serviciile secrete britanice e greu de colaborat în acest sens, pentru că acestea nu divulgă informaţii. E mai uşor de colaborat cu serviciile americane, deoarece acolo nu există o lege oficială în privinţa secretului de stat, cum este în Marea Britanie. Totuşi, cei cu care am colaborat nu erau oameni din serviciile care se ocupau cu crima organizată, ci foşti angajaţi ai acestor structuri, dar pe care G.W. Bush îi mutase în altă parte. Aceştia au fost dispuşi să-mi furnizeze unele informaţii. Dar nici ei nu mi-au dat date exacte - sunt foarte discreţi -, ci mai degrabă m-au îndrumat spre surse. Aşadar serviciile secrete care se ocupă cu crima organizată nu au constituit pentru mine surse importante de informaţie. Mai ales că aceste informaţii sunt departe de a fi infailibile. Să vă dau un exemplu: după două săptămâni de investigaţii în Bulgaria, cineva mi-a pasat un raport al CIA despre situaţia crimei organizate din această ţară. Mi-am dat seama că informaţiile mele erau mult mai complete decât ale lor. Deci, prin cartea asta, eu sunt cel care a furnizat informaţii CIA-ului. Am avut însă un noroc: în 1989 lucram pentru „The Guardian” şi eram şi corespondent BBC pentru Europa Centrală, deci cunoşteam destul de bine problemele din zonă.

Care sunt acestea?
 

Unele dintre cele mai importante au fost chiar persoanele implicate în crima organizată. De altfel, ăsta a fost cel mai important lucru pe care mi l-am propus. Dacă nu aş fi reuşit, ar fi fost o carte ca oricare alta, bazată strict pe documente de arhivă.

 

Complimente de la criminali

Cu ce fel de persoane aţi discutat?


În lumea crimei organizate, există tot felul de categorii de oameni care sunt şi înăuntru, şi în afara fenomenului, adică la graniţa dintre legal şi ilegal: avocaţi, jurnalişti, antreprenori, poliţişti. Pe aceştia i-am căutat, pe aceştia am încercat să-i abordez. M-am împrietenit, de exemplu, cu un poliţist foarte bun, care era şi gangster renumit, şi businessman de succes. Îl chema Emil Kiulev. El mi-a furnizat cele mai multe informaţii despre mafia bulgă¬rească şi despre relaţiile acesteia cu celelalte mafii din zonă: sârbească, albaneză, croată, grecească… El mi-a arătat cât de complexă şi de complicată e realitatea din Balcani. La trei luni după ce i-am luat interviu, a fost găsit împuşcat cu 37 de gloanţe, în propria maşină.

Dumneavoastră aţi mai fost prin Bulgaria după ce aţi scris cartea?
 

Am fost în Bulgaria, dar nu m-aş mai duce în Muntenegru…

Ameninţări cu moartea n-aţi primit?
 

Ba da. Cel mai interesant mesaj n-a fost însă o ameninţare, ci un fel de… drept la replică. La şase luni după ce a apărut cartea, am primit pe mail-ul personal - nu pe cel public! - un mesaj: „Dragă domnule Glenny, am cumpărat cartea dumneavoastră pe un aeroport, am citit-o şi mi-a plăcut. Vreau să vă atrag însă atenţia că în capitolul al doilea sunt câteva greşeli pe care ar fi bine să le corectaţi la ediţia următoare: traficul meu nu s-a întâmplat aşa cum aţi scris dumneavoastră, ci altfel…”. Şi îmi spunea cum s-a întâmplat. Omul ăsta, care este un gangster, mi-a devenit nu doar o sursă de informaţii pentru înţelegerea fenomenului balcanic, ci chiar un prieten. Aprecierea lui pentru cartea mea a fost un compliment profesional.

Aţi mai primit complimente şi de la alţi gangsteri?
 

Da. Unul chiar recent, de la un mare criminal închis de 15 ani într-o închisoare din America. I-am solicitat un interviu, trimiţându-i şi un exemplar din cartea aceasta. Ei, bine, criminalul mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea următoarele: „Am primit zeci de cereri de interviu şi le-am refuzat pe toate. Pentru că ziariştii ori nu ştiu să scrie, ori habar n-au despre ce se întâmplă în realitatea care determină o crimă. Cartea dumneavoastră este însă extraordinară şi m-a convins să accept interviul. În 15 ani n-am citit nimic care să mă convingă într-atât”. Scrisoarea asta m-a responsabilizat foarte mult, pentru că n-aş vrea să-l dezamăgesc. Această scrisoare am să mi-o pun în ramă, pentru că valorează mai mult decât orice articol apărut în „New York Times”.

 

“Orice om doreşte să-şi spună povestea”

Cum v-aţi descurcat cu interlocutorii din Balcani? În ce limbă aţi comunicat?
 

Pot citi româneşte - cu dicţionar, dar citesc -, mă descurc în germană, în cehă, în sârbo-croată, în bulgară înţeleg cam 50% din ce se vorbeşte. Mi-au fost de mare folos jurnaliştii români, pentru că majoritatea cunosc limba engleză, ceea ce mi-a uşurat munca de reporter… În Bulgaria am avut totuşi interpret.

Cum i-aţi convins pe acei oameni să fie atât de deschişi, să vă relateze acele lucruri înspăimântătoare?
 

În funcţie de propriile lor determinări. La brazilieni, de exemplu, comunicarea este firească. Ei povestesc despre orice, abia aşteaptă să-i întrebe cineva, indiferent dacă sunt victime sau gangsteri. E caracteristica poporului. În Dubai, în schimb, e foarte greu să-i faci să vorbească, pentru că le e teamă să nu fie expatriaţi.
În Japonia am vorbit cu unul dintre şefii organizaţiei mafiote Yakuza. Această organizaţie se consideră parte integrantă a societăţii japoneze, îşi asumă anumite responsabilităţi şi chiar cred că joacă un rol important în societate. Interviul meu cu acest cap al Yakuza a fost pentru el un fel de confirmare a statutului său în societatea japoneză. Dar, indiferent de tipologia psihologică a fiecărui popor, există o componentă culturală comună în toată lumea: orice om doreşte să-şi spună povestea…

Internetul, zona de vârf a infracţionalităţii din Romånia

Ştiţi la fel de multe despre România aşa cum ştiţi despre celelalte state ale lumii balcanice?
Da, România face parte din blocul balcanic. Dar o să vă dezamăgesc: România m-a preocupat mai puţin sub aspectul crimei organizate, pentru că aici fenomenul mafiot este mult mai blând. La Sofia, de pildă, sunt împuşcaţi anual, ziua în amiaza mare, sute de oameni. Iar axa Bulgaria-Serbia-Macedonia este cea mai dură componentă a mafiei balcanice. Deci nu cunosc, n-am identificat exemple de talia lui Ilia Pavlov sau Arkan. Pot, în schimb, să vă spun o zonă în care România se îndreaptă spre zona de vârf a infracţionalităţii mondiale: Internetul.

Cum s-a văzut din Europa spectacolul alegerilor prezidenţiale din România?
 

Totul se vede haotic din afară. Contradicţia dintre statul de drept şi corupţie trebuie să înceteze. Soluţiile stabilităţii există. Clasa politică, atât cea din România, cât şi cea din Bulgaria ar trebui să înţeleagă că sunt părţi componente ale Uniunii Europene. Dacă nu reuşesc să se integreze, nici Serbia nu va reuşi, iar organizaţiile mafiote vor continua să se hrănească din această instabilitate.

Citeste si in SAPTAMANA FINANCIARA
 

Afisari: 1899
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana (Feb, Sun 21, 2010 / 19:28)
?...:)...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter