Se încarcă pagina ...

Mesajul aniversar al lui Marius Petcu către SANITAS: "Daţi-mi un semn că nu m-aţi uitat!"

Data publicarii: 04.02.2012 19:26:00

 

DRAGII MEI COLEGI,

Aniversările SANITAS, de la început de februarie, au fost, sunt și vor fi pentru mine momente deosebite în care gândurile, sentimentele și amintirile frumoase mă apropie de voi mai mult ca oricând.
 

Sunt convins că veți privi retrospectiv, ca de fiecare dată, și veți analiza deschis, sincer, lucrurile bune și cele mai puțin bune, repere firești ale unui alt an de activitate.
Deși timpul așterne peste noi omeneasca uitare, și vă înțeleg, eu nu pot să uit aproape nimic din ceea ce a însemnat viața și lupta noastră împreună, poate și pentru că eu, spre deosebire de voi, am mult mai multe clipe de singurătate…
 

Însă nu despre mine și problemele pe care mi le-a adus o înscenare nenorocită mi-am propus să vă scriu. Modul determinat și cinic prin care m-au îndepărtat de voi și de SANITAS, felul perfid prin care v-au făcut pe unii dintre voi să vă pierdeți încrederea în mine și teama pe care au presărat-o în sufletele voastre prin exemplaritatea stupidă a unei așa-zise ”sentințe”, sunt deja realități care au marcat viața noastră, a tuturor, dar mai ales pe a mea.
 

Am știut că într-o zi va trebui să plătim pentru îndrăzneala de a fi una din cele mai active și mai puternice organizații sindicale, eu mi-am asumat propriul meu sacrificiu, iar voi l-ați acceptat ca pe o fatalitate, dându-le lor, celor care au pus la cale această mârșăvie, o deplină satisfacție!
Nu mă plâng, pentru că am primit singur, în piept, întreaga lovitură a adversarilor mișcării sindicale. Până la urmă voi, și membrii pe care îi reprezentați, sunteți mai importanți pentru viitorul, imaginea, puterea și echilibrul Federației SANITAS.
 

Numai că, uneori, am sentimentul că sacrificiul meu a fost inutil și că ați acceptat, cu prea mare ușurință, nu doar îndepărtarea mea forțată de voi, ci și o atitudine extrem de reținută a organizației față de toate neîmplinirile acestei perioade de criză prelungită.


Ce se întâmplă cu voi, colegii mei? Unde e forța de reacție și luptă în culori alb-roșii? De ce nu se mai simte spiritul de solidaritate SANITAS? Cum de s-a tocit dintr-o dată ”vârful de lance” al sindicalismului românesc?
Sunt întrebări cu răspunsuri care mă dor mai mult decât aranjamentul diabolic care mi-a dat viața peste cap!
Nu am meritat nimic din ceea ce mi s-a întâmplat, iar când ești nevinovat, o pedeapsă nemeritată îți sfâșie sufletul și îți răvășește gândurile!
Dar să văd că organizația pe care am construit-o împreună cu voi, timp de 22 de ani, şi am transformat-o în emblema mișcării sindicale, și-a pierdut energia și nu-și mai găsește cadența, e deja prea mult!
 

Ce aveți de gând, colegi? Cât mai e până la momentul redeșteptării SANITAS-ului? Cum puteți să lăsați în nejustificată amorțeală această extraordinară structură de putere și unitate? Ce speranțe mai dați celor peste 100.000 de membrii? Ce pregătiți pentru ca viitorul vostru și al lor să fie mai bun, mai sigur, mai aproape?
 

Fraților, dragii mei,
Nu-i lăsați pe nemernicii care ne-au invidiat toată viața să împingă această frumoasă organizație la periferia mișcării sindicale! Nici voi, nici cei de acasă, nici eu, nu merităm asta!
 

Țara se mișcă, iar voi sunteți o parte importantă a ei! Nu vi se va întâmpla nimic rău dacă sunteți umăr lângă umăr, nu pot să vă aresteze pe toți, nu sunt atât de deștepți și nici nu mai au timp să vă însceneze tuturor câte ceva prin care să vă compromită.
Voi sunteți mult prea mulți, spre deosebire de mine, care am fost mult prea singur, în fața unui întreg și înverșunat sistem!
 

În martie se va împlini un an de la cel mai nefericit moment din viața mea! Un an presărat cu dureroase amintiri…
Dați-mi un semn că nu m-ați uitat, ducând mai departe, pe un drum drept, federația pe care m-ați ajutat să o conduc atâta timp și pe care am făcut-o glorioasă!
 

Relansați ofensiva de primăvară pe care nu am ratat-o niciodată și care ne aducea respectul prietenilor, dar și al adversarilor noștri!
Strângeți rândurile și arătați lumii întregi că SANITAS e unul, că nimeni și nimic nu îl poate clinti și nici măcar abate de la drumul său!
 

Un destin comun ne-a clătinat puternic și pe mine, și pe voi, dar ne ridicăm și mergem înainte! Nu există alternativă, nu înțelegeți?
Nu trebuie să-mi fiți aproape sau să-mi fiți prieteni, ca altădată, dar trebuie să vă apropiați și să vă fiți prieteni unii altora, în numele SANITAS-ului!
Sunteți datori să păstrați tot ceea ce, în 22 de ani, am clădit împreună cu sute de lideri din tot atâtea organizații din țară, împreună cu zecile de mii de membrii cărora aveți obligația de a le reda încrederea și speranța!
Așa, îmi va fi și mie mai ușor… și ne putem spune cu sufletul împăcat ”La mulți ani!”!

 

MARIUS PETCU

1 februarie 2012

Afisari: 229
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru

Cezar Ivănescu
Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Mihăescu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Sergiu Găbureac, Stela Covaci

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter
Vremea
Judet:
20° C
Curs valutar
EURO:
4.4587 RON
USD:
3.5272 RON