Se încarcă pagina ...

Mircea Sevaciuc, Şcoala Sindicatelor şi matriţa de bani

Data publicarii: 13.11.2010 21:10:00

Mircea Sevaciuc, fostul lider al Mişcării “15 noiembrie 1987”, mi-a relatat recent o întâmplare hazlie şi memorabilă. În 1992 a participat la  la o bursă de 30 de zile (intitulată Şcoala Sindicatelor) prin şapte state americane.

 

Mircea Sevaciuc în 1990

 

Despre eradicarea delaţiunii. Metoda americană

“Unul dintre lucrurile pe care mi le propusesem pentru vizita americană, era să-mi lămuresc în ce termeni se pune şi se rezolvă acolo problema delaţiunii şi a <turnătorilor> - mi-a spus Mircea Sevaciuc. La Boston, după o şedinţă, am întrebat pe cineva ce se întâmplă dacă un muncitor se duce la maistru ca să-l vorbească de rău pe un coleg de-al său. Răspunsul a fost uimitor: maistrul este dator să asculte, însă acţionează astfel decât la noi. La sfârşitul programului se face o şedinţă fulger cu toată echipa sa, unde aduce la cunoştinţă despre cine, ce i s-a spus şi în defavoarea cui. <Şoptitorul> este invitat apoi să explice colectivului de ce s-a purtat astfel şi îşi va pierde definitiv onoarea în faţa colegilor de serviciu. În scurt timp, individul va părăsi fabrica fără să-i ceară cineva acest lucru... Mi s-a părut extraordinar! Americanii elimină natural răul care viciază sănătatea relaţiilor dintr-un colectiv de muncă. Exact invers ca în sistemul comunist, care considera delaţiunea ca fiind indispensabilă, profitabilă chiar, pentru un mai bun control asupra muncitorilor”. În cele 30 de zile cât a stat în SUA, Mircea Sevaciuc a fost întrebat, în cadrul unei conferinţe, care este comportamentul social al românilor în general. “Atunci mi s-a părut relevant să le povestesc o întâmplare din timpul regimului comunist pe care o ştie tot Braşovul şi pe care ţi-o povestesc şi ţie” – mi-a spus Mircea Sevaciuc.

„Eu nu-i tipăresc. Doar îi usuc”

„Prin toamna lui '85, un salariat de la IABv (fostele uzine <Steagul Roşu> n.n.) a luat un împrumut de la C.A.R.-ul întreprinderii. Soţia, care se afla la servici, nu aflase de împrumut. Omul s-a gândit facă o surpriză! A aşezat bancnotele de o sută peste tot în sufragerie, pe masă, comodă, vitrină, pat, covor. În timp ce-şi admira opera, a sunat cineva la uşă. Era vecinul de sub el.
- Vecine – zice ăla - ai presiune la gaze?... Şi brusc, vede albastru în faţa ochilor, prin uşa întredeschisă de la sufragerie. Vecine, da’ ce-i cu bănetul ăsta, peste tot?
- Cum, nu ştii? – zice omul nostru, căruia îi plăceau la nebunie farsele.
- Nu, ce să ştiu?
- Îţi spun ceva, dar nu spui la nimeni! Am matriţa de făcut bani!
Vecinul s-a întors val-vârtej la apartamentul lui, a pus mâna pe telefon şi a sunat la Miliţie: <Alo, Miliţia, vreau să fac un denunţ. În cartierul Dârste la adresa... este unul care are matriţa de făcut bani!>
Un echipaj de miliţie să deplasat de urgenţă la adresa indicată: <Deschide, Miliţia... Futu-ţi cristosul mă-ti, scoate matriţa!>. Dându-şi seama că a fost turnat de vecinul său, omului i-a venit altă idee:
- Tovarăşe ofiţer, nu eu tipăresc banii. Eu doar îi usuc.
- Cum adică doar îi usuci? Şi cine-i tipăreşte?
- Vecinul de sub mine...
Echipajul s-a dus peste vecin: <Futu-ţi dumnezeul mă-ti, scoate matriţa ş.a.m d.>... Speriat de întorsătura situaţiei, turnătorul le-a explicat miliţienilor că el este, de fapt, cel care le-a dat telefon. Deja nervoşi, miliţienii s-au dus din nou la omul cu <matriţa>. Amuzat şi satisfăcut de efectele glumei, acesta le-a explicat în sfârşit de ce împrăştiase banii prin apartament şi le-a arătat chitanţa de la C.A.R. Furioşi că au fost purtaţi de pomană pe drumuri, miliţienii s-au dus din nou peste celălalt, să-l tragă la răspundere pentru telefon. Acolo au văzut, pe aragaz, un minicazan de ţuică (de aceea îl întrebase pe vecin dacă are presiune la gaze). Omul făcea ţuică din marmeladă...
Până la urmă echipajul n-a plecat cu mâna goală. I-a confiscat cazanul şi i-a dat şi o amendă de 2.000 de lei”.

 

Concluzia relatării lui Mircea Sevaciuc ar fi aceea că, în România, problema delaţiunii şi a delatorilor nu se rezolvă decât printr-o conjunctură providenţială. Altfel, ea continuă să-şi culeagă roadele, graţie toxicelor “Directive NKVD pentru Europa de Est”, zămislite de mintea bolnavă a lui Lavrenti Beria.
 

Afisari: 2069
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firi╚Ťă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea ╚śerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter