Se încarcă pagina ...

Radiografia dialogului Iliescu-Tismăneanu (III). Holocaustizarea României prin metoda Wiesel

Data publicarii: 08.09.2010 01:02:00

(Marele şoc - din finalul unui secol scurt; Despre comunism, postcomunism, democraţie; Editura Enciclopedică Bucureşti, 2004)

 

Un grup de istorici filo-semiţi pun în cîrca României, pornind de la pogromuri reale, cîte victime vor, fără a se simţi obligaţi să aducă dovezile care se impun. Proaspătul botezat democratic de domnul Tismăneanu, re-respectabilizatul Ion Iliescu asumă tot, în numele românilor, validind simulacrul de cercetare comis de Comisia Wiesel în octombrie 2004.


Urmează regimul Băsescu, care promulgă incriminarea delictului de opinie "antisemită" sau "negaţionistă" (legea 107/2006) lansată de guvernul Adrian Năstase. Constituţia e călcată în picioare odată cu istoria, dar scopul scuză mijloacele: să nu mai îndrăznească cineva să micşoreze amplitudinea holocaustului din România, "dovedită" de comisia Wiesel. Orice împotrivire, orice apărare a intereselor şi demnităţii naţionale - se poate descuraja cu ani de puşcarie. Deşi în Constituţie şi în Codul penal este încă incriminată trădarea intereselor ţării, pentru orice putere străină…


Metoda Wiesel de holocaustizare e contestată, mai ales în diaspora românească (paraziţii/mercenarii culturali interni tac mîlc). Se critică însă în mediile libere culpabilizarea colectivă a românilor, promulgată arbitrar de "comisii" duşmănoase. Se cere judecarea cu prioritate a comunismului, amintindu-se că, la instalarea sa devastatoare, s-a recurs şi la un noian de încarcerări pentru "antisemitism" şi "fascism". Intră în joc Sorin Ilieşiu. Lansează brusc (după 15 ani în care s-a ocupat cu altceva) un Apel pentru judecarea comunismului. Semnat fulgerător de un mare număr de intelectuali. Citit imediat de Băsescu - care decide pe loc: Vladimir Tismăneanu va conduce comisia pentru studierea crimelor comunismului. Iată la ce consecinţă stranie duce dialogul comentat aici. Protestele faţă de scandaloasa manevră a adevăraţilor anti-comunişti, a unor rezistenţi consecvenţi, sînt în van (vezi un exemplu la: http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm). Se repetă (şi deci se legitimeaza subtil) "metoda Wiesel", cu larga aprobare a "intelighenţiei" de Dîmboviţa - care o dă în bară sistematic, de 20 de ani.

 


Băsescu îşi asumă noul "raport", aşa cum Iliescu şi-a asumat "raportul" Wiesel. Se face că acum s-au aflat la noi aceste crime - deci implicit că FSN-ul nu e vinovat de împiedicarea justiţiei. Culege voturile anticomuniştilor hipnotizaţi. Vadim profită de slăbiciunea făcăturii, întinînd memoria victimelor comunismului şi permiţînd "dizidenţilor" de catifea să-şi sporească capitalul de imagine, exhibîndu-şi dîrzenia vigilentă…. Publicul prostit de spectacol nu observă că tocmai alegerea lui Tismăneanu şi repetarea metodei Wiesel au permis blastfemia PRM. Nici că nu există o reală "condamnare", printr-un discurs ipocrit, netransformat, de parlament, într-o lege. Că regimul Băsescu stinge anchetele de la procuratură. Că ultimii criminali îşi primesc pensia de merit pînă la capăt. Că ultimelor victime li se limitează drastic despăgubirile (OUG 62/2010). Dar "elitele civice" nu înţeleg, tolerează noua "emanaţie", noua uzurpare, noua diversiune, noua impostură. Tismăneanu ajunge preşedintele IICC. Metoda Wiesel (Iliescu) - Tismăneanu (Băsescu) pentru oficializarea unor prezumţii prin "dictat istoric", creează posibilitatea ca un român să fie întemniţat, dacă reduce numărul de victime decretat de "Comisii". Juriştii români nu reacţionează. Istoricii români tac în faţa compromiterii ştiinţei lor. Intelectualii tac chitic, sau cîrtesc în şoaptă, sau aderă gălăgios la farsă. Ultimii supravieţuitori ai abuzurilor, ramoliţi în aşteptarea dreptăţii, nu mai înţeleg ce se întîmplă.
Aceasta a fost, probabil, o parte a misiunii, îndeplinită cu ruşinoasă uşurinţă.

 

Pentru a o combate, folosind o metodă critică devenită posibilă în noua tehnologie de tratament textual, voi adnota cartea Tismăneanu-Iliescu. Nu e vorba numai de un comentariu critic ci şi de inserarea mărturiei mele de participant, pentru contrast, la locul potrivit. Dacă unii vor conchide că asistă la un conflict de percepţii subiective, foarte bine.
Apărătorii onestităţii lui Tismăneanu să explice publicului: Cum ar fi putut comite această carte, în 2004, un autentic justiţiar anticomunist, pus pe urmele fărădelegilor feseniste?Cu ce scop l-a servit atît de jenant pe Iliescu? Cine şi cum a putut vedea în Tismăneanu, şi după comiterea acestei cărţi, pe cel mai legitim judecător al comunismului şi chiar al Contrarevoluţiei? Cum a ajuns un politolog mediocru, istoric intern al PCR, în poziţia de expert pe problema crimelor comunismului? De ce a fost proiectat partenerul lui Ion Iliescu din acest dialog amical în fruntea…" Comisiei Tismăneanu" şi apoi a IICC? Ce putem crede despre pretenţia actuală a lui Tismăneanu de a lupta pentru pedepsirea aceluiaşi Iliescu, pe care-l peria jalnic în 2003, cînd crimele sale erau cunoscute de toată lumea?


Nu demonstrez o teoremă de matematică. Expun doar prezumţiile mele legitime, alături de cele comentate. Nu mă simt dator să aduc "dovezi" pentru interpretarea logică a unui şir expresiv de fapte publice. Nici să aştept 50 de ani, rătăcind prin labirinturi teoretice, pentru a putea vorbi "pe bază de documente"… din arhive măsluite. Aştept, deschis, dovezile în sens contrar. Vreau să revelez un abuz intelectual, cu mijlocul cel mai adecvat. Infracţiunile propagandistice se comit printr-un text, care constituie corpul delict. Nu am cale mai bună pentru a le dovedi cîrdăşia, a justifica acuzaţia de înaltă trădare pe care o aduc lui Iliescu şi de impostură complice, pe care o aduc lui Tismăneanu. Detest tehnicile de manipulare prin comentarea fără citat şi selecţia tendenţioasă. Dincolo de aserţiunile punctuale, pe care le adnotez migălos, încerc să relev sensul textului în ansamblul său. De aceea, aşa cum am mai făcut (http://www.procesulcomunismului.com/news/default_stiri.asp.htm), am recurs la un tratament complet, care să contrapună o pledoarie complexă, unei pledoarii complexe: http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/irosca/carti_comentate/iliescu_tismaneanu_coment.htm, alcătuind mai jos, prin filtrarea aspectelor cele mai semnificative, o versiune compactă.
 

Zilele trecute am vizionat la TVR un film, în care Vladimir Tismăneanu a înfierat cu mînie proletară PCR, de la izvoare pînă la vărsarea în "revoluţie" (adică în FSN… dar aici filmul s-a oprit. Fără a aduce informatii noi, politologul ipocrit a oferit un spectacol de propagandă greu de suportat. Drept pentru care, dau drumul mai repede analizei la care lucram, pe care altfel aş fi rafinat-o. Sper ca proaspătul discurs anticomunist livrat de V.T. să poată fi confruntat cu cel la care a recurs în 2003, pentru a-l reabilita (şi cuceri) pe Ion Iliescu.


În fine, un ultim cuvînt despre personajul principal. Numai pentru că am scris atît de mult despre el, nu am dilatat această introducere. Dar adnotările mele îi urmăresc pas cu pas pledoaria mincinoasă. Oricît ar fi de revoltătoare făţărnicia Tismăneană, nu poate fi echivalată cu mişelia celui pe care Radu Chesaru (unul dintre revoluţionarii autentici "sinucişi" după 1990) l-a numit prima dată, la TVR: "Cel mai mare criminal din istoria României".
 

Ioan Roşca, 31 august 2010
 

Sursa: Piatauniversitatii.com

 

VA URMA
 

Afisari: 1776
Autor: Ioan Roşca
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: m.o. (Sep, Wed 08, 2010 / 16:14)
Ion iliescu a avut sarcina de partid sa transforme PCR in.. PCR; adica partidul comunist in partidul capitalist..., fara sa schime nimic, nici abrevierea PCR, este un record mare , sa-i fraieressti pe toti, brava lui !
Nume: cheche (Oct, Mon 11, 2010 / 14:26)
@ m. o.

E simpla judecata dumitale, numai ca Iliescu treba judecat in contextul evenimentelor fierbinti din decembrie `89 si a celor ce au urmat. E usor azi, dupa doua decenii de propaganda anticomunista, sa adoptam o morga universitara si sa vorbim pe nas despre cat rau a facut Iliescu Romaniei si Romanilor. Ia sa fii incerecat asa ceva in primii ani de dupa revolutie? Deveneai subit inamic public! Isi mai aduce aminte cineva despre lozinca "babalacii fara dinti vor sa fie presedinti", apropo de candidatura lui Ratiu si Campeanu la presedintia tarii? Dar despre PNTz si PNL sa ne pupi in FSN? Hahahaha!!! Dupa ce juma` de secol clasei munchitoare i s-a repetat pe toate canalele mass-media ca sunt stapanii mijloacelor de productie, ca sunt proprietari, producatori si beneficiari si ca fostii proprietarii sunt niste exploatatori verosi care abia asteapta sa puna gheara pe proprietatile lor, era greu ca peste noapte in constiinta acestor fii ai plebei sa se produca MUTATIA si sa ceara cu de la sine putere deposedarea de mijloacele de productie. De aceea a si prins atat de bine lozinca "nu ne vindem tara", sau "noi muncim nu gandim". Iar Iliescu a fost acolo ca sa le reaminteasca faptul ca propritatea este un moft si sa prevada in Constitutie ca Statul protejeaza proprietatea privata, dar nu o si garanteaza. Unii spun ca Iliescu a fost in `89 omul providential care a stiut sa dea clasei muncitoare democratia cu linguritza ca sa nu li se aplece. Altii ar fi dorit ca democratia sa fie administrata cu polonicul, mai ales cei care aveau de recuperat proprietati confiscate de regimul comunist. Cred ca au dreptate si unii si altii. O demonstreaza evenimentele din ultimii ani. Avem parte de cea mai nenorocita perioada din istoria tarii. ...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter