Tema De Gandire

'România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă (...). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii
citeste tot >>

Nutresc pentru toţi distrugătorii ţării o echitabilă lipsă de respect, îi detest fără discriminare, regret la fel de mult nepedepsirea unuia sau altuia. Luptele dintre/pentru ei sau imaginile lor nu-mi stîrnesc decît speranţa că îşi vor face reciproc şi ceva rău, că nu se vor solda doar cu atrofierea/pulverizarea definitivă a sensurilor.
citeste tot >>

Cea mai interesantă informaţie pentru noi, pentru români, în legătură cu tragicele evenimente care au însângerat Norvegia, este modul în care mass-media românească, mai ales, a devenit un mijloc grotesc de intoxicare a publicului, la un nivel ce depăşeşte până şi frenezia cenzorilor presei comuniste de altă dată. Cum se face că dacă, iniţial, pe fluxurile de ştiri online ale tuturor ziarelor din România, se afla informaţia că ucigaşul este mason, împreună cu fotografia sa în harnaşament masonic, preluată din presa străină astăzi, la un search simplu, au dispărut până şi din cache, forma iniţială a fluxului de ştiri, datele fiind rescrise, pur şi simplu?
citeste tot >>

Subiectul este delicat şi aparent la limita vulgarităţii. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa, vulgaritatea ţinînd, de fapt, de modul de abordare, de intenţie şi de context. 'Naturalia non sunt turpia' (cele naturale nu sunt vulgare) ziceau latinii, iar noi încercăm să le dăm dreptate, în cele ce urmează. Părul pubian este ultimul văl al misterului feminin. El are rostul lui, estetic şi erotic, ca tot ce ţine de anatomia umană şi instictul sexual.
citeste tot >>

Nu este o ironie, este o realitate. Dincolo de aparenţa relaţiei vânător-vânat, în care primul este bărbatul, iar celălalt femeia, lucrurile stau în realitate invers: femeia este vânătorul, iar bărbatul victima. De cele mai multe ori la figurat, dar şi la propriu, în unele cazuri. Există un stereotip social care se transmite din generaţie în generaţie: bărbaţii care au mai multe partenere sexuale de-a lungul vieţii sunt priviţi cu admiraţie şi respect, în timp ce femeile sunt considerate - pardon! - curve. Şi nu doar de segmentul masculin, ci şi chiar de femei. Din acest punct de vedere se poate spune că femeile sunt mai misogine decât bărbaţii. 'Mi-l pot imagina pe Ovidiu contemplând marea - spunea George Călinescu - , dar nu-mi pot imagina o femeie decât contemplându-l pe Ovidiu'.
citeste tot >>

Mă numesc Tifrac Pavel Mihai, născut în frumosul oraş Sighetu-Marmaţiei, în 28 februarie 1979. Am copilărit în comuna ucraineană Rona de Sus din judeţul plin de istorie Maramureş... Negăsindu-mi încă rostul în viaţă, am decis să plec într-o altă ţară, unde visam la o viaţă mai frumoasă, la alte oportunităţi... Grecia mi-a oferit diverse lucruri la care până atunci nici nu visasem, însă tot parcă în viaţa mea lipsea acel ceva... Şi acel ceva mi-a fost descoperit după un tragic accident de maşină, pe care l-am avut în urmă cu 3 ani.
citeste tot >>

Un gentleman nu vine niciodată acasă din delegaţie mai devreme decât a promis sau fără să dea telefon soţiei, în prealabil. Şi nici nu-i cere prea multe amănunte despre ce a făcut ea în lipsa lui (înţelept ar fi ca nici ea să nu pună prea multe întrebări). Există însă o categorie de bărbaţi care au pretenţia exagerată de a li se spune adevărul. Aceştia sunt fie inconştienţi, fie naivi, fie neracordaţi la realitate. Ei îngroaşă rândurile din ce în ce mai numeroase ale misoginilor de pretutindeni. Există şi bărbaţi care chiar cred că femeia de lângă ei nu minte. Ei nu se lasă minţiţi, se mint singuri. Poartă numele de fraieri şi nu sunt atât de numeroşi pe cât crede lumea. Doar că sunt uşor de confundat cu cei care se lasă minţiţi...
citeste tot >>

În secolul al XVI-lea, un strămoş, şoimar domnesc, a murit sărind în faţa săgeţii pentru a salva viaţa sutaşului său. Familia s-a ales cu un uric, o schimbare de nume, o moşioară şi un mormânt de îngrijit. La 1878, un alt antecesor, venit din Banat ca să lupte pentru Principate, s-a aruncat să pună sus, foarte sus, steagul regelui Carol I pe o movilă şi şi-a pierdut mîna, dar a găsit cetăţenia romînească pe care o dorea atât de mult. În 1916, la Mărăşeşti, tatăl tatălui meu a rămas pe glie, dar familia a primit în urma lui medalii şi un petec mai mare de pământ.
citeste tot >>

Observam, într-un text anterior, că principalul motiv pentru care mint femeile ar fi fantasma imaginii. Un motiv similar îi caracterizează şi pe bărbaţi atunci cînd încearcă să îmbrobodească femeile. Vor să aibă alături, ca pe o anexă, o femeie frumoasă, care să le completeze şi să le populeze decorul luxos, garnisit cu vilă, piscină şi jeep. Dar, dincolo de orice motiv la vedere sau deductibil, care îi poate determina pe bărbaţi să mintă, mai există unul, tulburător şi patetic, specific unui număr restrâns de bărbaţi. Atât de restrâns, încât nici nu poate fi regăsit în statistici. Bărbaţii care fac parte din această categorie sunt aproape o ipoteză de lucru, ilustrată, până acum, doar de un personaj celebru: Alexis Zorba, din romanul cu acelaşi nume scris de Nikos Kazantzakis.
citeste tot >>

Este imposibil de dat un răspuns exact şi cuprinzător la această întrebare incomodă şi neliniştitoare. Cu atât mai mult cu cât nu este decât un caz particular al unui teritoriu tematic mult mai vast: de ce mint oamenii? Pe de altă parte, trebuie făcută distincţie între minciună şi restricţie morală. Când un om nu suportă un anumit adevăr este mai bine să i-l ascunzi, decât să i-l spui în faţă şi să-l distrugi. Dar, atenţie! Această distincţie, minciună/ restricţie morală, poate fi oricând folosită ca pretext pentru acoperirea unei greşeli voluntare şi, eventual, pentru perpetuarea ei.
citeste tot >>