Tema De Gandire

Pe bulevardul Dacia, aproape de Piaţa Romană, calcanul unei superbe clădiri abia renovate a fost mânjit de un graffer tembel. Se poate constata cu uşurinţă că nu a vrut să pună de-o operă de artă ori să transmită vreun mesaj cool, ci doar să distrugă: jetul pulverizatorului a împroşcat zidul de jos în sus, fără nicio noimă. Ni­mic nou. În Bucureşti nu mai există vreo suprafaţă proaspăt văruită care să nu fie mâzgălită de aceşti retardaţi. Deşi mi se pare a fi varianta murală a kitsch-ului, nu am nimic nici împotriva graffiti-ului, nici împotriva grafferilor. Cu acordul celui care tocmai a dat cu bidineaua, pot să se ex­hibe plastic cât vor. Dar să împroşti la în­tâmplare faţadele unui întreg bulevard (aruncaţi o privire doar pe Ştirbei Vodă!) cred că e un gest care ţine mai degrabă de psihiatrie, nu de artă.
citeste tot >>

Sunt săptămâni când mă uit în urmă şi mă blochez. Realitatea nu mă ajută. Mi se pare că nu am nimic de spus despre nimic. O cântăreaţă s-a otrăvit. Un elicopter israelian s-a prăbuşit între Fundata şi Zărneşti. Primarul din Cogealac a fost împuşcat cu bile de cauciuc. În Georgia, o pisică a născut un câine viu. Udrea a găsit un slogan pentru brandul de ţară. Ce rămâne liber se îndeasă cu Boc, Băsescu, Vlădescu, FMI, taxe, impozite, criză şi bonuri fiscale. În plus, totul se toacă mărunt la talkshow-uri. Unde invitaţii nu numai că au libertatea să vorbească, dar, spre stupoarea mea, sunt în stare să o facă la nesfârşit.
citeste tot >>

În timp ce minoritarii (şi aici nu e vorba doar de ţigani...) se mişcă şi confiscă tot ce e abandonat sau nepăzit, conduşi de lideri din ce în ce mai deştepţi, noi, majoritarii, stăm în tribune şi criticăm sau huiduim. E singurul lucru la care ne pricepem sau la care suntem dispuşi... Textul reprezintă o batjocoritoare (dar binemeritată) temă de gândire pentru toţi 'huiduitorii' din tribune...
citeste tot >>

Firea omenească este complicată şi paradoxală. Mentalitatea unei societăţi sau chiar a unei civilizaţii se constituie din elemente aproape insondabile, pe care suntem tentaţi să le ignorăm. Civilizaţia islamică, de pildă, impune ca femeia să poarte văl, iar noi condamnăm aceasta ca pe o mare încălcare a drepturilor femeii. Atitudinea este, fără îndoială, justă, dar ea face abstracţie de coordonatele unei civilizaţii foarte vechi care, la un moment dat, a deţinut supremaţia şi chiar a fost determinantă pentru alte culturi.
citeste tot >>

Acceptând până la capăt comparaţia iubirii cu ciorba, nu faptul că e reîncălzită constituie miezul problemei, ci lipsa ei. Dragostea şi-a epuizat resursele, s-a terminat, de aceea doi oameni ajung să nu se mai suporte. Căci dragostea, nefiind inepuizabilă, trebuie drămuită, chivernisită, nu risipită într-o continuă sărbătoare a trupurilor. Ea nu înseamnă numai sex, aşa cum nu înseamnă numai abstinenţă. Amândouă aspectele au însă un rost şi un rol important în întreţinerea sentimentului care le justifică.
citeste tot >>

Avem acces la dimensiunea reală a lucrurilor, indiferent dacă suntem credincioşi sau atei. Cu un simplu efort de logică putem constata că sexualitatea nu are cum să fie vulgară în sine, din orice perspectivă am aborda problema. Fie şi pentru simplul motiv că viaţa este sacră. Şi, dacă viaţa, care constituie fala şi frumuseţea planetei Pământ (ceea ce o face, până la noi descoperiri, unică în sistemul solar şi, poate în Univers), este sacră, cum poate fi vulgară, ba chiar obscenă, sexualitatea care o determină? Şi totuşi, mentalitatea generală aşa priveşte lucrurile: sexul este ceva ruşinos şi nociv, la care copiii nu trebuie să aibă acces, iar exhibarea lui, aluzivă sau directă, este imorală şi coruptivă etc.
citeste tot >>

Se spune că bărbaţii îmbătrânesc de la brâu in jos, iar femeile de la brâu în sus. Cu alte cuvinte, bărbaţii îşi păstrează la bătrâneţe farmecul şi sex-appeal-ul, dar degeaba, pentru că de la brâu în jos... Iar femeile ar vrea, ar dori"�, dar tot degeaba, pentru că aspectul fizic nu le mai ajută.
citeste tot >>

În antichitate, femeile erau considerate un bun comun, dar nu oricum. Epictet povesteşte, în 'Manualul stoicului', cum un desfrânat încerca să-şi justifice adulterul, folosindu-se de această realitate a societăţii ateniene. Filozoful Diogene, cu tot cinismul care îl caracteriza, l-a pus însă la punct: 'Fripturile care se servesc la masă la început sunt comune. Dar de îndată ce porţiile au fost făcute şi împărţite, ai fi lipsit de orice cuviinţă şi ruşine dacă ai lua bucata din farfuria vecinului tău'.
citeste tot >>

Cu un suc îţi mai cumperi câteva clipe de echilibru zen, o porţie de conştiinţă împăcată că ai salvat planeta şi poate chiar şi sentimentul mistic al unei chemări artistice sau cine ştie ce imbold rebel. Orice e posibil în brandingul unui suc, prin simpla încorporare a codurilor din alte culturi.
citeste tot >>

Într-o societate de consum care se respectă, femeile ar putea fi împărţite în trei categorii: femei de unică folosinţă, soţii şi femei eterne. Acestea din urmă sunt, de regulă, femei ideale, adică ficţiuni plăsmuite de scriitori şi artişti. Ei sunt marii vinovaţi de existenţa acelui concept schopenhaurian (la care a subscris şi Eminescu), conform căruia femeia este copia imperfectă a unui prototip irealizabil.
citeste tot >>